Arhive zilnice: 23 aprilie 2018

Mate, îmbătranim…

Când eram tineri, copacii erau mai înalți. Dragostea nu se ambala în PET-uri pixelate și minciuna o striveam sub călcâie. Ne povesteam viața și ne împrumutam durerile maligne. Fiecare clipă era un carnaval fără măști. Noi,  simple gradații ale timpului. Îngeri erau doar cei pictați de Caravaggio, desculți și zdrențăroși. Rătăciți prin taverne. Materia se reducea la cuvintele de neînțeles șoptite după o noapte de dragoste. Știam că poezia nu vindecă nimic și trimiteam lungi cărți poștale. Din baie, de la ceașca de ceai, de la băcănie, din tramvai, de la policlinică. Scrisori către niciunde, doar pentru a vedea dacă pământul e rotund. Eram datori vânduți timpului.  Într-o zi am început să ne grăbim.

De atunci, istoria lumii n-a mai consemnat decât simplul fapt că o femeie, o dată pe săptămână, citeşte poemele mele. Dizgrațioase ca un strigăt de lehuză încă virgină.

Reclame