De ce urăsc cercul…

Noi nu am închis niciodată un cerc. Acea figură geometrică asociată perfecțiunii. Pe care preoți plictisiți o transformă într-un inel. Codul deontologic conjugal purtat ostentativ. Și ipocrit.

Noi am fost fractali. O serie infinită. Amestec de identic și diferit. După cea mai banală regulă a similarității, spune un tip deștept. Pe care Newton şi Euclid îl scuipă printre gratiile dogmelor mecanicii şi ale liniei drepte.

Am știut de la început că lumea nu încape într-un emcepătrat. Suntem ființe care funcționăm dihotomic. Ba maeștri ai suspiciunii. Ba mistici de serviciu. Și sufletul e un  *100#. Care îți răspunde în permanență că trebuie să reîncarci. Credit insuficient *

Am inventariat cuvintele. Începeau să sufere de lotofagie. Le-am epilat de sensurile banale și ne-am trezit că ușa pe care o deschidem zilnic scârție îngrozitor. Iar zidul unei biserici nu separă nimic. Până și gândul e un solfegiu zgâriat pe tăcerea lui Dumnezeu. Am tăcut.

Știam că nu putem scăpa de viciul de a ne visa și ne-am logat la cea mai voluptoasă așteptare.

 

 

 

 

 

 

Reclame

46 de gânduri despre „De ce urăsc cercul…

    1. castanman Autor post

      ” Din cerc în cerc am traversat o varstă/ cu pierderi care mi-au priit/ fără fragila ei tărie m-aş fi schimbat în trup decapitat/ mergand prin lanuri noaptea în căutarea dispărutului meu creştet/ ori m-aş fi întors la înainte” Dan Stanciu- Simetria fierbinte

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  1. Erika Marginean

    Dacă: Voi sunteți imperfecți. Voi ați fost o serie infinită. Lumea voastră nu încape în formula relativității. Voi funcționați din două în două, adică bifurcat. Cuvintele inventariate de voi mănâncă lotus și suferă. Pentru că sunt păroase, adică au sensuri banale.Și vă visați înscriși în așteptare. Ok. De ce urăști cercul? N-am înțeles. (Sau poate râvnești la acel inel?!)

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Pentru că „ea are ochii ca două legi abrogate./ Ea are ochii ca două încăperi de arhivă/ în care eu stau peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivă/ legat şi mă umplu de praf şi păcate/ …/ ea e sălbatică şi-i mereu gata să sară/ şi să muşte şi-i gata-gata să adoarmă la mijlocul săriturii/…/ ea e foarte blandă, foarte frumoasă şi foarte periculoasă/ cetățeni, n-o lăsați să iasă din casă! /”

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  2. cineva oarecare

    niciodată un cerc noi-ul
    doar o lună plină trântită la pământ
    ipocrit, cerul îşi râde-n barbă de einstein

    captivii celor două dimensiuni – am pierdut speranța unei evadări
    pentru a treia creditul era insuficient

    tu ai ştiut asta de la început
    de când ți-ai ascuțit briciul acela, al lui occam:
    zilelor cu sensuri banale le-ai deschis uşa bisericii unde promisiunile făceau solfegii în orga unui dumnezeu surd

    într-un dans liturgic, cuvintele despuiate de sensuri, credincioase celui mai mare păcat, așteptarea, ți-au pus pe deget un inel

    aşa ai început să scrii.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu aşa am început să scriu. Iar „Briciul lui Occam” l-am scris exact cu un an în urma acestei postări. Nu pot fi, însă, acuzat de ciclicitate. Îți mai trebuie cel puțin un reper. Pentru un „cineva oarecare” ştii destul de multe despre Castan. Avantaj? Dezavantaj?

      Apreciază

      Răspunde
  3. cineva oarecare

    comentariul meu e un ecou al textului tău 🙂
    dacă priveşti cu atenție, fiecare paragraf al tău l-am prelungit
    comentariul meu doar re-dă înapoi ce primeşte (într-un fel, poți spune ca ecoul te ştie – pentru că orice ecou e o reflexie a sursei)

    e de bine? e de rău?

