Imitatio Christi

Dumnezeul meu nu suferă de sindromul Stockholm ca ăilalți. E un ciudat. Face dragoste cu hazardul. Şi nu se jenează să-l sărute obscen la plecare. Nu are unelte pentru măsurat timpul şi distanța dintre oameni şi lasă bacşiş chelnerului poeme scrise pe şervețele.

Mahmur, îmi împrumută în fiecare dimineață şişul lui. Pentru sandvich. Din trup de femeie coaptă. Feliile ies subțiri, transparente. Nu mă satur niciodată. Şi rabd solemn pană a doua zi.

La țigară, mi-a şoptit că din cămaşa ei iese cea mai bună panză de corabie.

Dumnezeul meu ştie că viața n-are întrebări. Doar pereți anoşti pe care îi spargem zi de zi căutand femeia zidită de alții.

Reclame

65 de gânduri despre „Imitatio Christi

              1. Erika Marginean

                Castanman, pot înțelege exact ce vreau: ”Nu sunt modest” (așa cum ai scris tu). Variante: Nu sunt modest? Nu sunt modest! Nu sunt modest. sau Nu sunt modest…deși aș putea să fiu! M-am jucat un pic cu semnele de punctuație! Nu te speria, nu-i grav. îmi trece! Rămâne cum ne-am înțeles. Pot să te rog ceva? Modest sau nu. Continuă să mă surpinzi cu noi ”castanisme”. Îmi plac!

                Apreciază

                Răspunde
  1. Renata Carageani

    Ei, bine, finalul e pă barosăneală curată, ca să mă exprim academic. Dar și paragraful doi mi-a plăcut la fel de mult. Totuși… Căci există un totuși. 🙂 Prima propoziție era așa de ofertantă. Va să zică alți zei suferă de sindromul Stockholm și al tău nu. Aici se deschidea ditai portalul spre povestea dumnezeului tău care NU suferă de sindromul cu pricina. Adică ce NU face el, spre deosebire de ceilalți zei suferinzi?
    Nu știu, mă simt vitregită de cel puțin un paragraf! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Ştiu, Renule, nu-mi intra niciun cuvant în continuarea primei propoziții şi am trecut la ideea cealaltă. Apoi textul a curs. Nedepăşind minutele alocate 🙂 . L-am postat că se terminase pauza de cafea şi mi-am dat seama că lipsea ceva şi la panza de corabie…Dar riscam să nu-l mai public niciodată. Şi mi-ar fi părut rău pentru că am două trei chestii care îmi plac. D-aia v-am întrebat. Cred că suntem pe frecvență estetică. 🙂 Promit ca revin cu un paragraf 🙂 sau mai multe.

      Apreciază

      Răspunde
  2. nostrastella

    ”Sunt una dintre cele pe care el şi le-ar fi dorit victime amorezate fără speranță, gata să i se ofere cu trup şi suflet. Trist e că nu prin vorbele meşteşugite, exersate pe n femei înaintea mea, a reuşit să mi se facă drag. Practic, afecțiunea mea i s-a oferit benevol, fără a fi fost necesar vreun efort cuceritor din partea lui. I-am făcut loc în suflet nu grație, ci în pofida textelor, mereu aceleaşi (cu mici variații), folosite-ntru prostirea atâtor alte femei inteligente. Ştiam de ce-i capabil, bănuiam că lucrează pe mai multe fronturi simultan, dar, în virtutea a ceea ce credeam c-ascunde-n sine, mi-am permis să-l iubesc. Singura mea speranță era ca, măcar dintr-un anumit punct, să-nceapă a mi se-nfățişa în adevăr, abandonând paradigma atât de facilă a manipulării constante în vederea satisfacerii propriilor interese. Ceea ce mi-aş fi dorit nu s-a întâmplat vreodată, deşi ocazii i-am oferit nenumărate. În nopțile în care-mi declara cu patos că mă iubeşte, trecea şi pe la tine, pe blog, mai lansându-ți câte-o nadă (lucru ce se poate dovedi oricând prin mailurile ce mi le-a trimis).”

    …. stavrogine stavrogine .
    Hm
    hmmmm

    Am primit d’astea acu vreo doi trei ani pe email …
    Mi-am zis -în bot- wtf C PLM !!!

