Mate, îmbătranim…

Când eram tineri, copacii erau mai înalți. Dragostea nu se ambala în PET-uri pixelate și minciuna o striveam sub călcâie. Ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne. Fiecare clipă era un carnaval fără măști. Noi,  simple gradații ale timpului. Îngeri erau doar cei pictați de Caravaggio, desculți și zdrențăroși. Rătăciți prin taverne. Materia se reducea la cuvintele de neînțeles șoptite după o noapte de dragoste. Știam că poezia nu vindecă nimic și trimiteam lungi cărți poștale. Din baie, de la ceașca de ceai, de la băcănie, din tramvai, de la policlinică. Scrisori către niciunde, doar pentru a vedea dacă pământul e rotund. Eram datori vânduți timpului.  Într-o zi am început să ne grăbim.

De atunci, istoria lumii n-a mai consemnat decât simplul fapt că o femeie, o dată pe săptămână, citeşte poemele mele. Dizgrațioase ca un strigăt de lehuză încă virgină.

94 de gânduri despre „Mate, îmbătranim…

  1. sweet & salty

    E un tablou aici. I-am studiat tușele. Tehnica e interesantă. Folosești culori tari. Te inspiri uneori din antici, alteori zgârii wikipedia după acrilic de ultimă generație. Se usucă fidel ideilor tale. Ramele sunt stângace uneori. Însă tabloul în sine e fluent.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      E posibil sa fie un tablou. Deşi eu mi-aş fi dorit să fie o succesiune de tablouri. O dinamică ce te-ar fi transformat pe tine într-o cameră de filmat. Cinematografie inversa 🙂 Tablourile mele nu au rame. Alfel n-ar mai putea fi împăturite şi aruncate ca resturi menajere de gospodine plictisite, superspecializate în înfierarea adulterului. 🙂 Cat despre folosirea wikipediei pentru Caravagio, esti în eroare. Ce-mi pică dacă îți recomand un întreg capitol despre Caravagio şi probez cu foto paginile cărții tipărite? 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. sweet & salty

        De la fereastra mea se vede tablou. 🙂
        Mă bucur că-ți știu intenția. O să-mi schimb filtrul ochelarilor. 😀
        Cinematografia inversă e cool. Sper să-ți iasă. Mă voi așeza în rândul întâi, deși e într-adevăr periculos la tine. Gospodinele plictisite specializate bla-bla-bla sunt flămânde. Aruncă uneori cu portocale stricate în cine se mai întâmplă pe aici, pe la tine. Noroc că-s iute de picior și mă prefac în ploaie și-n ignor.
        Pentru că no’ mere cu mere, portocale cu portocale și castane cu castane. 🙂
        Ce-ți pică? Negociem. Aștept recomandarea și foto. :)))

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Mda, e periculos la mine pe blog, în primul rand. 🙂 Tu, însă, nu ai fost atacată cu portocale stricate pe aici. Încă 🙂 Altele au fost victimele „Fundației”.
          Octavian Paler – Un muzeu în labirint. Pozele le trimit cand voi învăța să postez pe wp.

          Apreciază

          Răspunde
              1. sweet & salty

                Eh! Lucrurile pot surprinde, uneori neplăcut. Sunt (până și eu hi, hi, hi! – urlă modestia în mine) antipatică unor persoane care, văzând comentariile mele la tine au simțit nevoia să reacționeze. Cum eu scriu de dragul scrisului și evit, cum evit soarele la amiază, conflictele, nu am avut nici o reacție. Chiar mă gândeam să nu mai comentez pe aici. Dar ce sens are să tac când am poftă să zic? 😀

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Și nu te mai scuza, Red Hat! Lasã toată răutatea să curgã din tine.
                  Era un banc pe tema aceasta: cică ce îi împiedică pe unii să se comporte natural? Codul penal.
                  Aș completa și aș spune că pe mulți îi împiedică și „pãrerea altora”, „grija altora”, „imaginea/impresia bună pe care vor să o arate altora”.

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. Elena

                    Se referea la mine. Nu credeam ca tu să ai nevoie de subtitrare.
                    Red Hat a aruncat și ea cu o portocală stricată dar nu în alții, ci în portocal direct. Sau mai bine zis a dat cu piciorul. A făcut și ea ce a vàzut la ceilalți. Dacă alții se iau de portocală, ea de ce să nu se ia?
                    Mă duc să mã descompun. Noi, portocalele, avem o singură și unică calitate: ne facem una cu pământul la o vreme. Noapte bună!

                    Apreciază

                    Răspunde
                1. Elena

                  Sunt aceeași cu 22 aprilie. Ne-am cunoscut deja. Da, mă bucur cã ești o persoanã transparentã și că spui lucrurilor pe nume. Nici eu nu plac pe toatã lumea. Curios e că oamenii spun mai ușor pe cine nu plac și de ce iar când plac sau le place ceva anume preferã sã se abțină.
                  O seară minunată sau o zi minunată că nu știu ce oră e exact în colțul tău de lume!