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu e ecou. Nu respecta ecuația de unda. y=A sin (wt+f). Ceea ce ai scris se încadreaza la efectul de halo. E un termen din psihologie. Nu-l explic. Îl găseşti. E un text lucrat commul tău. Chiar foarte bine lucrat. Tehnică şi talent. Merit această atenție deosebită?

      Apreciază

      Răspunde
  4. cineva oarecare

    dacă textul tău ar fi o melodie pusă să răsune într-un labirint, ai să vezi comentariul meu ecou în oglinzi
    de aceea nu e halou, nu transferă nimic altceva decât ceea ce este scris să fie scris
    lucrat în ce sens? pentru că poate fi intrepretată constatarea ta ca fiind un plus sau, deopotrivă, un minus, un bun sau un rău, îngeresc sau diabolic etc 🙂
    ecoul nu are talent: tu ai fost generatorul, tu ai răspunsul
    la faza cu meritul unei atenții deosebite, m-ai închis: e ca şi cum autorul unei cărți m-ar întreba pe mine, cititorul oarecare, de ce o citesc, de ce mă gândesc la rândurile citite.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Autorul are dreptul să ştie de ce este citit. Labirintul e o jucărie periculoasă ( vezi postarea omonima). Iar oglinzile deformează realitatea. Mă tem că nu pot descifra commul tău decat într-o cheie subiectivă ce excede textului.

      Apreciază

      Răspunde
  5. cineva oarecare

    îmi pare rău, dar nu am răspunsul pe care-l doreşti.
    din punctul meu de vedere, un autor (orice autor, chiar şi autorul unui comentariu scris aici) nu are acest drept din simplul motiv că a scris pentru a fi citit, altminteri ce rost ar avea toate scriiturile pământului.
    scrii pentru că doreşti să fii citit şi atât, nu pentru că ai dreptul să ştii de ce eşti citit.
    a cere un drept la ceva ce ai oferit cu titlu gratuit, mi se pare o contradicție cu noțiunea de ofertă, atât timp cât nu sunt stabilite condițiile în care se poate beneficia de aceasta.
    Clauzele nescrise nu se iau în considerare, nu pot procude niciun efect.

    m-am întins cu vorba:), dar concluzia e una singură: pot să-ți spun de ce citesc un anumit text, o anumită carte, dar nu mă poți obliga dacă nu vreau sau nu pot să răspund.
    dacă vrei, eu – cititorul de texte wordpressiste sau de-aiurea – sunt cel care am un drept: de a alege dacă lăs sau nu un semn că am citit.

    Labirintul nu e o jucărie. Labirint e şi viața asta prin care ne trecem zilele. Cât despre oglinzi, eu cred că ele nu sunt mincinoase decât dacă s-a crezut mai mult în iluzii decât în adevăr.

    Da, subiectivismul e greu de înlăturat pentru oricine, te înțeleg, dar ia comentariul meu ca un semn simplu a unui oarecare că te-a citit, că a găsit textul interesant, că l-a făcut să gândească şi că a vrut (având in vedere dreptul cititorului) să lase un semn.
    Atât.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu te enerva:) E o solicitare logică. Atat timp cat nu există un cod general de lectură, raportul dintre emitent şi receptor ia valori ciudate. Feedback ul pe care îl solicitam era o banală mediere între viziunea mea rigidă, textul în sine, şi libertatea totala a lecturii. Mă interesa estetica receptării. Laboratorul receptorului. Tu ai transformat textul meu, instrumentul de expresie a unei gandiri, intr-un raport de interpretare a doua subiectivităti. Ca vrei sa-i spui ecou, e treaba ta. E altceva.

      Apreciază

      Răspunde
      1. cineva oarecare

        nu m-am enervat 🙂
        puteai să întrebi direct, nu să te scarpini cu dreapta la urechea stângă 🙂

        cât despre interpretare, dă-mi puțin timp şi-ți mai fac un comentariu
        pe text, evident!