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Te-aş fi şters de tot, Stelo, dar n-aş vrea să crezi (să se creadă) că o fac din cauza denunțului ăla pe care cineva ți l-a trimis tocmai în America. Da, mă recunosc. E o chestie veche, nici măcar n-aveam blog pe atunci. Care e acuzația ce mi se aduce? Că n-am dat curs unei poveşti? Eu zic că e o faptă bună. Dacă citesti corect „Stavroghin”, postarea coabitantului ei, îți vei da seama că nu e despre cat de jigodie sunt eu, ci despre cat de mult o iubeşte pe ea. Habar n-am avut că între ei e ceva.
      Şi daca insisti să jigneşti, rişti. Ştii că am gura slobodă. Nu toată lumea e deşteaptă ca tine.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Liana

    O fi iesind cea mai buna panza de corabie din camasa ei…..dar important e unde te duci cu corabia asta 🙂
    Of-topic : mie imi place „merde ! ” ala – pare zis cu naduf 😀

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Liana, asta îi spuneam şi Renului, că a rămas şi corabia fără continuare. 🙂 Deşi eram cu două chestii în buricele degetelor. Rămane să ma hotărăsc 🙂

      Apreciază

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      Am luat act de eveniment de la tine de pe blog. Nu ştiu ce să spun în ocazii d’astea. Orice aş spune ar cuprinde o doză de ipocrizie. Sunt convins că vei gestiona corect situația

      Apreciază

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      Dacă ai citit de mai multe ori, înseamnă că ceva te-a incitat. Cu panza ai dreptate. Fără vant din pupa n-ajungi departe. Şi, legat de zidurile daramate, exista în prima mea postare, „About”, de pe wordpress o poruncă: să nu-ți faci temple din ruinele altor temple.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
        1. castanman Autor post

          E un vant ciudat, un vortex, ăsta care are legătură cu cămaşa. Muritorii nu şi l-au explicat niciodată, doar matematicienii ( o subspecie a ăstora) au încercat să explice prin funcția rot cate ceva. Dar foarte puțin 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
            1. castanman Autor post

              Avănd în vedere că eşti cu capul în nori şi trupul în natură ( după ultimile poze şi postări), o iau cu informațiile de bază din matematică: semințele de floarea soarelui sunt dispuse pe pălărie respectand şirul lui Fibonacci. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

              Răspunde
  4. nostrastella

    Castule ,

    cu toată dragostea ( ca să citez din clasici )

    ”umpic” de filtru la commuri, în pana mea!

    Că mno,
    oi fi io o biată nebună -dupe madame doftoricescu…
    Da’ ia mai dă o n qizda mă-sii de treabă!
    Că io nici pomeneală să’i fi rostit vr’o secundică mult prea ”augustusus” nume, în postarea mea trecută. Şi dânsa…WTF !
    E vina mea, că, că, că, că(iertat fie’mi tremurul vocii ) ‘mneaiei, se crede divă sau zână- whtever, numaidecât ?
    Io cre’că nu !

    Ş’atunci ?!

    Poi dacă commurile mele sunt făcute ”flic-flac”, d’am-pulea ( la închipuirea şi din ordinul lu’ madame), poi’, pe cale de consecinţă, doresc şi cer şi eu, imperativ, acelaşi regim . Că Ce ?! Când cineva te face nebun, zi de zi ori ceas de ceas, nu i atac la persoană ?
    S’avem pardon, mon cherr, în PULLA MEA !

    Apreciază

    Răspunde
      1. nostrastella

        Ha !

        Fii pe pace Castule.
        Nu fac nici botic, şi nici nu sar de cur spre ceruri.
        Glumeam doar. Bagabonţeală, gen.
        De la vreun plictis de moment, cred. Naiba ştie.
        Că doar, n’aşa, nu m’oi face nica tam-nisam şi de florile mărului.
        Din pricină că ce?
        Din cauză că cine?!

        Hai, mă leşi ?