                  Apreciat de 1 persoană

                  Răspunde
              1. sweet & salty

                *„nu poți să placi la toată lumea” a fost cu referire strict la mine.
                La modul general nu poți să placi la toată lumea. Chestie cât se poate de firească. Nu știu de ce te simți vizată, Elena. Nu e cazul.

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Mai bine o lãsăm așa, Red Hat. Nu are rost să te explici, e ok, așa mã percepi tu, e părerea ta, e dreptul tău sã te manifești cum crezi de cuviință, să placi și să nu placi, feel free.
                  Nu e vina ta, eu sunt în locul nepotrivit, sunt o piesă de puzzle care nu se încadrează în tablou și toate celelalte piese de puzzle vãd și îmi spun fiecare în felul lui că stric imaginea.
                  Intrasem să îi spun Castanului că mi se pare o blasfemie ultimul rând pe care l-a scris: singura lehuză virgină a fost Maica Domnului.
                  Cred cã m-am pripit când am afirmat că îmi place Castanul…
                  După ultima și recenta reevaluare pot afirma că nu îmi mai place atât de mult, îmi plac doar anumite chestii dar care acum nu mai reușesc sã echilibreze balanța. Ceea ce sunt sigură că o va lua ca o veste bună pentru că uneori nici nu ne dorim ca sã fim plăcuți de anumite persoane. Am dori mai degrabă sã fim lãsați în pace sau nici nu ne pasã de ce cred ei.

                  Apreciază

                  Răspunde
  2. Ara

    MAN AND SUPERMAN
    A monologue from the play by George Bernard Shaw

    NOTE: This monologue is reprinted from Man and Superman. Bernard Shaw. New York: Brentano’s, 1903.

    TANNER: You, Tavy, are an artist: that is, you have a purpose as absorbing and as unscrupulous as a woman’s purpose…. The true artist will let his wife starve, his children go barefoot, his mother drudge for his living at seventy, sooner than work at anything but his art. To women he is half vivisector, half vampire. He gets into intimate relations with them to study them, to strip the mask of convention from them, to surprise their inmost secrets, knowing that they have the power to rouse his deepest creative energies, to rescue him from his cold reason, to make him see visions and dream dreams, to inspire him, as he calls it. He persuades women that they may do this for their own purpose whilst he really means them to do it for his. He steals the mother’s milk and blackens it to make printers’ ink to scoff at her and glorify ideal women with. He pretends to spare her the pangs of child-bearing so that he may have for himself the tenderness of fostering that belong of right to her children. Since marriage began, the great artist has been known as a bad husband. But he is worse: he is a child-robber, a bloodsucker, a hypocrite, and a cheat. Perish the race and wither a thousand women if only the sacrifice of them enable him to act Hamlet better, to paint a finer picture, to write a deeper poem, a greater play, a profounder philosophy! For mark you, Tavy, the artist’s work is to shew us ourselves as we really are. Our minds are nothing but this knowledge of ourselves; and he who adds a jot to such knowledge creates new mind as surely as any woman creates new men. In the rage of that creation he is as ruthless as the woman, as dangerous to her as she to him, and as horribly fascinating. Of all human struggles there is none so treacherous and remorseless as the struggle between the artist man and the mother woman. Which shall use up the other? that is the issue between them. And it is all the deadlier because, in your romanticist cant, they love one another.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      E altceva, Sonumbitch. Are Kafka un text mic, destul de intuitiv. Despre curajul de a deschide UŞA în timpul vieții.
      ” În fata legii sta un pazitor. La acest pazitor, vine un om de la tara si cere voie sa intre in lege. Dar pazitorul ii spune ca acum
      nu-i poate permite sa intre. Omul chibzuieste si apoi intreaba daca va avea voie sa intre mai tirziu. "Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu". Intrucit poarta legii este deschisa ca intotdeauna, iar pazitorul se da intr-o parte, omul se apleaca pentru a privi pe usa in interior. Cind pazitorul observa asta, ride si spune : "Daca te ispiteste intr-atit, incearca sa intri inauntru, in ciuda interdictiei mele. Baga insa de seama : am putere. Si nu sint decit pazitorul cel mai de jos. La intrarea in fiecare sala stau, insa, alti pazitori, unul mai puternic decit altul. Pe al treilea nu mai pot nici macar eu sa-l privesc". La asemenea dificultati nu se asteptase omul de la tara; ca doar legea trebuie sa fie totdeauna si oricui la indemina, isi zice el; dar, acum, cind priveste mai bine la pazitorul imbracat cu suba, la nasul lui mare si ascutit, la barba lui tatarasca rasfirata si neagra, se hotaraste, totusi, mai bine sa astepte pina ce i se va ingadui sa intre. Pazitorul ii da un scaunel si ii spune sa sada linga usa, de-o parte. Acolo sta zile si ani in sir. Mai face multe incercari de-a fi lasat inauntru si-l oboseste pe pazitor cu insistentele sale. Adeseori pazitorul il supune la mici interogatorii, il intreaba de unde e de fel si multe altele, dar sint intrebari puse doar de forma, asa cum pun domnii cei mari; iar la urma ii spune tot mereu ca inca nu-i poate da drumul inauntru. Omul, care-si luase multe lucruri cu el la drum, foloseste totul, oricit ar fi fost de pretios, pentru a-l mitui pe portar. Acesta e drept ca primeste tot ce i se da, dar spune de fiecare data : “Primesc numai ca sa nu crezi cumva ca n-ai facut tot ce-ar fi fost cu putinta”. De-a lungul nenumaratilor ani omul il observa pe pazitor aproape fara intrerupere. Uita de ceilalti pazitori, si acesta, primul, ii apare ca singurul obstacol care-l impiedica sa intre in lege. Blestema nefericita intimplare, in primii ani cu glas tare si fara sa tina seama de nimic, mai tirziu, pe masura ce imbatrineste, doar mormaind in barba pentru sine. Da tot mai mult in mintea copiilor si, de vreme ce de-a lungul anilor a ajuns sa-i cunoasca pazitorului pina si purecii din gulerul subei, se roaga si de pureci sa-l ajute a-l indupleca. Intr-un tirziu vederea ii slabeste si nu mai stie daca in jurul lui se face cu adevarat tot mai intuneric sau daca il insala doar ochii. Dar distinge acum prin intuneric o stralucire nestinsa care razbeste pe usa legii. Numai ca nu mai apuca sa traiasca mult. In preajma mortii, toata experienta din acest rastimp se aduna intr-o intrebare pe care inca n-a apucat s-o puna pazitorului. Ii face semn sa vina mai aproape, intrucit nu-si mai poate ridica in sus trupul care a inceput sa se intepeneasca. Pazitorul trebuie sa se aplece adinc, pina la el, intrucit diferenta de inaltime s-a schimbat mult in defavoarea omului. “Acu ce mai vrei sa stii? intreaba pazitorul, nu te mai saturi o data”. “Toti se straduiesc vezi bine, sa afle ce-i legea, graieste omul, cum se face atunci ca, in atita amar de ani,
      n-a mai cerut nimeni, in afara de mine, sa intre inauntru ?” Pazitorul isi da seama ca sfirsitul omului e aproape si, pentru a mai razbi pina la auzul lui care se stinge, racneste la el : “Pe aici nu putea obtine sa intre nimeni altul, intrucit intrarea asta ti-era harazita doar tie. Acum ma duc s-o inchid”.

