Poeta şi organul

O tipă mişto, poetă, invitată să i se decerneze un premiu, le-a spus gazdelor, nişte moldoveni, de dincoace de Prut, o poezie. La ” Zilele Eminescu”. Însă oamenii de cultură, oficialitățile şi gospodinele aflate în sală n-au gustat poezia. Au fost oripilați. Ca si cum le-ar fi fost băgați pe gură Nietzsche şi Freud. Şi, la unison, au cerut organelor în drept să intervină. Polițistul a intervenit promt sancționand-o contravențional pe poetă. Nu e glumă. Se întamplă în colțul ăla de țară unde violul sub cinci participanți e încadrat la harjoană. Dilema mea e alta. Plăcandu-mi poezia, redată mai jos, pot fi sancționat contravențional ca_complice?
„Eu sunt tipa pe care aţi hărţuit-o, tipa pe care aţi numit-o curvă, prostituată
Persoană, persoană, persoană
Eu sunt tipa pe care o urâţi, aş fi trebuit să fiu băiat, astfel aş fi lângă voi
Şi dacă un poet ejaculează pe faţa unei femei este artă
Şi dacă un poet fute o femeie în timp ce doarme este artă, nu viol
Îmi pare rău, nu sunt poemul victimei pe care îl aşteptaţi
Îmi pare rău nu sunt poeta europeană, cool, nu sunt tipa care spune la microfon: eroul este un bărbat
Nu sunt poemul care să te excite, nu sunt în poemul în care să mă forţezi
Nu am scris suficient de bine pentru tine, România, nu am fost suficient de cuminte pentru tine, România
Nu am spus nimănui România
Nu ţi-am lăudat suficient violul România, nu ţi-am slăvit eroii România, nu ţi-am citit scriitorii România
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului, Amin, Amin, Amin a spus curva
A spus prostituata, a spus mama şi fiica
Îmi pare rău, nu m-am sinucis România, îmi pare rău nu sunt strofa ta preferată despre sex,
Poemul despre viol eşti tu, România, poemul despre hărţuire eşti tu România, poemul despre abuz eşti tu, România
Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România
Mai ştii? Aplaudaţi. Aplaudaţi. Aplaudaţi…
Nu sunt pornografia ta, România, nu voi aştepta întinsă să-mi faci felul
Nu sunt gluma ta despre viol, în literatură nu se discută despre asta, în familie nu se discută despre asta
Şi noi fetele aşa murim şi tu România spui mereu: poetul, poetul, poetul”
Reclame

23 de gânduri despre „Poeta şi organul

  1. tcbianca

    M-ai facut curioasa, m-am interesat despre ea, si sunt indragostita de felul in care a zis-o: “Violul pare sa nu scandalizeze intr-atat ca poemul despre viol.” Intr-adevar, ce sa-i ceri, nu vreau sa fiu antinationalista, dar raman proasta cand gasesc televizorul pornit pe vreo emisiune romaneasca, unde scandalul si tigania interminabila ce poate iesi dintr-o poveste e mai importanta decat povestea in sine, si dusa la extrem. Bravo ei ca a avut tupeul sa aduca ceva nou in cultura romaneasca!

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
  2. imaginarycoffee

    Mi-amintesc că am văzut momentul la televizor. 🙂 Nici măcar nu mi-am pus problema dacă era sau nu potrivit în acel context, dar m-au amuzat figurile tâmpe a celor loviți brusc de puritanism.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Coffee, puritanismul pe persoană fizică poate trăi liniştit langă excesele de limbaj. E mai grav cand devine criteriu estetic. Ma gandesc acum la înjurăturile lui Pacino. Cred că e interzis prin cinema-urile din mallurile de pe acolo. Unde mi se pare mai obscen o sticla de băutură la care pui biberon să dai copilului să nu mai plangă

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      În 1917, Marcel Duchamp cumpără un pișoar de la magazin, scrie pe el „R. Mutt 1917” și îl înscrie la expoziția anuală a Society of Independent Artists cu denumirea „Fântână”.. În 2004 , „Pișoarul” a fost declarată cea mai influentă operă de artă a secolului xx.

      În 1931, câțiva liceeni, Baranga, Luca, Perahim, au editat o revista, „Pula”, cu subtitlul „Organ universal”, pe copertă fiind poza a doi dintre ei, dezbrăcați. La expoziția organizată de Institutul Cultural Român la New York, acum vreo cinci ani, a fost prezentată macheta acestei reviste iar curatorul acestei expoziții, criticul de artă Igor Mocanu, a considerat că acesta e momentul fondator cu care trebuie să înceapă orice istorie a performance-ului românesc.