        Altminteri… canci.
        Doar că sunt prea bengoasă ca să am în genă şi ceva din bulanghereala altora. Iar mandea, pân’oi mierli, muia‘mi va fi slobodă şi’a zice ceea ce’oi gândi şi cum ‘oi dori. Să fie clar.
        Şi nici nu m’oi da mai hacana, că place sau nu cuiva.
        Pe naşparlii ăştia nu’i am la suflet de nicio culoare.
        Să-i rabde Cerul, da’ io nu!
        Am zis !!!

        PS.
        scuze. pentru cele multe rromanes.
        am ţinut tare mult să priceapă Şatra!

        😆 😆 😆

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Limba romanes? Țigăneasca nu se mai serveşte? Ia caută tu pe la Miron Radu Paraschivescu ceva şi îndulceşte comentariul. O să-ți iasă riduri. Prea încrancenată. Ia un blestem de dragoste. Îngrozitor. Da’mi place de mor:
          „Când ţi-o fi lumea mai dragă,
          să-ţi pice dreapta beteagă
          şi s-ajungi, la cap de pod,
          cerşetor, slut şi nărod.
          Din puterea ta a plină,
          suptă de vreo curviştină,
          să rămâi sfrijit ca paiul,
          urle-ţi versul ca buhaiul,
          limba să ţi se-mpletească,
          să vorbeşti pe păsărească,
          să te topeşti de-a-n picioare,
          galbin, ca o lumânare!

          Să nu fie boală rea,
          care-n tine sa nu dea!
          Ardite-ar focul, mangalul,
          să fii scopit ca muscalul!
          Cânte-ţi popa din Scriptură,
          să-ţi văz dafinul pe gură!
          Crai parsiv, din ţigănie,
          că m-ai omorât de vie,
          când m-ai luat din casa fată,
          crudă şi nevinovată,
          şi m-ai spintecat în două
          sub cerul cu lună nouă.

          Şi-n loc să mă iei mireasă,
          m-ai lasat să zac borţoasă
          şi te-ai dus, duce-te-ar apa,
          unde şi-a dus mutul iapa!
          Dar de-o fi şi-o fi să vii,
          iar în braţe să mă ţâi,
          să-mi săruţi ţâţa şi gura
          şi să-mi stingi din sân arsura,
          Vedea-te-aş tot cum te ştiu:
          ’nalt, balan şi cilibiu,
          cu ochi arzători ca focul;
          Aduce-mi-te-ar ghiocul! „

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
        2. bluenightmareblue

          Esti de mare belea Stello !
          Mă bucur mult c-ai rămas aceeaşi.

          Îmbrăţişări şi vacanţe pe măsură.
          Iar de-i căta ceva prin ”cizmă”, dă-mi un semn.
          mor de dor să ne întâlnim din nou!

          Auguri bella

          Apreciază

          Răspunde
  5. Zorbeille

    Doamnei Carageani:

    Dacă opinia dumneavoastră de senior (într-ale farmaciei, ale blogului Castanului şi câte altele) este corectă în privința eficacității pastilelor în cazul Stellei, oare ce soi de terapie v-ar putea soluționa dumneavoastră problemele de atitudine – posibil rezultat al unei (auto)educații precare – manifestate din plin pe blogul Castanului, pentru care chiar s-ar cuveni să fiţi rușinată? După cum îi spuneam recent unei cunoștințe, replicile dumneavoastră poartă, mult prea adesea, un nejustificat, impardonabil iz de şatră.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Renata Carageani

      Domnișoară Zorbeilă, dacă v-a plătit Steluțu ca avocat al apărării dumisale, ori v-a plătit prost, ori v-ați băgat pro bono, că uite ce mizerie de apărare ați produs!
      ”După cum îi spuneam recent unei cunoștințe, replicile dumneavoastră poartă…,” Domnișoară avocat, dacă ați ajuns să discutați replicile mele cu o terță persoană, înseamnă că vă interesez mai mult decât ar fi necesar în pledoaria dumneavoastră. Vă gândiți la mine mai mult decât se cuvine, poate, în viața reală. Eu zic că nu „se ” merită! Să aduci vorba, cu un terț, despre o băbăciune acrită din virtual.
      Dar nici clienta dv. apărată din oficiu , nu merită atâta deranj, Sau, dacă merită, explorați în amonte, să vedeți cine a dat prima cu mucii în fasole. Ș incoerent, pe deasupra.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Zorbeille

