Cioran, între ispita de a exista şi tratatul de descompunere, trecand prin silogismele amărăciunii…

A iubi o tarfă sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune aceeaşi simțire: în ambele cazuri, urmezi impulsul creaturii. Dumnezeu nu e decat un derivativ printre atatea altele..

Nu-mi plac decat religiile care au depăşit ideea de Dumnezeu. De aceea țin budismul la aşa mare cinste.

Pană si faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată şi-n ultimul firicel de iarbă.

Exasperat de sfinți,  cerul  nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului.

Unii scriu cu ceea ce e pur în ei, cu inocența; cat despre mine, nu pot să scriu decat cu deşeurile din mine. Scriu ca să mă purific…

Scriem cu impuritățile noastre, cu contradicțiile noastre nesoluționate, cu defectele, cu resentimentele, cu resturile noastre…adamice. Materia oricărei opere o constituie umanitatea tarată în esența ei. Nu se poate crea decat pornind de la Cădere.

În noi există un nebun. El dădea gust existenței. Era însăşi existența. Înțeleptul l-a gonit. Adevărata nesăbuință e lipsa nebuniei.

Am meritul de a fi improvizat, din lipsurile mele, o înțelepciune.

 

 

Reclame

53 de gânduri despre „Cioran, între ispita de a exista şi tratatul de descompunere, trecand prin silogismele amărăciunii…

  1. Mihai Hai Hui

    „Unii scriu cu ceea ce e pur în ei, cu inocența; cat despre mine, nu pot să scriu decat cu deşeurile din mine. Scriu ca să mă purific…”
    Asta mi-a placut, cred ca am sa ti-l fur, de fapt lui Cioran… si sa-l bag intr-un articol, sa-mi justific ineptiile de pe blog 😀

    Apreciază

    Răspunde
            1. castanman Autor post

              Un tip, Ryle, spunea ca mentalul e reductibil la comportament. Comportamentul nu reuşeşte însă să explice corect o seama de fenomene precum credința, imaginația, înțelegerea…sunt ireductibile la comportamente. Şi au mers pe linia evenimentelor fizico-neurale 🙂

              Apreciază

              Răspunde
              1. castanman Autor post

                Nu există capcane ale minții. Asta voiam să spun, nu există distincția minte-corp. Fraieri, da, există. Ştiu că te interesează, Sma, panpsihiştii afirma cu tărie ca materia ar poseda stări psihice sau protopsihice care se manifestă sub forma unor stări mentale la nivelurile superioare ale evolutiei. Realitatea ar fi constituită dintr-un Weltstoff- substrat universal in sine material si spiritual. Ryle a vrut să-i contrazică 🙂

                Apreciat de 1 persoană

                Răspunde
              2. smaranda64

                Observ că există două curente: unii pornesc de la materie și o diluează până la nivelurile superioare de evoluție ( cum ziseși), alții pleacă de la spirit ( energie inteligentă) și coboară condensând până la materie.

                Apreciază

                Răspunde
      1. Ara

        te complici. sunt doar ala de pe cruce care pana mai incolo va locui in Casa Domnului alaturi de Fiu. imi permit luxul de a crede asta, de aia e lasat luxul de a crede. nu prea vine deloc la intalniri. daca as face eu asta domnisoarelor si mai ales doamnelor, mi s-ar duce vorba ca sunt neserios. daca as spune despre El ca e neserios, ca nu vine la intalniri, domnisoarele si doamnele iar s-ar supara, ar zice ca nu sunt credincios, deci nu prezint garantie, deci sunt neserios. dar sa nu Il mai ratacim acum pe Creator in hatisul nostru de cuvinte, prefera neantul si preotii orfici, ascetismul. iar eu sunt cel mult un sibarit.

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          De ce bagi doamnele/domnişoarele în relația asta? Ştii bine că femeia e o catastrofă pentru planul bazat pe iluzii.Sibarit? 🙂 dolce farniente a fost întotdeauna motorul tău de căutare

          Apreciază

          Răspunde
          1. Ara

            motorul meu de cautare a fost mereu exagerarea. obisnuiam sa insel ca sa ies din matrix, dar nowadays inselatul a devenit el insusi un matrix, asa ca exagerez postind :).
            femeia nu este o catastrofa, ci ea insasi o iluzie minunata. nu am sa incetez niciodata sa le iubesc, emana o energie creatoare pe care nici macar piatra filoso-falica pe care am inghitit-o odinioara nu ti-o poate da. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Ticălosule, tu eşti omul distopiilor, nu ar matrix-urilor, ruga şi postul tău erau ok acum cateva mii de ani, cand ridicai pumnul să te cerți cu cerul, nu acum cand au devenit laicuri obscene. Excrocule… 🙂