        Apreciază

        Răspunde
  6. cineva oarecare

    comentariu V2

    azvârlit lumii în ochi
    praful perfecțiunii
    e cetatea în care isaia dănțuiește nestingherit c-o fata morgana

    nu vom ajunge niciodată
    rătăciți căutând urme spulberate
    în vânt

    dreapta – un simplu fluture care ne separă
    în două aripi: la un capăt de lume tu cauți punctul, la celalat eu desfac o furtună

    ceasul n-a mai încăput timpul bătea o inimă prea încet în două ființe
    care-și lăsau mesaje pe-un telefon descărcat de sensuri apăsând când 1 când 0
    niciodată pe jumătate
    niciodata întregi

    cuvintele nu-ți mai sunt
    trecute pe inventarul unul dumnezeu surd pentru depășirea termenului de viață
    egoist, le-a adunat pe toate la masa tăcerii rotunde

    fără graal
    știam că nu putem scăpa de viciul de a ne visa și ne-am pierdut
    masturbându-ne singuratățile cu gândul
    la cea mai voluptoasă așteptare

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Două comentarii beton. Mai tari decat postarea la care fac referire. Mi-aduc aminte de prefața lui Caraion la un volum de poezii de-al lui Arghezi. Pe care am citit-o în liceu pe ascuns, că ăsta fugise afară. Ai îngropat semiotica şi hermeneutica şi te-ai gandit să-mi dai o lecție cu materialul clientului! Substraturile textului le-ai măcinat şi mi-ai tras-o: uite aşa se scrie. 🙂 Bănuiesc că ai blog pe undeva. Asta nu e construcție de-a cuiva ce n-a văzut mistria…E întradevăr de ” wow”, vorba lui klaus deconspiratu’ 🙂

      Apreciază

      Răspunde
        1. castanman Autor post

          Nu glumesc. Sunt serios. Poate prea serios. Textele mele păcătuiesc prin faptul că sunt legate, parțial, de experiențe personale. Eu nu fac literatură. Tu ai mutat în zona asta, cu commurile tale. E păcat să nu scrii.

          Apreciază

          Răspunde
          1. cineva oarecare

            Păi, nici eu nu fac literatură, doar ți-am comentat textul aşa cum l-am simțit sau înțeles.
            Poți face absolut ce doreşti cu ce am comentat: să păstrezi, să ştergi…e dreptul tău.
            e darul / contra-oferta mea.
            🙂

            cât despre wow-ul lui klaus, e aşa de scurt încât nu-i pot răspunde într-un comentariu:).
            pot zâmbi şi pot mulțumi, de e un wow de bine.

            Apreciază

            Răspunde
              1. cineva oarecare

                n-ar fi rău să-ți fi putut face un astfel de dar, dar…
                Charlie Citrine? tu, bineînțeles 🙂
                cât despre comentariul lui klaus, nu am făcut nicio invitație.

                Apreciază

                Răspunde
              2. cineva oarecare

                ”Marile idei, ideile cele mai necesare vieții, au dat îndărăt, au bătut în retragere. Asta-i boala care roade acum societatea noastră, oamenii își pierd orice viață socială, ființa lăuntrică a milioanelor, a nenumăratelor milioane de oameni, e total absentă. […] Vreau să spun că, dacă nu vor exista decât minți găunoase și trupuri lipsite de spirit, înseamnă că nu mai e nimic serios de distrus…”

                Citat din cartea menționată de tine, cuvintele lui Charlie.

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  Miroase a invitație la resemnare 🙂 Nici macar dreptul la anarhie nu-l mai avem. Chiar ca nu merită sa-ti pierzi timpul distrugand nimicuri. Pe ce dracu sa infigi steagul? Pe cateva dogme şi nulitati existentiale?

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Un tip, polonez pare-mi-se, a inventat logica trivalentă, unde pe langa „adevarat” şi „fals” a introdus şi „posibil”. E legat de adevărurile contingente ale unor lumi posibile. Sclipiciul
                      din zona asta vine şi va exista atat timp cat vom opera cu „posibil”.

                      Apreciază

  7. Iosif

    „cineva oarecare” !
    „Sa nu dati câinilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce în picioare si sa se întoarca sa va rupa”.

    Apreciază

    Răspunde
  8. noname

    ^
    Se desenează pe nisip un cerc
    după care se taie în două,
    cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
    După aceea se cade în genunchi,
    după aceea se cade în brânci.
    După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
    şi i se cere iertare.
    Atât. 🙂

    Nichita Stanescu – Opere imperfecte (1979)

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s