        Doamnă Renată,

        Oare o muscă mare, neagră, slinoasă şi sâcâitor bâzâindă ar avea temei a se simți flatată de atenția excesivă ce i-o acord, în momentul în care i-aş spune unui terț (fie el coabitantul meu sau femeia de serviciu) că trebuie exterminată neîntârziat, din rațiuni sanitare?
        Cu scuzele de rigoare, tind să ofer exemple dintre cele plastice, astfel încât să poată fi înțelese nu doar de tot românul, ci și de turc, la nevoie. Pentru răspunsul serios, mă tem că nu mai am în acest moment condiții adecvate, hurducată fiind şi nedorind să vă agresez exacerbatul simț literar prin omiterea ori dublarea vreunui grafem. Poate voi reveni spre seară.

        Apreciază

        Răspunde
      2. Zorbeille

        Stimată doamnă oțetită,

        Doar mizerabilă mi-e pledoaria? Mai rău de-atât nu puturăți? Dar ați înțeles greșit, stimabilo, nu în favoarea Stellei pledam în acel comentariu, iar pe mine, în fața dumneavoastră, n-am vreun impuls a m-apăra. Ceea ce fac e să vă denunț mârlănia, căci, să fim serioși, nu vă e Stella unică țintă pe blogul Castanului. Puține dintre comentatoarele sale au scăpat neîmproşcate cu ofense gratuite din partea dumneavoastră. Iar Castanul sfârșește mereu, el ştie din ce motive, implorându-vă tot dumneavoastră, ilustra-i comentatoare „cu carte”, o absurdă iertare.
        Cât despre Stella şi matca vrajbei ce i-o purtați, pe care nu am nici timpul, nici dorința de-a o căuta, v-aş zice că, în opinia mea, Stella-i un personaj ce are rostul său, nebunul curții, iar vorbele-i nu sunt decât în aparență aiureli. Fiți ințeleaptă, doamnă, şi nu prescrieți bietului bufon injecții-n cap, nici nu-l trimiteți la ghilotină, oricât v-ați socoti regină! Mai bine i-ați mulțumi pentru efortul de-a vă ține-n față o nevălurită oglindă.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Elena

          Zorbeille,
          Înțeleg ce vrei să spui dar acesta este blogul lui Castan, și e dreptul lui să placã pe cine vrea, să tolereze pe cine vrea regulile lui. Nu-i frumos ce-ți place ție, e frumos ce-mi place mie, știi vorba aia. Și la ce e bine se aplică.
          Poate el o cunoaște mai bine pe Renata, poate o înțelege altfel, poate știe și alte lucruri despre ea care pentru el cântãresc mult pe talerul cu lucruri pozitive. Renata e o persoanã admirabilã, în ciuda defectelor pe care le mai are, ca orice om.
          Eu consider cã e nepoliticos, cum și eu am fost nepoliticoasã de multe ori și îmi cer scuze, să vii în „casa virtuală” a altcuiva sã-i impui tu reguli. Oricât de bune și de morale ți se par acele reguli, fiecare are dreptul sã aleagã pentru el, chiar sã și greșeascã dacã e cazul, poate că are ceva de învãțat din propriile lui greșeli și trebuie să le facă. Lecția, evoluția e mai importantã decât infailibilitatea, decât sã nu greșești. Toți avem dreptul să greșim, liberul arbitru. Toți avem dreptul să alegem pentru noi, deși unora li se pare just ca dacã ei au trecut pe acolo să nu te lase și pe tine să experimentezi aceleași greșeli ca și ei și vor să îți ia liberul arbitru și să te oblige cumva să fii perfect, să nu greșești.

          Apreciază

          Răspunde
          1. Zorbeille

            Elena, explică-mi, te rog, căci nu-mi e clar din formularea ta, pe cine acuzi mai sus de impolitețe şi de încercarea de a impune reguli în casa altuia. Personal, o recunosc perfect în această descriere pe doamna pe care o numești admirabilă (care tocmai a slobozit o nouă mitocănie specifică la cea mai recentă postare reciclată a Castanului, spunând ceva despre o palmă peste „botul” unor „femeiuşti” pe care mă-ndoiesc că le cunoaște, cu suma experiențelor, defectelor şi calităților lor). Dar nu exclud posibilitatea, văzând cum le găsești celor doi scuze, ca vorbele tale să se refere la mine.
            Apropo de greșelile recurente ale unora, pe care sugerezi că ar trebui să le lăsăm să se repete ad infinitum, doar-doar or şi-nvăța ceva din ele cei ce le comit, te-ntreb: cum şi ce să învețe, cât timp ei nu le percep ca fiind greșeli, iar cei din jur nu le atrag atenția, cu egală perseverență, asupra lor, cerându-le să-şi rectifice comportamentul?