      Apreciază

      Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Ştiu că vinzi iluzii, mate. Şi ca îmbătranim. Degeaba. Ştii cand mi-am dat seama? L-am văzut acum cateva zile,5 la tv, pe Gelu Diaconu, rapidistu, fostu de la Anaf, şi mi am adus aminte cum ne trageam de şirete si ne-njuram, eu cu Nietzche, tu cu altele:), acum vo’ patru ani, pe blogul de sport. În poola mea, ăsta a făcut ceva pentru Univers. Noi? Aaaa, tu ai făcut ceva, ai ars ca un tampit frumuseti de scrieri, daca stiam, le aş fi copiat pe undeva 🙂

                      Apreciază

                    2. Ara

                      Assa, brother, nimic nu a fost ars aiurea, totul a fost precum vindecarea de cancer, chimioterapie. nu e dezvatul de amor chimioterapie? asa si cu scrisul si aruncatul la cos, precum Orlando, old farts we are, scris o pagina, facuta ghemotoc, aruncata la cos, scris alta, facut ghemotoc, aruncat la cos. si tot asa… pana cand ori mor, ori imi scriu fiinta in cerneluri simandicoase pentru eterne singuratati femine. i gust first, dar nu conteaza. imi mai amintesc doar sticlele de alcool, mereu mi-au placut beyond la infatisare: culoare placuta, eticheta precum o rochie de seara, gust innebunitor.

                      Apreciază

                    3. castanman Autor post

                      Ticalosule, nu ai ars numai textele tale, ci si primele mele texte de pe wordpress, texte stangace, îmi plăcea „cafeneauavirtualadotcom”, mă simțeam mandru că eram unul din cei patru administratori, deşi scriam puțin şi tu foarte mult, era ceva diferit de blogul ăla din domeniul sportiv în care ne făceam albie de porci…În fine…
                      Dacă-l aducem pe Inter în zona asta ne fură toate femeile la fizicul lui şi cu firma din Italia 🙂

                      Apreciază

      1. Codrina

        Imi place aici, unde parezi cu Kafka, ca artistul nu e donjuanul vampir, ca e pur si simplu un tip hotarat, ce nu asteapta pe la usi, le deschide singur! O fi asa? O fi altfel? Poate e si asa si altfel!

        Oricum despre Shakespeare se spune ca a inceput sa fie pretuit doar atunci cand a renuntat la morala!

