Vineri, poezie de post (1)

Cand mi se face de prințesă, mă îmbolnăvesc de Don Quijote şi de frac-su, Mişkin, care n-a fost niciodată Idiotul, ci Prințul. Un prinț care a ştiut permanent că fericirea e doar un proiect cu deadline-ul depăsit…Şi pentru că în fiecare vineri mi se face şi de poezie, încep cu o bijuterie de Demostene Andronache.

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminți,
E plin pămantul de martiri şi sfinți
Atinşi de filoxera înțelepciunii.

Tăcută-i gloata de-nțelepți ca sfinxul,
În fața lui şi a nemărginirii,
Şi-ascultător de randuiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeşte insul

Scancesc cuminții-n chingile durerii
Şi, sangerand din răni adanci blandețe,
Langă neveste mor de batranețe,
Necutezand să scoată spada vrerii.

Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sange,
S-a-mpotmolit istoria şi plange
Cu prora înfiptă-n într-un colț de stancă.

Nu se mai nasc nebuni ca să o mane,
Cu bata de la spate, ca pe-o vită
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nțelepciunii să-l dărame.

O! Doamne, doamne, unde-s Don Quijoții?
E plină lumea d’alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să manuiască lanza,
Ci scutieri cuminți se vor cu toții.

Unde-s nebunii, unde-s macedonii,
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tanjeşte după glorie norodul
Şi nu-s cezari să-i treacă Rubiconul.

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşeasca si să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pămantu-n coarne
Şi acestui veac să-i surpe temelia.

Anunțuri

198 de gânduri despre „Vineri, poezie de post (1)

  1. Elena

    „ Insist

    Toarnă-ți o cafea fierbinte,

    Știu că-i seară, dar insist…

    Dă perdeaua la o parte,

    Stinge becul ăla trist…

    Pune-te lângă fereastră

    Și privește către cer…

    Lasă-ți gândurile în pace,

    Nu mai fi așa sever…

    Plângi și răcoreșteți trupul,

    Râzi apoi de tine, tare,

    Viața nu-i atât de rece

    Precum ție ți se pare…

    Soarbe fiecare clipă,

    Fiecare strop din ea,

    Scrie, cântă, dansează,

    Bucură-te… nu mai sta!”  sursa:https://www.facebook.com/DaNUpoetry/

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Elena, e un gest frumos să-mi vii cu o poezie-fabulă într-o zi de vineri cand aveam chef de poezie. Mai ai să-mi ghiceşti şi gusturile 🙂 . Sunt un tip pretențios. Poezia e singura pe care n-am înşelat-o, n-am mințit-o. M-ar bucura ca vinerea să fie ziua de poezie pe blogul ăsta .

      Apreciază

      Răspunde
  2. klaus

    Bă, castane, făcând curățenie prin grădină, m-a futut un gând, așa, aiurea. Acolo, în grădină, rostul meu era evident. Aici, la tine, negrul sub unghii e de scădere. Cine să facă legături de mocirlă cu sufletul? Înainte de împărțirea lumii în caste, politicos ar fi să dispar dracului de pe aici. Sper să mă aprobi!

    Apreciază

    Răspunde
      1. klaus

        Iartă-mă, Anastasia, cu mine vorbeai? Recitind, am realizat că există posibilitatea asta. De pe telefon, forma grafică sub care îmi apar comentariile nu mă ajută prea mult să înțeleg cine cu cine vorbește.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Anastasia

          Buna dimineața, Klaus :)). Da, cu tine vorbeam 🙂

          (nu insist pt că ma străduiesc să înțeleg cand oamenii nu au chef ori nu vor sau nu pot vorbi câteodată, despre lucrurile care pt mine sunt prea subtile 🙂 și eu cer insistent lămuriri :); alteori, pot aștepta momentul potrivit :). Sau, nu mai vreau momentul lor potrivit, pt că pt mine a trecut :). Așa că, eu sunt: „simt, spun” sau „simt, mai bine tac” 🙂 . Se pare insa, că există și o alta varianta: aceea că mesajul, chiar daca e sub ochii privitorului, din motive doar de Univers știute, nu este văzut 🙂 ).