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Băi, Zorbeille, ia mai du-te-n poola mea! Ca să nu te mai fută pe tine grija de postările mele reciclate! Citeşte-l pe Ragnar, dacă nu-ți convine Castanul, şi vezi-ți de drum. Chiar crezi ca îi poți manipula/prosti pe toți? Că poți jigni folosind cuvinte din dicționarul urban (sloboz l-ai folosit şi cu mine într-o discuție)? Că folosind mii de identități eşti exonerată de jigodism? Ce vrei să ştii despre mine? Asta ca să nu mai repeți chestia de acum doi trei ani, cand ți a ieşit parțial prostirea catorva personaje.

              Apreciază

              Răspunde
            2. Elena

              Zorbeille,
              Te înțeleg într-un fel. De multe ori sunt și eu un cățel gălăgios care spune ce îl doare, în felul lui, avertizează înainte să muște, pentru cã preferã să rezolve „verbal” toată neînțegerea, pentru a nu fi nevoit sã muște pentru a-și apãra drepturile/propriile limite. Oricât de binevoitor ar vrea să fie, de răbdător. Dar acum, pe tine, nu te înțeleg de ce faci atâta gălăgie, de ce te deranjează că anumite personaje virtuale nu se încadrează în șablonul tău de „corect și bun”, atâta timp cât nu e blogul tău, atâta timp cât tu poți pleca oricând în căutare de ceva pe placul tău. De ce vrei să impui altora să fie așa cum consideri tu că e ok? Sau să facă/aleagã ca tine? Pentru că pare să te deranjeze și nu înțeleg toate dedesupturile. Că așa, lumea e plină de infractori, de mafioți, de teroriști, și noi nu prea avem ce face pentru a-i transforma, pentru că nu-i putem noi uniformiza, nu stã în puterea noastrã să schimbăm oamenii. Ci doar să le impunem limite, restricții. Putem să-i impactăm, să-i constrângem sau forțăm uneori, să le trezim uneori dorința de schimbare dacã și ei rezoneazã și înțeleg, dar adevãrata schimbare care vine din interior și care nu dispare imediat după ce elimini constrângerea, numai ei singuri o pot face dacă consimt.
              Renata, din punctul meu de vedere nu își arată anii, uneori se comportă ca o femeiușcă îndrăgostită, ușor imatură, cultă, deșteaptã, dar departe de vârsta ei. Fiecare avem momentele noastre de imperfecțiune, de răzvrãtire, de prostie. Etape. Eu așa o percep, dar cu toate acestea e o persoană admirabilă, de la care ai și lucruri bune si frumoase de învățat. Am învățat să vãd partea bună și frumoasã la ea.
              Fiecare om are așa o parte, și nu e neapãrat necesar sã creezi conexiuni cu toți cei care nu îți respectã limitele sau nu îți inspirã ceva pozitiv sau ceea ce tu îți dorești/cauți la o persoană.
              Eu nu iau chiar totul atât de în serios. Da, sunt și eu imatură uneori, jucăușă, testez, învăt, experimentez, analizez, și înțeleg totul în felul meu. Dar eu ador și iubesc diversitatea atâta timp cât îmi sunt respectate drepturile, limitele, liberul arbitru.
              Învață să accepți ceea ce nu poți schimba și să schimbi ceea ce poți schimba. Nu poți schimba oamenii dar poți oricând schimba anturajul, de exemplu.