        Apreciază

        Răspunde
          1. Codrina

            Ara

            Ce poti iubi la gunoi? Eu il detest cu toata fiinta mea. De cate ori alunec in gunoi, ma zbat sa ies din el cu toate puterile! Si nu-mi scuz niciodata alunecarile. Le condamn. Doar Dumnezeu imi este mai aspru judecator decat imi sunt eu mie!

            Apreciază

            Răspunde
            1. Ara

              Iubesc gunoiul pentru ca te sfinteste. Poate fi si el o simpla iluzie, dar poate fi si o baie in aur. Cred ca e necesar un anumit grad de luciditate, cred, care sa te scoata din desfigurare. Mai cred ca tine de intelect. Pe mine m-au salvat cartile, la propriu, altfel, probabil, as fi infundat puscariile. Dar acum imi permit adevarul. Nu pe tot. Inca.

              Apreciază

              Răspunde
              1. Codrina

                Desigur drumurile noastre spre noi insine si spre salvarea noastra sunt diferite. Unii luam drumul gunoiului, altii „al oaselor” :)), al aurului, al lupilor, al singuratatii, important e sa nu-l parcurgem degeaba, sa ne alegem cu ceva cand ajungem la capat, de preferat ceva pozitiv.

                Apreciază

                Răspunde
    2. Codrina

      Nu toti genialii sufera de donjuanism si de vampirism, nu toti genialii se hranesc cu carnea, sangele si visele altora. Depinde de natura creatorului, depinde de natura creatiei. Maestrii pictori de icoane spun ca numai renuntarea la egoism duce la creatia adevarata, ca aceasta renuntare adauga creatiei dimensiuni si profunzimi spirituale unice. Vezi Balada lui Eminescu de Radu Gyr!

      In razboiul sexelor nu castiga nimeni ca se fraternizeaza prea mult cu inamicul ( Henry Kissinger). :))))

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. Ara

        Nu e gunoiul, finalmente, renuntarea la egoism? Eu recunosc: sunt un trisor, am comis toate pacatele, am inghitit vicii si mizerie. Recunoscand si stiind cat e de rau si anihilant, crezi ca eul mai are vreun rost?

        Apreciază

        Răspunde
        1. Codrina

          Ara

          Renuntarea la egoism e inaltare spre ceva mai bun si mai frumos. Nu e cadere, nu e gunoi. Eu cred totusi ca aceste caderi nu sunt definitive, nu sunt iremediabile decat daca tu vrei asta!
          Eul nu mai are desigur rost atunci cand alegi sa te balacesti in mocirla instinctelor. Dupa sute de mii de ani de evolutie, poate milioane, omul trebui sa fie altundeva, adica mai aproape de desavarsire.

          Apreciază

          Răspunde
            1. Codrina

              Cred ca la intrebarea despre drumul mantuirii, ai un raspuns acolo unde scriu despre drumul oaselor etc!

              Renuntarea la egoism pentru oameni? Cred ca aici m-ai prins cu mata-n sac! Sunt foarte putine persoane pe lumea asta pentru care as renunta la ceva dar cel pentru care-as face-o, ar primi in dar inima mea si ultima mea respiratie. Pentru ca i se cuvin.

              Apreciază

              Răspunde
            1. Codrina

              Putem spune si ca o viata fara pacat, e un somn fara cosmaruri. Te asigur ca eu am si vise si cosmaruri! Si ca le traiesc cu o intensitate nepermisa!
              Om sunt si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain!

              Apreciază

              Răspunde
                1. Codrina

                  Mi s-a spus mereu ca sunt frumoasa.
                  Eu nu cred ca e un merit, totusi. Am invatat ca nu e un merit. O lectie dureroasa.

                  Nu poti sa te insori cu mine decat daca esti foarteeee, foarteeee bogat. :))) Ca vreau sa duc o viata de huzur. Munca e supraevaluata. Glumesc!

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. Ara

                    Gatesc extraordinar. Castig f.f. bine. Spal, calc, dansez micheteaux, fac dragoste cu pasiune si traiesc totul din plin, ca viata e scurta. Citesc. Joc sah la concursuri internationale. Si sunt barbat mai bine decat Inter, care are firma in Italia! Am vazut lumea, am o livada de pruni, cateva hectare de pamant la tara, casa in Bucuresti si sunt prieten cu Castanman din vremurile in care ma certam de zor cu toti :). Dar pana si atunci eram elegant, deci, daca esti frumoasa, cu spiritul pe care il ai, am fi potriviti 🙂 🙂

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Spăl, calc etc…Hmm, abordare greşită, pe femeile de pe aici nu le interesează chestii d-astea, Sonule, au acasă cat cuprinde. Încearcă să le cobori stele-n palme.

                      Apreciază

  3. Codrina

    Am ramas in urma cu raspunsurile.