          Apreciază

          Răspunde
          1. klaus

            Baiu-i, Anastasia, că eu nu prea tac, când „Simt? Spun!”. Situația îmi aduce și bune și rele. Eu, deși mă străduiesc să înțeleg, nu știu când sunt dorit au ba. De acolo și întrebările retorice. Pe lângă o limbuție personală am fost educat după reguli de bun simț spartan, probabil ies mai puțin în evidență p’aici. Și explicația dată de mine mai sus, poate fi interpretată. Castanu’ mi-a înroșit obrazul pentru ceea ce poate însemna sinceritatea cu premeditare. Adică vii cu o sinceritate d’aia de la mama ei, și tu, de fapt, vroiai să nu știu ce altceva. Baiu-i că, chiar dacă înțeleg, nu pot să mă adaptez. Mie foarte greu în roluri, aproape imposibil. Rolul meu e o miză unică, aceea de a mă exprima ca și cum ar trebui să mă percepi folosindu-ți ochii. Și aia-i deja altceva.

            Să mă ierți, explicații suplimentare pentru o postare adresată castanului, nu vei primi. Nu te încrunta, nu-i nimic de rău :).

            Apreciază

            Răspunde
            1. Anastasia

              Prea târziu :)). M-am încruntat deja :), dar ochii-mi râd, Klaus 🌞.
              P.S. Dacă-ți mai vin vreodată gânduri dintr-astea în grădină, du-te la ….pescuit. Cu CMan :). Peștișorul de aur :), chiar dacă n-o să ți se-arate :), îți va povesti cât de multe …Daruri ai. Aveți. Amândoi. Și har. Îți ești aspru judecător. Și e un nonsens 🙂

              Apreciază

              Răspunde
              1. klaus

                Pentru câte daruri am îmi sunt aspru judecător, Anastasia. Nu-s dobitoc să nu văd, nici fanfaron să mă-ncred. Sunt convins că ochi-ți râd, doar o stare de „eyes wide open” mă poate transforma în majusculă :).
                La pescuit? Io-s foarte pretențios la scule. Și dacă am scoate peștișorul de aur cu minciocul meu, ar evada din juvelnicul liric al castanului. Ne-ar sta mai bine la populat. Să nu râzi!

                Apreciază

                Răspunde
                1. no name

                  Klause, tata, invata să scrii corect romaneste. Comentariile tale pe blogul asta contin multe mostre de analfabetism, sau daca nu multe, atunci destule.

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. klaus

                    De problema scrisului corect n-o să scap niciodată. E, prin forța împrejurărilor, o activitate secundară. Asta nu înseamnă că nu mă străduiesc. E oarecum ciudat, recunoaște, s-o iei peste bot de la un no name care nu folosește diacritice.
                    Iar cu „Klause, tata”…..no comment, no name.
                    Mă și tem să întreb ce poate însemna „..sau daca nu multe, atunci destule”. Nu era mai corect să-mi soliciți cotizație la noua ta asociație de analfabeți funcționali?

                    Apreciat de 1 persoană

                    Răspunde
                2. Anastasia

                  „Pentru câte daruri am îmi sunt aspru judecător, Anastasia.”
                  Nu ești deloc blând cu tine (ceea ce nu-mi e străin nici mie), Klaus. Un om (și-acela ești tu) care-și iubește pământul (și care, de aici de la mine, se „vede” ca și cum ar fi inseparabili si in simbioza aceea plină de noblețea simplității) și toate celelalte pe care le iubește (pentru că asta înseamnă pentru mine să fii „Viu”), un om în care nu văd ipocrizie ori falsitate, un om despre care cred că cei care-l cunosc bine pot spune despre el ca e o persoană pe care te poți baza, așadar, unui astfel de om nu-i este de folos să fie atât de aspru cu sine. Si nu-mi trebuie o stare de „eyes wide open”, pentru că pot să „văd” cu ce prețuiesc cel mai mult: un Altfel de Simț.

                  Și, da, râd :). Uneori, însă, precum pisica de Chesire . Sau amar . Sau dispar, tot ca pisica Chesire, cu tot cu zâmbet.
                  Ori, dansez. Adesea (și-aici mai ales, în ultima vreme), ceva gen ” the Futterwacken” :

                  Sau, trimit (pe cei care se „foiesc”, deranjați de … habar n-am ce 😦 ), spre dialogul acesta:

                  „Mama lui Alice: Unde îţi este corsetul? Şi nu porţi nici dres!
                  Alice Kingsleigh: Sunt împotriva lor!
                  Mama lui Alice: Dar nu eşti îmbrăcată cum se cuvine.
                  Alice Kingsleigh: Cine stabileşte ce înseamnă „cum se cuvine”? Dar dacă s-ar fi stabilit că „se cuvine” să porţi un peşte pe cap? Ai purta aşa ceva?
                  Mama lui Alice: Alice!!!
                  Alice Kingsleigh: Pentru mine corsetul e ca acel peşte.”
                  🙂