              Apreciază

              Răspunde
        2. Renata Carageani

          Zorbeille, mea culpa, reacționez mereu la primul impuls. Am priceput și admit teoria despre bufonul curții. Nu trageți în pianist, face și el ce poate.
          Recunosc, am exagerat cerându-i Castanului „umpic” de filtru la comentarii. Și el a exagerat, ascultându-mă. Poate că ai dreptate, Steluța are rostul ei pe lumea virtuală, are farmecul ei, în ciuda grobianismului, și trebuie lăsată să se exprime exact așa cum simte. Cât despre oglinda pe care mi-o pune ea în față… să fim serioși! Absolut toți oamenii cu care interacționăm mai mult sau mai puțin ne sunt oglinzi. Vreau să zic că, dacă nu suntem autiști, observăm că trăim în țara oglinzilor. Pute lumea fiecăruia/fiecăreia dintre noi de oglinzi în care ne putem oglindi la nesfârșit, cu beneficii. Mă gândesc la oglinzi adevărate. De argint. (reacția acetaldehidei cu hidroxid diaminoargntic). De ce ne-am chinui să ne oglindim într-o baltă?!

          Apreciază

          Răspunde
      1. castanman Autor post

        Adam din vise şi dorințe? Nu. Mult mai puțin. Poate un mix între ultrarealistul Dmitri Dmitrici Gurov, cel care nu înțelege că se poate îndrăgosti, şi Jose Arcadio Buendia, alchimistul ăla din realitatea mistică a „Veacului de singurătate”, cel care recită în latină, legat de castan pană la sfarsitul vieții. Uneori mai amestec cate un Stavroghin în mine. Glumesc. Nu te speria. 🙂

        Apreciază

        Răspunde
        1. Nergana

          Cea mai a naibilui indrăgosteală e ultima 🙂
          Cât despre Stavroghinii amestecați in tine (de alții sau chiar de tine), recunosc că am o mare curiozitate. Cine ştie, poate se va intâmpla ca vreun suflet care se inchină icoanei Stavroghinului să işi mărturisească aderarea la această religie care are ca altar dulceața veninoasă a răului sub toate formele ei de manifestare 🙂
          Oricum, bănuiam deja că eşti un zeu al cuvântului la care i-au fost rătunse aripile, deşi ultimile tale scrieri arată că cioturile lor au forța regenerării 😉

          Nimeni nu a văzut incă un berbec speriat, dar câte unul mort de curiozitate găseşti pe toate drumurile 🙂

          Apreciază

          Răspunde
          1. castanman Autor post

            Numai Cehov putea să descrie aşa de realist pacostea asta a îndrăgostirii. Iar ” Doamna cu cățelul” mi se pare sublimă. Cateva imagini-bliț trec dincolo de ceea ce putem controla emotiv. Fragmentul în care Anna, mult mai vie decat celebra Karenina, plange speriată de îndrăgostire şi Dmitri muşcă din pepene e de pus semn de carte. În orice carte pe care o vom citi ulterior.
            Stavroghin e un personaj necesar fiecăruia dintre noi. Pentru supraviețuire. Chiar dacă se sinucide. Cineva a văzut în mine doar Stavroghinul. Şi a informat-o şi pe Stela 🙂 Asta legat de sufletele care se închină ăstuia.
            Berbec curios? Hmmm. Nu ştiu dacă e de bine sau de rău. Dar în sertarele Castanului sigur nu vei găsi totul ok. 🙂
            Totuşi, pentru că mai sus am pomenit şi de un personaj din Marquez si în comentariul ăsta laud scriitura lui Cehov, un fragment merită citat ( se spune că e cel mai frumos început de lroman) fie şi numai pentru că la Ploieşti plouă:

            Apreciază

            Răspunde
            1. Elena

              Anna e laitmotiv în scrierile tale. Toate Anele, inclusiv cea zidită de meșterul Manole după zidurile anoste. Ana e mereu prezentă în gândurile tale la fel cum și tu ești prezent în gândurile ei. Căririle dintre voi sunt încurcate.

              Apreciază

              Răspunde
                1. Elena

                  Nu am înțeles niciodatã de ce unui bărbat trebuie să-i iertàm și să-i acceptăm bovarismul, dar unei femei nu. De ce gãsim a fi umană această slăbiciune la un bãrbat și la o femeie nu?
                  Poți sã-mi explici de ce sacrificiile, compromisurile sunt cerute și oferite numai de jumãtatea feminină a umanității?
                  Nu că nu aș avea o părere, idee, dar vreau să cunosc și punctul tău de vedere, dacã ești amabil și dispus sã mi-l împãrtășești.