    1. Da, vreau sa vad ce ai scris dragut.
    2. Numele meu e frumos. De fel sunt modesta dar trebuie sa spun ca-mi place.. Are o rezonanta salbatica, plus multe intelesuri si e mostenire de familie.
    3. Sunt luata, data, legata, adica maritata.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Ara

      Fără titlu
      Erai rătăcită în tren
      Şi te ştergeai cu un mic şerveţel.
      Un şerveţel care se parfuma de la tine,
      Nu tu de la el.

      Te-ai aşezat zgribulită pe gîndurile mele de scaun
      şi ceva te-a ghemuit în fereastră ca o magnolie împinsă de vârful unui pantof.

      Te ascunzi de aglomeraţia la care nu participa niciun om,
      Să faci loc nimănui şi nimeni să te lase în pace.

      Erai singurul călător din apa fiinţei tale.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Codrina

        Auuu, ce draguuuut! Un cantec dulce, soptit! Ca un cantec de leagan. E pentru mine? Daca nu-i, nu ma supar dar daca-i pentru mine, vreau sa-l iau acasa! O sa incerc sa raspund la fel.. 🤩

        Apreciază

        Răspunde
          1. Codrina

            Sper sa mai putem vorbi, chiar daca sunt maritata! Mai sper ca femeia pe care o vei iubi, sa aprecieze si sa se bucure de tot ce ai de oferit. Eu recunosc ca sunt impresionata! 🙂

            Apreciază

            Răspunde
  4. Codrina

    Ara

    Pentru ca mi-ai spus cuvinte frumoase, vreau sa fac la fel!

    intr-o gara trista, pe-un peron pustiu,
    asteptam sa vina trenul meu tarziu
    si prin ploaia verde de absint,
    din al noptii labirint,
    venea pe sinele de-argint
    un tren hoinar, cu tine la un geam,
    privind absent spre-un felinar incandescent!
    si te-am strigat, batiste colorate-am fluturat,
    insa spre alte gari straine,
    trenul tau a fulgerat,
    tot mai departe de mine!

    Ca o pasare alba, zburand,
    sufletul meu a ramas in gara pustie plangand!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Codrina

    Ara

    Vezi ca nu e vina mea ca-s maritata? E a ta! Nu m-ai vazut din tren! Sotul meu m-a vazut.

    Nu, nu-s maritata cu Castanman dar imi place cum scrie si ma face curioasa, de-aia tropai pe aici desi nu ar trebui! Si acum imi place cum scrii tu. Vezi tu, Ara, eu ma hranesc cu cuvinte, uneori. O parte din mine le cere chiar daca-s mincinoase dar sa fie frumoase. Cand nu am nevoie de cuvinte, plec spre altceva dar ma intorc aproape mereu.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Ara

      Sunt cu o femeie musulmana cu 9 ani mai mica. Imi place cum imi da tarcoale. E democrata. Turcoaica borne Brit. She loves my music. O persoana buna. Si ce ochi! Si ce trup!!

      Apreciază

      Răspunde
      1. Codrina

        Ara

        Nah, ce sa zic acum? Sa-ti fie de bine! Banuiam eu ca ai un plan de rezerva! Nu stiam ca e .. exotic! Turcoaicele pot fi foarte frumoase si .. caline! Asta place barbatilor romani. Frumoasa si supusa. Totusi au o mentalitate arhaica, de harem si un oaresce primitivism in stilul de viata. Chiar daca locuiesc in Occident, e nevoie de generatii ca se scuture de educatia severa musulmana.
        Prin urmare cred ca e frumoasa dar nu cred ca e democrata. Cred ca spune mereu: Yes Sir I cam boogie, boogie, all night long! :)))

        Mie, in schimb, imi plac britanicii desi nu am intalnit decat lorzi si huligani. Ceva de mijloc nu am avut ocazia. Enlezoaicele pot fi niste ladies deosebite. Imi place istoria si cultura britanicilor. O natiune mareata indiferent de ce spun invidiosii.

        Apreciază

        Răspunde
  6. Codrina

    Ara

    App de frumusetea feminina, pentru mine, Monica Belucci este frumoasa frumoaselor, mai frumoasa decat toate cadanele celor o mie si una de nopti, la un loc. Belucci e un poem de frumusete si mister.
    Destul de diferite de Belucci, imi plac si Jessica Chastain si Charlize Theron. Au o frumusete rece, inaccesibila, sunt ca doua flacari ce nu incalzesc, oricat de mult ar arde. Un amestec de foc si de gheata.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Ara

    E micheteaux rau, iti zic, ma pricep mai bine la femei decat tine, gal :).
    Nu stiu, am citit mai tot ce era citit din Literatura lor inca de pe la 18. Stii cate ceva despre Coleridge si ca el a „inventat” conceptul de Pesimism, dupa ce Voltaire il „aruncase in piata” pe ala de Optimism some time before? Stii poemul lui, cel pe care l-a visat, about that castle, pe care il visase si constructorul lui, de o similaritate uluitoare, desi Coleridge couldn’t ever know about it by the time, despartiti de sute de ani?!

    Unde in Occident? Ma gandesc ca imi poti fi amanta fidela, daca esti deja casatorita, ma multumesc si cu „resturi” :P. Only if you are beautiful :).