      În 2015, cercetătorii americani au descoperit că în fecalele cumulate a un milion de americani se găsesc metale prețioase în valoare de circa 13 milioane de dolari

      Apreciază

      Răspunde
      1. Aldus

        Ceea ce spune multe despre secolul XX.

        Cred că Igor Mocanu are voie să considere ce dorește el. Ce consider eu am scris în comentariul precedent.

        Metalele prețioase nu-s poezie. Dar, dacă ai talent, poți face o poezie (vorbesc la modul generic, nu mă refer la tine) pe tema fecalelor ce se transformă în aur sau în îngrășământ pentru flori. Însă simpla existență a fecalelor, a diamantelor sau a ploii nu este poezie, în lipsa baghetei magice a unui poet. Iar eu nu văd bagheta asta în versurile de mai sus. Eu văd un manifest cu aceeași valoare artistică ca poeziile patriotice de pe vremea lui Ceaușescu. Sigur, mesajul e cu totul diferit și el poate chiar să fie adevărat, dar asta n-are importanță. Pentru că nici adevărul, luat ca atare, nu-i poezie. Orice manual de matematică conține o serie de adevăruri universale, dar nu știu cine i le citește extaziat iubitei, în serile cu lună plină.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Aldus

          Când am zis că vorbesc la modul generic, am vrut să nu te superi de asocierea cu materiile fecale. Nu era o ironie la faptul că nu le-ai avea cu scrisul; le ai.

          Apreciază

          Răspunde
        2. castanman Autor post

          „Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ Eminescu n-a existat. A existat doar/ o tară trista plina de umor. Cu un/ fond principal latin de cuvinte si o religie orto/ Lumina ne vine totdeauna de la răsărit/ La apusu-i mare. Mare viitor” Probabil astea sunt codurile cheie ale unei poezii frumoase. Pentru tine, Aldus, cel care suferi de insuficiența poetică. 🙂 Tot generic vorbind. 🙂 Pe suprafața sexuală a existenței poti face poezie. Şi d-aia bună.

          Apreciază

          Răspunde
          1. Aldus

            Am zis eu că nu poți? Am zis că asta de mai sus nu-i poezie. De acolo, tu ai dedus că de aia cred eu că nu-i poezie, pentru că-i cu organe. Nu de aia nu-i poezie. Ci pentru că nu-i poezie. Nu are calitățile artistice ale unei poezii. Putea să fie cu panseluțe că tot nu le-avea.

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Eu doar am negat concluzia ta („asta nu-i poezie”) uzand de informația (autodenunt?) că tu nu citeşti poezie. Nu te poți pronunța. Nu ai voie să te pronunți. E ca şi cum ai chiureta poeții mizănd pe faptul că eşti medic veterinar ( asta pentru că ai dat exemplul cu anestezia).

              Apreciază

              Răspunde
              1. Aldus

                Nu cred că ai dreptate. Eu zic că nu trebuie să fii abonat la barul de peste drum ca să poți decela gradul de alcool dintr-o băutură și că nu trebuie să ai un harem de top-modele ca să poți emite judecăți de valoare cu privire la frumusețea unei femei. 🙂

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  La o băutură nu gradul de alcool dă calitatea. Iar o femeie, la mine, contează prin poezia 🙂 gesturilor ei mărunte: ticuri de limbaj, modul cum se enerveaza, cum înjură, cum parchează…E mult mai complicat de explicat. Aşa că exemplele tale nu te ajută cu nimic.

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. Aldus

                    Cu toate astea, nu cred că ai dreptate. Faptul că nu ești un avid consumator de muzică nu înseamnă că nu poți separa manelele de muzica de calitate. Sau muzica rafinată de kitsch. Înseamnă doar că preferi să-ți petreci timpul cu altceva decât cu separarea manelelor de muzica de calitate. 😉

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Cu tine nu o scot la capăt. Dacă te ajută, am cateva manele pe care le consider de calitate. Adică lucrurile sunt puțin amestecate. Esteticul răspunde la mine la întrebarea: îți place?

                      Apreciază

                  2. Aldus

                    Ca să nu mai zic că și inversa e valabilă: poți fi un avid consumator de manele! 🙂 Apropo: ție ți se schimbă criteriile după care evaluezi o poezie de la un an la altul? Există versuri pe care anul ăsta să le consideri poezie, deși anul trecut aveai o părere foarte proastă despre ele? Pentru că… între timp ai citit/consumat mai multă? 🙂

                    Apreciază

                    Răspunde
  3. Pingback: Demiurgi și extratereștri – O Poziție

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s