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. Elena

                      Stai că tu te referi la cuvântul din dex și eu la personajul Emma (parcã). La căutãrile ei, infidelitățile ei. .

                      Apreciază

          2. castanman Autor post

            „La sfarşitul săptămanii, vulturii au coborat în balcoanele palatului prezidențial si au sfaşiat cu secera ciocurilor plasele de sarma de la ferestre , repunand în mişcare cu aripile lor timpul împietrit in interiorul acestuia…..oraşul s-a trezit din letargia lui seculară sub curgerea uşoară şi
            blandă a unei brize care vorbea despre un mare mort si o putredă măreție.”

            Apreciază

            Răspunde
            1. Elena

              Motiv de ceartã cu Renata

              Cerul din ochii tãi e fals
              Lipsit de stele, de galaxii
              De acele luminițe vii
              De Soarele ce încãlzește’n varã

              Cuvintele’ți marionete
              Trase din sufletu’ți pustiu
              Aseamănãtoare unor comete
              Extraterestre, eu nu le știu

              Alarma inimii ce’ți bate’n piept
              Pentru’o prietenie veche
              Te’mpiedicã să judeci drept
              E fãrã egal, fãrã pereche

              Mã duci cu gându’n sufletu’ți amar
              Cu vuiet și amintiri ce n’au hotar
              Și nu am vorbe să te vând
              C’apoi sã mi te cumpãr iar

              Apreciază

              Răspunde
              1. castanman Autor post

                Elena, poezia nu e un produs fast food al gandirii. Am înțeles ideile tale, exprimate versificat. Şi că poți versifica rapid. Încearcă însă un comentariu nechinuit de încercarea de a găsi rime.

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Tu ai dreptate în felul tàu, dar poezia există la mai multe nivele. Dacă tu te-ai obișnuit cu gustul caviarului scump, nu înseamnă cã mâncarea înseamnã doar finețuri.

                  Apreciază

                  Răspunde
              2. Renata Carageani

                Elena, chiar n-am de ce să mă cert cu tine de data asta fiindcă n-am prea înțeles-o. Presupun, în prima strofă, că mă acuzi de un fel de orbire. Acuma, dacă manevrez cuvintele ca pe niște marionete, nu e tocmai rău. E preferabil să deții controlul cuvintelor tale, nu să le lași să zburde aiurea, pe câmpii, să te facă de râs.

                E posibil să mă înșel, dar mai la vale mă condamni că am amintiri despre o prietenie veche, fără egal, fără pereche. Din cauza asta am sufletul amar și pustiu. Păi cum e, măi, amar și pustiu, dacă tocmai am stabilit că e plin de amintiri despre o prietenie veche?!

                Partea aia finală, cu comerțul, n-am bunghit-o chiar deloc! Poate mai scrii o variantă, mai pe înțelesul meu.

                Apreciază

                Răspunde
  6. castanman Autor post

    @zorbeille@elena-mă simt dator să vă anunț că sunt depăşit de polemică şi, pentru a fi corect, studiez din teoria jocurilor, aia tare a lui John Forbes Nash, varianta ” nu o alege mereu pe blondă”. Nu zambiți. Chiar asa se numeste şi spune că „într-o negociere cu mai multe părţi trebuie căutat punctul de echilibru în care fiecare jucător primeşte ceea ce doreşte. Mai mult, niciunul dintre jucători nu-şi poate îmbunătăţi condiţiile câştigului sau pierderilor fără ajutorul celorlalţi. Se folosesc principiile matematicii pentru a demonstra că există un punct (cel de echilibru) în care niciunul dintre jucători nu poate reuşi mai multe decât ceilalţi.” Sper să-l găsesc şi să plecați la mare toți zambind

    Apreciază

    Răspunde
    1. Elena

      „Nici unul dintre jucători nu poate reuși mai multe decât ceilalți/celelalte jucătoare”. Interesantă teorie. Am remarcat și eu că chiar se aplică unor jucătoare. Ce noroc pe mine că nu sunt o gambler. Așadar nici teoriile aferente nu mă pasionează. Dar oricum e intersant ce spui.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s