    Mie mi-au placut Japonia, Caraibele si alte cateva o suta de locuri. Iti pot povesti in noptile in care nu ma astept sa te supui :)))

    Apreciază

    Răspunde
  8. Codrina

    Ara

    Ai o atitudine destul de cavalereasca asa ca nu ma supar.
    Nu stiu nimic despre Coleridge, am citit doar in fuga despre filozofia lui si poemul Christabel, ce-mi pare ca seamana cu Alba ca Zapada. Ar trebui, totusi, sa citesc Christabel, mai ales pentru ca e gotic, medieval si eu sunt sunt sedusa de perioada asta. Si are si detaliul ala cu castelul din vis.

    Prin urmare, domnule, nu-ti pot fi Sherezada celor o mie si una de nopti pentru ca eu mi-s mandra caucaziana si domnita gotica nicidecum sclava orientala.

    Apreciază

    Răspunde
  9. Codrina

    Ara

    Scuze pentru sclava orientala. Nu lua asta ca o ofensa personala. Ma grabesc si scriu in fuga.
    O zi frumoasa..

    Loreena McKennit -The Dark Night of the Soul

    Apreciază

    Răspunde
  10. Ara

    no woman will ever be my slave, dearest, i love their sorrows. and they seem to love me in return for my sweet ways. i once shared bed for a while with an awfully beautiful- strong minded one, id say even more beautiful than the ones you mentioned above! she drove me crazy, but still went back to the source of my pain for almost a whole year straight, wildly pleasing each other. she was tough, mature, a mother escaping into the artist in his entire selfishness.

    iti postez ce i-am scris dupa?

    Apreciază

    Răspunde
    1. Codrina

      Ara

      … si care alta femeie ar mai putea sa-ti ofere inaltare si cadere asa cum a facut ea? Imi pare a avea calitati indubitabile si imbatabile : )). Vorbesc serios!

      My Sweet and Tender Beast – Waltz by Eugen Doga

      Apreciază

      Răspunde
        1. Codrina

          Ara

          Cred. Sigur au! Adica te cred, ca tu le stii altfel decat le stiu eu. 😉Mie imi lasa de multe ori un gust amar! Nu te gandi la prostii! 😊 Ma refer la sisterhood-ul atat de mult ridicat in slavi, in filme. De-aia mi-a facut o idee, sila, treaba cu #metoo. Si feministele-mi provoaca sila, ele doresc egalitate cu barbatii, nicidecum cu alte femei.🙂

          Nu stiu daca-ti place muzica veche, eu o iubesc si sarbatoresc 1 septembrie ( toamna imi transmite o stare de gratie unica) cu asta:

          Tony Christie – Sweet September

          Apreciază

          Răspunde
  11. Ara

    Pe fata:
    1. Erau odata o femeie care nu iubea un barbat si barbatul ei care o iubea pe ea pentru sine. Dar, culmea, daca ii urmareai mai indeaproape, pareau a emana o energie benefica, ca si cum doua stari nefiresti ale aceleiasi stari produceau un plus in Univers. Energia aceea facea drumul indarat inspre ei si ii umplea de lumina, astfel incat parea chiar ca se iubesc autentic! Ciudatul cuplu avea o viata nefireasca pentru un cuplu, nu aveau nicio treaba unul cu altul, amandoi interesati de lucruri total diferite, de parca erau nascuti in emisfere diferite, desi veniti pe lume in acelasi cartier. Mancau lucruri diferite, la ore diferite, dormea fiecare cand celalalt era treaz si vorbeau in alt fel, de neinteles adeseori unul pentru celalalt. Se intalneau doar pentru facut dragoste pe muteste, dar rostogolul lor lasa sa se inteleaga o adevarata pasiune, cert ca natura are caile ei nebanuite si ciudate, hazlii. Acest cuplu m-a fascinat teribil, el fiind si cel mai frumos pe care l-am vazut, plin de o sinceritate dezarmanta chiar si in momentele de minciuna, o sinceritate care rezida din stangacia pe care o pun in gesturile de tandrete.
     
    EL ii scria cuvinte din alta dimensiuni, care, in asezarea lor, umpleau aerul cu o mireasma deosebita.
     
     
    EA era fascinata de frumusetea ei din cuvintele lui magnetice.
     
    El avea nume de erudit, ea nume de amanta. El schimbator ca vremea, ea rece precum lama unui brici. El cu chip de zeu antic, ea de o frumusete inegalabila, precum cea a trandafirilor albi.
     
