Arhive zilnice: 6 mai 2018

Dezp(o)eticirea

Vine o zi în care va trebui să te dezp(o)eticești.

Să arunci la coș ultimele zdrențe ale penibilului tău donquijottism. Să-ți calculezi, fără să trișezi, masa critică a sufletului, adunând pe coloane, în Excel, marcșii, isușii și dezamăgirile. Pentru a uita de tăcerea spațiilor infinite și a servi cina cu nihilismul,  amanta aceea perfectă.

Poveștile de dragoste, adevărate, încep cu prepoziția „după”. Banal criteriu pentru ordine interioara. Sau motiv de revoltă. Sigur marker al indicibilului

Un „după” care începe când o altă ea, femeie haruspice, se va apleca asupra așchiilor trupului tău si va începe să-ți deseneze caligrafia mângâierilor nerostite.

Va da cu mir căpățânii rostogolite de pe butucul călăului și-ți va pune in loc o gutuie cât o toamnă.

Iți va încalța pașii cu vise copitate și va sculpta din cuvintele nerostite poem ciung pe buzele-ți arse. Din tăceri, curvele alea nervoase ce simt nevoia uneori să facă dragoste, nu-ți va face nimic.

Tribală, îți va oferi apoi sânul mirosind a timp nespurcat la veșnicie și te va face să simți sentimentul limitei, sufocându-te.

Femeia aceasta, complice la evaziunea vieții în gri,  va striga în fiecare noapte zeilor că ești un biet condotier al iluziei.

Reclame