Locul geometric

Vom fi orbi cand va fi să ne vedem. Nu, nu ochii vor fi vinovați. Lumina va fugi către un nou big bang.

Ne vom recunoaşte după cuneiformele săpate în buze. Braille al aşteptării. Muşcate pană la sange.

Îți voi aduce cireşe. Parte din terapia depărtarii. Existențială. Mistică şi extrasenzorială le vei pune pe sfarcuri. Voodoo pană e gata cafeaua.

Ştiu că vei zambi şi îmi vei vorbi de failibilismul meu eşuat. Te voi ține strans de mană. Următoarea plecare va fi împietrire.

Ne va veghea urma. Secundă mutilată de legile fizicii.

Tu. Loc geometric definit pe hazard.

Reclame

31 de gânduri despre „Locul geometric

                1. 22 aprilie

                  Oliv, analizând după afirmația ta tind să cred cã:
                  a) 33% sunt șanse să nu fii femeie
                  b) 33% sunt șanse să fii materialistã
                  c) 33% sunt șanse ….nu știi ce spui
                  1% marja de eroare

                  Apreciază

                  Răspunde
  1. 22 aprilie

    Vom fi asemeni unor umbre când va fi să ne atingem. Nu, nu visul e vinovat. Ci gândurile noastre.

    Ne vom recunoaşte după aroma celuilalt rămasă impregnată în nãri de la ultima despãrțire. Sã-ți simți în celălalt mirosul pe care l-ai avut acum un deceniu…

    Îți voi aduce flori. Aromaterapie. Existențial. Mistic şi extrasenzorial le vei pune în camera ta. Ne vom îmbăta cu mirosul lor până va fi gata ceaiul.

    Ştiu că vei zâmbi şi îmi vei vorbi din priviri. Voi intui tot ce vei dori sã-mi spui, tot ce vei dori să-mi ascunzi, tot ce vei dori să preschimbi.

    Ne va veghea umbra fiecãrui cuvânt rostit și gest făcut. Secundele ce trec ne creionează viitorul ce vine.

    Tu. Ecuație între vis și realitate.

    (Inițial am vrut sã scriu o parodie la textul tãu, dar am sfârșit prin a scrie asta).

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
      1. 22 aprilie

        Având în vedere că tu nu ai vrut să detaliezi, să explici nimic din articolele precedente, când te-am rugat, aș putea să fac și eu la fel.
        Inițial am vrut sã parodiez articolul, pe modelul tău, simțindu-mã binedispusã și „amuzantã”. Am scris, am râs singurã, eu de textul meu, eu cu mine, apoi am rescris rapid pe același șablon. Așa am vrut eu, să-ți copiez stilul. Respectiva frazã, nu are nici un alt substrat exceptând faptul cã trebuia după șablonul tãu sã ne recunoaștem dupã ceva, și am ales simțul olfactiv. Pur literar.
        Nu ți se întâmplã ca după ce te-ai despãrțit de iubita ta, încã sã-i mai simți mirosul?
        Mirosurile parcã se impregneazã, uneori simt mirosul unei prietene când mã apropii de un amic sã-l pup pe obraz, semn cã au fost apropiați. Sau invers. Parfumurile lor.
        Dar de ce din tot textul te-a intrigat mai mult tocmai acea frazã?
        Ți-a amintit de ceva? Te-a atins în mod deosebit? E un amănunt care te rãscolește? Ai gãsit în acea pãrticicã o fãrâmã de ceva?

