Luni (2)

Luni eşti nedemonstrabilă.

Filozofii spun că nedemonstrabilul e o chestie ce nu poate fi dovedită rațional sau empiric. Pentru că adevărul e evident. Nedemonstrabile mai sunt axiomele lui Aristotel, principiile prime ale logicii şi silogismele anapodictice ale stoicilor. Şi, să nu uit, ” îhîm”-ul ăla mormăit, prins în cea mai frumoasă propoziție indecidabilă. Antinomia aia logică. Cu adevărul şi falsitatea văzute doar din afară.

Luni, tristețea se îmbracă wittgensteinian. Nu mai e o experiență umană universală. E doar o practică lingvistică şi comportamentală ce diferă de la individ la individ.

4 gânduri despre „Luni (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s