    Se ascundeau ochilor oamenilor, nimeni nu stia ca sunt impreuna. Se vedeau pe ascuns, departe de caminele lor, burlac convins, nesotie perfecta. Cel cu nume de erudit suferea dupa ea, ea nu suferea dupa erudit, dar nimic nu o facuse sa se simta mai femeie decat rostogolul lor. Se putea lipsi de el, dar nu avea de ce.
    Au fost sprijin unul pentru altul de fiecare data, din taina nebuniei lor fiecare scotea o mana sa il ajute pe celalalt, binefacatori secreti fara sa fie vreun secret intre ei. Mai rece ca gheata, il atingea cu o mana de mama si il strangea intre picioare de ibovnica, nu aveau nevoie decat sa stea unul in altul nemiscati ca sa atinga extazul, o lipsa de frecare inlocuita de pulsatii si saruturi,  precum marea linistita, ca vulcanul!
    Vietile lor personale, in afara acestei anomalii relationale, nu sunt secrete, multi dintre noi ii stim pe amandoi, dar asta nu e relevant.
    Fara sa aiba nevoie de el, trebuia sa il auda, facea viata mai usoara in marele oras, intre crize de timp catastrofale, in dinamica evisceranta a strazilor ticsite.
    El avea nevoie de ea asijderea, pauze de inutilitate cotidiana… presarate printre saptamani.
     
    S-ar putea ca insasi povestea sa fie un fals… sau macar un lucru incorect insusit. Isi traisera conventional vietile, cu micile intreruperi pentru eroarea umana sau cu exceptia haosului provocat de adolescenta si tineretea traite intr-o lume neclara, tranzitiva, plina de instrainari, in care patriile aveau tendinta sa devina mici parti ale confederatiilor si confederatiile o singura patrie.
    Pe verso:
    2. La un moment dat, el tindea sa devina rece ca gheata, iar ea is amintea, din tabloul ei, ca e vietate, mai degraba pisica decat obiect. Dar floare o vedea el, in obiectivismul lui inghetat, nou capatat, expusa privirii, pulsand miros, lacrimand bruma si roua, lacrimi din afara corpului ei, picaturi de ulei si vopsea mimand dare de suflet pe sevaletul unei gradini uscate.
    Nu se tineau de mana, nu isi vorbeau, doar sapau la ceasul noptii unul in altul dupa un minereu rar, tineretea fara batranete, samanta din care creste aurul. Daca le-ai fi dat o alta planeta fiecaruia, ar fi stat asa uitandu-se unul pe altul, dar fara importanta, pentru ca memoria era o simpla vrajitorie de amatori in acest monolog in doi, alt organ coordona extrasenzorial un act amoros petrecut in spatele usilor din labirintul uman. Fara sa aiba vreo afacere de suflet unul cu altul, si-au zgariat suficient fiinta incat sa nu poata fi gasit niciodata un leac, iar singura solutie, acceptarea, nu putea fi acceptata. Totul se petrecea ciudat, ca si cum umbrele lor de noapte se iubeau imperial, fara sa comunice cu fiintele vii inregistrate la evidenta populatiei si care purtau numele lor in documente.

    Apreciază

    Răspunde
      1. Codrina

        Castanman

        Intoarce-te, te-ndreapta,
        Spre-acel pamant ratacitor
        Unde Doamne si Domnisoare asteapta
        ……
        Sa le scrii ca-n vremurile bune!

        Am inceput sa ma simt ca o intrusa aici chiar daca vorbesc cu Ara ce ti-e prieten.

        Apreciază

        Răspunde
    1. Codrina

      Ara

      Imi spui O istorie …nu despre iubire! Castanman a cuprins-o intr-un cuvant: Durere! Eu as adauga si Intuneric!
      Nu o sa spun nimic despre iubire, despre neiubire, despre femeie, despre barbat, o spun altii mai bine decat mine. O
      sa-ti spun si eu o istorie despre durere si intuneric dar si despre iubire!

      Povestea mea , ca si a ta, e despre un El si despre o Ea. Se iubeau, se vedea de pe luna, nu puteau trai unul fara altul nici o secunda. Mainile , ochii, buzele si trupurile lor nu oboseau niciodata sa se caute unele pe altele, intr-un dans parca etern al iubirii!
      Nascuti in aceeasi zodie parca erau frati, aceleasi ganduri, aceleasi dorinte!
      A trecut o vreme si El arata ca-si doreste sa fie singur si Ea a spus ca e ok, ca in iubire
      avem nevoie, uneori si de asta! Dar El nu era singur, era in lumea mortii albe, o lume cu trairi si senzatii nelumesti, o lume cu nelinisti teribile cand efectul drogului trecea! El a uitat de Ea, de El insusi, a uitat de ei doi! Si Ea a trebuit sa aleaga sa-l urmeze sau sa ramana singura. Si ales sa fie singura. Si azi daca ar fi sa o ia de la capat, tot pe El l-ar alege si ar alege sa treaca prin aceleasi lucruri iar pentru ca datorita lui, Ea este femeia de acum, puternica si vulnerabila, aspra si tandra, plina de iubire sau de ura.

      Apreciază

      Răspunde
    2. Codrina

      Ara

      Am recitit tot ce mi-ai scris si am fost serioasa unde ai fost serios si am ras unde ai ras! Am facut la fel cu alte citeva stari ce-ti apartin. Ca sa te inteleg! Nu am reusit. Nu prea inteleg barbatii, recunosc! Am apreciat sinceritatea si adevarul din Povestea ta despre Durere. Nu am stiut totusi ce sa spun asa ca ti-am raspuns cu alta ..poveste! S-a vrut o alta fața a aceluiasi lucru.

