Marele Zid începe cu arderea Scrierilor.
Conquista, cu arderea corăbiilor.
Tu, apotropaica mea de ziua a saptea şi de toate nopțile, începi cu dezmărginirea.
La sfarşitul fiecărei iubiri, ard cate un poem. Gest naiv de imolare. Şi fiecare femeie îşi recapătă castitatea.
Te aştept cu chibritul aprins. Şi adun poeme peste poeme. Strălucitoare ca lama unei ghilotine.
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Cu chibritul aprins stătea și fetița cu chibrituri și a sfârșit-o rău.
Nimeni nu-și recapătă castitatea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chibritele fetiței nu erau decat un sinopsis al timpului (te-am citat) şi l-am urat pe Andersen pentru povestea asta ciudata.
Eu ma refer aici la alte valențè ale focului. Focul pus de Cortes corăbiilor pentru ca marinarii săi să nu se mai întoarcă in Cuba. Să le dispară dorința de a se intoarce. Să fie glorioşii cuceritori ai Imperiului Aztec. Şi la focul pus de Qin Shi Huangdi tuturor Scrierilor de pana la el. Urma o epocă nouă.. Marele Zid a fost construit pe o tabula rasa.
Castitatea se recuperează. Inocența nu.
ApreciazăApreciază
Ce mi-a plăcut fragmentul acesta: „Castitatea se recuperează. Inocența nu.”
Bună dimineața, Castanman!
ApreciazăApreciază
‘Mneața, Mo! La tine a nins?
ApreciazăApreciază
Afară? Din belșug!
ApreciazăApreciază
Normal că afară, nu-mi permit să te întreb de fenomenele meteo pe persoană fizică. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Următorul pas ar fi pierderea capului. Dar ce se face omul fără el? Acolo sunt toate programele, toate citirile, toţi filozofii lumii şi înţelepciunile ei.
ApreciazăApreciază
Comm inspirat de ghilotina din finalul textului. 🙂
ApreciazăApreciază
Ntzzz. E recuperarea capului. Pierderea capului e la inceput.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Focul catarctic, purificator.
ApreciazăApreciază
Purificator in măsura în care ființa-ți este compatibilă cu procesul de purificare.
ApreciazăApreciază