Arhive zilnice: 17 Aprilie 2018

Poveste. Recitindu-l pe Fowles (1)

Distanța dintre dorință şi obiectul ei nu este multiplu de pi. Încălecabil pe un deget. Unii spun c-ar fi singurul lucru scăpat din paradis. Neinscriptibil într-un algoritm mecanic al disperării. Alții spun că e doar un enunț factual. Paradigmatic.

A fost odată un tânăr prinț care credea în toate lucrurile, în afară de trei. Nu credea în prințese, nu credea în insule, nu credea în Dumnezeu. Împăratul, tatăl său, îi spusese că aceste lucruri nu există. Și cum nu erau nici prințese, nici insule și nici vreun semn al existenței lui Dumnezeu în împărăția tatălui său, tânărul prinț îi dădu crezare.

Adecvarea gandirii la realitate cică e adevăr. Bleah! E un sărman oximoron patetic strecurat într-un set de reguli. Adevărăciune e doar o femeie. Semiotică pură. Restul sunt nişte carpeli cu care încercăm să ne validăm gradul de cunoaştere. Insipid, incolor şi fără miros.

Frumusețea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu e cadoul în sine.

Eticul şi esteticul se confundă. Numai că primul nu e ştiință. Bulangiu mare, Wittgenstein. Ce confuzie parşivă poate să sădească. Ceea ce admirăm ne ucide prin reguli. Sau ucidem prin canoane. Ceea ce uram ne condamnă.

Fiecare moarte apasă asupra celor vii, fiecare moarte apasă cu povara grea a complicității; fiecare moarte este absurdă, lăsându-i pe ceilalți cu un sentiment de permanentă vinovăție și cu o tristețe fără sfârșit.

Trupul ca formulă matematică. Cunoaştere acestuia a priori sau posteriori? Incertitudine. Teoria jocurilor aplicată acestei suprafețe finite, dar fără margini. Îți iese de-o tristețe.
Și ne-am iubit, nu sex, ci dragoste, deși înțelept ar fi fost să facem numai sex.

Ştiințific, formula  fericirii e o sumă de alegeri sigure, de aşteptări asociate alegerilor riscante şi de erori de predicție a recompensei, adică diferențele dintre rezultatele previzionate şi cele experimentate. Hmm, cand ştiința nu poate ajunge la adevăr în sens transcedental, apare ca o finalitate incontrolabilă scepticismul.

Stăteam pe iarbă și ne sărutam. Probabil că zâmbești. Să stăm pe iarbă și să ne sărutăm, atât. voi, tinerii de astăzi, vă jucați cu trupurile cât vreți, vi le dați, vi le oferiți cât vreți. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, țineți minte, ați plătit prețul vostru: ați pierdut o lume bogată în mister și în emoții subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar și specii de simțăminte.

Da, maifrenț, mantuirea e prin frumos, nu prin adevăr.

Anunțuri