      Eu gandesc ca fiind doua personalitati puternice, poate v-ati iubit si v-a fost teama sa spuneti. Pentru astfel de tipologii de personlitate, orice recunoastere poate fi egala cu o infrangere. Cel care afla primul ca e iubit, capata automat putere asupra celuilat. Indivizii cu calitati intelectuale, materiale si fizice au posibilitati emotionale multiple. Ei stiu asta. E si asta o explicatie!

      Alta explicatie ar fi si incapacitatea noastra de a iubi din cauze multiple!

      Ea ti-a raspuns la ce i-ai scris?

      In poveste mi-ai spus cum a fost, nu cum ai simtit! Ma hazardez si spun ca tu, totusi, ai iubit-o!

      Apreciază

      Răspunde
      1. Ara

        Can’t love a woman. I love THEM, but can’t love HER. Nu cred in cupluri. Femeile sunt un minereu prea pretios si imposibil de prelucrat. Iubesti tot minereul sau nu iubesti nimic. Hihi

        Apreciază

        Răspunde
  12. Codrina

    Ara

    …si vreau sa-ti spun si finalul povestii mele. El a fost salvat din ghearele drogurilor dupa cativa ani buni. Acum locuieste in alta tara, are familie si si Ea are familie. Nu-si vorbesc niciodata dar El viziteaza tara ei, in fiecare an, ca sa-si vada familia si in perioada in care e acolo, la ore din noapte, numai de El stiute, se duce sa priveasca casa in care locuieste Ea. Sta acolo, pret de o tigara si pe urma pleaca. Ea a reusit sa-l vada de cateva ori. Cand se apropie sfarsitul anului si Ea nu l-a vazut, stie ca El totusi a fost si atunci Ea se pedepseste cu nopti nedormite. Ea a aflat ca El a promis sa faca asta pana cand unul din ei nu mai exista. Sfarsit!

    Apreciază

    Răspunde
  13. Codrina

    Ara

    Mi-au scapat cateva postari zilele trecute. Nu mai agat raspunsul de ele, il scriu aici.

    Nu-ti pot povesti nimic mizerabil. Lucrurile moarte si ingropate trebuie sa ramana asa. Ca e mai bine. Asa am vazut eu in filmele de groaza. Adica concluzia asta o trage orice om normal dupa vizionarea unui film de groaza! :))

    Apreciază

    Răspunde
  14. Codrina

    Tu stii, Ara, vorba aia romaneasca -cam vulgara pentru gustul meu-😊 dar care spune un adevar cat o mie: nu poti fi si cu beep, beep, beeeeep in beep, beeeeeeep si cu sufletul in rai!
    Treburile astea doua trebuie sa coexiste altfel ne facem tandari!

    Totusi tara in care traiesti sustine, justifica si alimenteaza stilul tau de viata. Ce-ti lipseste, totusi, Ara? Inteleg ca esti dezirabil pe toate planurile si ca poti obtine tot ce-ti doresti!

    Rihanna – Love On The Brain

    Apreciază

    Răspunde
  15. Codrina

    Auuu, ce am zapacit postarea de dinainte! Spun doua chestii ce se bat cap in cap! Nu o mai repar! Ca nu mai pot! Ar fi totusi interesant de stiut ce crezi tu!

    Apreciază

    Răspunde
  16. nostrastella

    @CODrână! (sîc!)

    mai ia o pauză, pls!
    Nu de alta, da’ mai trec şi copii
    (mai mari ca tine în… gând şi-n simţire)
    p-acilea.

    Ajunge.Serios.
    Mă doare burta.
    Şi nu’s in perioada aia a lunii.
    ……….
    Ha.
    Aka aia cu coexistenţa… e de pus în ramă, girl!
    Sper să nu te faci ţăndări, btw. În lipsa… dânsei din dânsul, nu altfel.
    So, din partea mea, cu drag, cât mai multă pull in votre cour, nebunatico!

    Că n’aşa, nu te poţi, beeep beeep, în sănătatea şi plăcerile omului aflat într’o rână a vieţii.
    Bleah.

    GIZĂSULE, unde pana mea eşti?!

    Apreciază

    Răspunde
  17. Codrina

    @nostrastella

    Mi-am dat seama ca esti MARE! Dar nu unde crezi! Si ce pui tu in rama, nu ma intereseaza, totusi, imi dau seama ca-i interzis copiilor! Limbaj si atitudine ca a ta, aud si vad cand trec prin anumite zone din Bucuresti. Interzise copiilor si alea. Adica ar trebui!
    Oricum pe mine nu ma deranjeaza ca tu vrei sa arati domnilor de pe aici ca esti Mare, arata linistita dar lasa-ma pe mine in pace!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s