              Apreciază

              Răspunde
              1. Ara

                acum cateva mii, sa tot fie vreo 2500, ai nostri, din partea asta de lume, se rugau cu ochii in pamant. o fac si azi. aia din asia o fac privind cerul si primind soarele. crezi ca fizic e comfy sa ridici pumnul spre cer in timp ce stateai cu fruntea lipita de glie?! iti dai seama, assabisule, poate fi fericit un om care se infometeaza, care practica ascetismul ca salvare dintr-o lume plina de pacat, asa cum si-a scris-o el? nu ma confunda cu un umil slujitor al imaterialei transmigratii, eu cred in carne.

                Apreciat de 1 persoană

                Răspunde
                    1. Ara

                      oricum am da-o, raspunsul e acelasi. de aia citim carti pentru stil, nu pentru deznodamant. ca altfel ramaneam la best sellers, batrane. noi chiar am dat-o in balaraii complicate. nu tinta e calea, ci calea e tinta 🙂

                      Apreciază

                    2. Ara

                      si ce daca? ia gandeste-te, noapte intunecoasa, munte, ceva negura printre piscuri, un foc maricel, nu mic/nu mare!, vin de trei culori, miroase a cimbrisor si a artari… nici nu mai conteaza nemurirea sau sensul, om prins in propria capcana. dimineata, cand inca e racoare, o infuzie de floricele albastre, peste proaspat la mic dejun, pescuit din pajistea inundata de apa crescuta… se cade peste la mic dejun, daca noaptea a fost scurta, e mai degraba o cina. doua frumoase domnite prin preajma, cu parul mirosind a proaspat spalat., indragostite pana peste urechi de noi, asa cum si noi de ele. am stat prin multe mansarde si maghernite in cautarea conditiei de geniu, dar ma plictiseste genialitatea, e trista si de proasta calitate. opera sauvage, prietene, daca imi ingadui sa iti spun asa.
                      as vrea sa traiesc pe o bucata de pamant de 1000 de m., desprinsa din pamant din cine stie ce enervare a naturii, a furtunilor, a vanturilor, a mareelor. citind pentru posteritate cartea cartilor, cea in care nu scrie nimic.

                      Apreciază

                    3. castanman Autor post

                      Aproape ai descris raiul, mate, dacă şi domnițele ar fi interschimbabile 🙂 . Ne încurcă în schimb vinul în trei culori, eu sunt fan JB. În rest eu D, tu D, eu capricorn, tu capricorn, eu mitic, tu mitic…apropos, ziua?

                      Apreciază

                    4. Ara

                      18.
                      si eu tot scotch, dar merge si un vin. o ard maxim pe scotch, no worries. asta am baut pe unde m-am dus, dar JB e lasat in urma, sunt snob cu cana. merge?

                      Apreciază

                    5. castanman Autor post

                      Mda, deja întamplarea devine ştiință exactă cu datele furnizate de tine. Zoo… Mi-aduc aminte de vremea cand lucram pe partea de electrică şi o gagică, proaspătă, m-a căutat pe telefonul de interior, nu erau mobile pe vremea aia. Un coleg i-a spus să revină, că sunt plecat la un tablou. ” Wow, e pictor!” a fost replica absolut sinceră a gagicii. Deja îți întrezăresc o pizdă, după chestia cu zoo 🙂

                      Apreciază

      2. Ara

        oricum, gata cu vorbaraia, ma duc sa ma rog. ma rog sa imi mai dea si mie o duduie cu forme apetisante si cititoare inversunata. nici macar el nu prea poate face totul perfect 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  2. klaus

    Împărtășanie, împărtășire…tot o rupere . Diviziune mă duce cu gândul la fifty-fifty, cam puțin. Am trăit senzația atunci când am împărtășit din boțul meu de suflet. Era mai scumpă ca zece mâini smulse. Am lăsat-o ieftin. Nici acum deși nițel mai scump, inflația vine odată cu vârsta, nu risipești cele câteva zecimale de arginți suplimentare.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: scriu ca sa ma purific – Mihai Hai Hui Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s