Arhive zilnice: 18 septembrie 2018

Cioran, între ispita de a exista şi tratatul de descompunere, trecand prin silogismele amărăciunii…

A iubi o tarfă sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune aceeaşi simțire: în ambele cazuri, urmezi impulsul creaturii. Dumnezeu nu e decat un derivativ printre atatea altele..

Nu-mi plac decat religiile care au depăşit ideea de Dumnezeu. De aceea țin budismul la aşa mare cinste.

Pană si faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată şi-n ultimul firicel de iarbă.

Exasperat de sfinți,  cerul  nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului.

Unii scriu cu ceea ce e pur în ei, cu inocența; cat despre mine, nu pot să scriu decat cu deşeurile din mine. Scriu ca să mă purific…

Scriem cu impuritățile noastre, cu contradicțiile noastre nesoluționate, cu defectele, cu resentimentele, cu resturile noastre…adamice. Materia oricărei opere o constituie umanitatea tarată în esența ei. Nu se poate crea decat pornind de la Cădere.

În noi există un nebun. El dădea gust existenței. Era însăşi existența. Înțeleptul l-a gonit. Adevărata nesăbuință e lipsa nebuniei.

Am meritul de a fi improvizat, din lipsurile mele, o înțelepciune.