        Apreciază

        Răspunde
              1. 22 aprilie

                Textul l-am scris pentru tine, Dane, adică e un text literar, nu ascunde nimic deosebit sub acele cuvinte pe care mi le-ai cerut să le explic, sã le detaliez. Un deceniu – puteam la fel de bine să scriu și un mileniu ca să pun în evidențã o perioadă mai lungã de timp. Să sune mai incitant.
                În realitate însã, nu cred că douã suflete care chiar se iubesc, și nu intervine nici un impediment de ordin moral, nu se pot întâlni în 10 ani dacă chiar își doresc. Dacă cineva e interesatã de tine cu adevãrat, va dori să te revadã cât mai curând.
                Mai sunt persoane care se autoamăgesc încercând sã justifice toate refuzurile celuilalt și să punã accent pe orice cuvânțel care ar putea fi interpretat drept „dovadă cã mã iubește”. Nu e și cazul meu. Nu-mi place sã mã hrãnesc cu speranțe deșarte. Mai bine un sfârșit dramatic decât o dramã fãrã sfârșit.

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  22, eşti prea tanără pentru a-mi vorbi mie de drame şi sfarşituri dramatice. E o chestie pe care ai învățat-o la „fără frecvență”. Viața nu e nici alba, nici neagră. La „zi cu zi” e gri. Mă bucur că ai un iubit ce te ințelege. Eu n-aş putea. Eşti ca o spumă de şampanie ( că tot mi-ai povestit de procesul de vinificație). Nu m-aleg cu nimic. Truismele n-au loc în viață. Si în plus, după şampanie mă doare capul de mor. Ai mai mult de 26 de ani?

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      22, poți practica inocența şi candoarea numai dacă ştii precis că lumea asta în care trăieşti e lumea lui Dzeu şi nu creația diavolului. Şi din cate ştiu eu, prea puțini au certitudinea asta

                      Apreciază

                    2. 22 aprilie

                      Creația diavolului? Oops, inversare de roluri. Nu pãreai a fi un satanist dar se pare cã …
                      E a doua oarã când sunt surprizã pe tema aceasta într-un interval foarte scurt. Prima data cineva postase pe un grup de cãrți Biblia lui satan și alte cãrți de care nici nu știam cã existã și care s-au vândut ca pâinea caldã. Nimic nu ar mai trebui să mã surprindă de acum.

                      Apreciază

                  1. 22 aprilie

                    Bine că tu nu ai nevoie de truisme. Pentru mine sunt un fel de semne de circulație. Am nevoie de reguli morale, de principii, de un sistem de valori după care să mă ghidez în viațã pentru că nu vreau să mă accidentez prea grav. Și nici nu vreau să mă intersectez prea des cu cei care circulă haotic prin viațà având o destinație (scopuri) dar care nu respectă nici o regulã, pentru că s-ar putea să te lovească ei chiar dacă tu circuli corect.

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Un tip crescut printre proceduri şi instrucțiuni de lucru a rămas cu accelerația blocată pe autostradă. A sunat, cum era şi normal, la nr de urgențe si a aşteptat răbdător indicațiile din dispecerat. Acestea erau corecte, soseau în ordine, clare, concise…Dar, timpul n-a mai avut răbdare. Maşina s-a ciocnit de o alta, au murit şi alții etc. E o poveste adevărată întamplată în America. Țara imbecililor. Chiar continentul imbecililor. Înțelege ce vrei.

                      Apreciază

                  2. 22 aprilie

                    Ironia sorții e când în trecut gândești că cineva e atât de reconoscibil încât nu înțelegeam de ce se mai ascunde și apoi ajungi sã faci și tu la fel.
                    Ironia sorții e când intinzi mâna sã atingi pe cineva din prezent și se simte atins cineva din trecut și care vrei sã rãmână în trecut pentru totdeauna
                    Ironia sorții e când realizezi că te simți intrigat de o persoană și probabil că îl descifrezi într-un fel aparte dar apoi realizezi că probabil ești sub o vrajã karmică și că istoria se repetã dar c ă rolurile sunt inversate. Oare am omis vreo lecție? Nu. Cred că e cazul să plec și sã nu mã mai gândesc la asta.
                    Cu toatã inocența și candoarea de care dispun îți spun că mi-a fãcut plãcere sã te citesc, jocul de cuvinte, schimbul de idei…. Mai puțin unele lucruri dar nu mai contează.

                    Apreciază

                    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s