                  Crăciun Fericit, Klaus! 🌲

                  Crăciun Fericit, tuturor ! 🌞

                  Apreciază

                  Răspunde
    1. castanman Autor post

      Împărțirea lumii în caste n-are nicio bază logică sau biologică. E o chestie bazată pe nişte mituri sau întamplări. Scriam asta pe la inceputurile mele pe blogul ăsta. Cred că nuanțasem pentru ierarhii. În rest, eşti full option.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Mugur

    Pentru mine, acest nume nu a reprezentat nimic, pentru că nu auzisem de el. Apoi am căutat și am găsit un Demostene Andronescu. M-am lămurit și pentru ce nu am auzit de el, căci puține versuri scrise în condițiile lui Andronescu au ajuns să cunoască lumina tiparului.
    Îți mulțumesc pentru această poezie și pentru că mi-ai descoperit acest poet!

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Intotdeauna o să-ți anunț o poezie bună. Sper ca postarea de vineri să aibă cel puțin o poezie. Dacă uit, să-mi atragi atenția 🙂 Nu vor fi d-ale mele, nu te speria. N-am talent

      Apreciază

      Răspunde
      1. Mugur

        La cât de frumos scrii, mă aștept ca și dacă încerci poezie, să-ți iasă ceva ce merită citit, căci tu ai un „simț al cuvântului” deosebit. Nu te speria, nu te laud, ci doar constat. Mie chiar mi-ar plăcea să văd cum scrii tu poezie. Dar bag seama că nu vrei să ne delectezi și cu așa ceva.

        Încă o dată îți mulțumesc!

        Apreciază

        Răspunde
  4. noname

    Da… nebun!
    ***************
    Îmi vin adeseoară furii:
    voi să sdrobesc această harfă
    Și, din informele ei țăndări,
    un auto-da-fe să fac!

    Decât a fi prostituită
    și cântul meu a fi o marfă,
    Să piară coardele în flăcări!…
    de-acu pe veci eu voiu să tac!

    Desprețuiesc onori, avere;
    De slavă m-am hrănit destul!
    Alt orizont privirea-mi cere:
    De-așa nimicuri sunt sătul!

    Să nu-mi azvârle-atotputinții
    Nici o favoare… Nu! n-o vreu!
    Am o comoară-n fundul minții;
    De-ajuns îmi sunt acuma eu!

    Trec astăzi ignorat prin lume,
    Dar, trainic, las în viitor
    Un semn, o glorie, un nume
    Acestui imbecil popor!

    Să lingușesc telurici patemi?
    Reptilă eu?… Prea mândru sunt!…

    Apollo calea demnă-arate-mi
    Pe-acest tâmpit, senil pământ.

    Mulțime brută și ingrată!
    Cu-a mea cântare nu putui
    În viață-mi să te mișc o dată…
    Și-odat’… o să-mi ridici statui.

    “A! ești nebun!” mi-au zis mișeii.
    “Da, sunt nebun!” răspuns-am eu…
    Ca voi strigau și fariseii
    Crucificând un Dumnezeu!

    Tenebre fără fund mă-nghită,
    De-oi face din divina harfă
    O palidă prostituată
    Și din cântarea mea o marfă!

    Pe coardele acestei lire,
    Voi întona un cânt sublim:
    Poet sunt! nu voi umilire…
    Poeții… nu ne umilim!

    I.L.Caragiale 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. klaus

    Corbul

    E.A. Poe

    Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
    Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
    Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
    Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
    ,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
    Doar atît, un trecător.”

    O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
    Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
    Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
    Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
    Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
    Nume-n lume trecător.

    În perdele învinse roşul veşted de mătase
    Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
    Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
    ,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
    Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
    Nu-i decît un trecător.”

    Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
    ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
    Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
    Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
    Am crezut că-i doar părere!” Şi-am deschis, netemător,
    Beznă, nici un trecător.

    Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
    Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
    Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
    Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
    Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!”
    Doar ecoul trecător.

    Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
    Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
    ,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate…
    Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
    Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!”
    Vînt şi nici un trecător.

    Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
    a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
    N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
    Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
    Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
    Sus, pe bust, se-opri din zbor.

    Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
    Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
    Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
    Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
    Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?”
    Spuse Corbul: ,,Nevermore!”

    Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
    Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
    Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
    Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
    Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
    Corb ce-şi spune: ,,Nevermore”.

    Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
    Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
    Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
    Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
    Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor”.
    Spuse Corbul: ,,Nevermore”.

    Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
    M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
    L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
    L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
    Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
    Doar cuvîntul: ŤNevermoreť”.

    Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
    Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
    Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
    Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
    Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
    Vorba Never – Nevermore.

    Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
    Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
    Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
    Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
    Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
    Ea, pierduta mea Lenore.

    Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
    Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
    ,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri” –
    Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
    Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !”
    Spuse Corbul : ,,Nevermore”.

    ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
    Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
    În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
    Unde spaima e regin㠖 spune-mi, spune-mi te implor,
    Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?”
    Spuse Corbul: ,,Nevermore”.

    ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
    Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
    Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
    Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
    Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?”
    Spuse Corbul: ,,Nevermore”.

    ,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
    Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
    Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
    Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
    Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!”
    Spuse Corbul: ,,Nevermore”.

    Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
    Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
    Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
    Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
    Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
    Niciodat㠖 Nevermore.

    Traducere de Mihu Dragomir (din volumul Poezii şi poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963)

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Mă aşteptam să vii cu Annabel Lee, a cărei traducere te fascinase, nu cu Corbul. Mai ales că acesta era propunerea mea pentru Poe. Uneori, eşti altruist 🙂 Mulțumesc oricum, n-am găsit încă numărul ăla din ” Secolul xx ” dedicat lui Poe.

      Apreciază

      Răspunde
      1. klaus

        Chimia sufletului meu nu poate justifica altruismul. De aia-l iubesc pe Borges, pot să uit de Corbul și de Annabel Lee, să scrâșnesc din dinți când trăiesc cu senzația că mă fute viața, și să mă reîntorc la o imagine din care îmi amintesc doar o schiță, să-i pot adăuga culori noi, semn că încă sufletul meu încă interacționează, că poate. Abia aștept să mă întorc la Corbul.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Chimia sufletului tău nu permite să…?. Înseamnă că eşti un izotop al fierului. Iar faptul că eşti cu Borges, cand „nişte” aproape l-au linşat folosind în decriptarea literară un algoritm logico matematic pentru un text care avea singura vina că era propus de Lotus, mă face să muşc puțin din îndoială . „Iubirea e o sculptura pentru orbi. Multa intuitie. Nu ai nevoie de ochi. Doar de ganduri. Si maini. Pentru a descoperi sentimentul ca ai mai vazut acest lucru candva. ” atunci te-am vazut din doua parti deodata/ ( universul se zgaia in oglinda)/ Din stanga te mai iubeam, din dreapta te mai iubisem/ si eram nefericit de doua ori odata/.(…) Intunecarea cazu din doua parti/ cand incercam sa vad cu un singur ochi/ ceea ce nu-ntelegea nici-o minte” E un comentariu de al meu, la o postare de-a mea,versurile din comm nu sunt ale mele, nu te speria. Mi ai adus aminte de Borges orbul care vedea atatea

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
          1. klaus

            Castane, fii oleacă mai atent, te rog! N-am spus nicăieri că ” chimia sufletului meu nu permite să…”.
            De aia nici n-am mai răspuns. Nu te încrede, ți-am trimis un mesaj de zăpadă într-o sticlă, la tropice.

            Apreciază

            Răspunde
  6. Nergana

    In vremuri tare de demult,
    Pe când umblam nebună
    Prin lumea plină de tumult,
    Un Inger mi-a intins o mână.

    A apărut in calea mea
    Din depărtate vremi
    Şi acest Inger imi spunea
    ,,In veci să nu te temi!,,

    In ochii lui puteam citi
    Lumina cum răsare
    Şi sufletul mi-l ispiti
    Să scape de apăsare.

    Din gura lui perle ieşeau
    Şi-mi răzbăteau prin trup,
    In juru-i sorii străluceau
    Şi stele roiau in grup.

    Pe straiul lui strălucitor
    Istorii vechi stau scrise
    Despre-un trecut năucitor
    Al lumilor ce-s stinse.

    Pe pielea lui de alabastru
    Stau scrise mărturie
    Cuvintele unui dezastru
    Predestinat doar mie.

    In ochii mei teama citi
    Şi sufletu-mi vibrează,
    Privind in mine prooroci
    ,,Tu lumea o colorează!,,

    ,,Ai harul tău inscris in stele,
    Nu te ascunde-n tine,
    Şi poţi străbate multe rele
    De te-nsoţeşti cu mine.

    Priveşte-n ochii mei să vezi
    Destinul cum ţi-e scris,
    Dar Răul vrea să-ţi depărtezi
    Paşii de pe un drum prescris.

    Rămâi pe calea ta cea dreaptă
    Oricât de greu i-acum,
    La capăt binele aşteaptă,
    De nu te abaţi din drum.,,

    Priveam cu ochii nauciti
    Imagini ce se scurg
    Venind din ani reimblânziți
    Prin ingerul demiurg.

    ,,Eu sunt doar simplu mesager!,,
    Mai spuse el zâmbind
    Şi se transformă intr-un fulger Vederea mea orbind.

    Rămân gândind in urma sa
    Fără să pot a crede
    Cum viața-ți poate transforma
    Un inger scris pe lespede.

    Stau stinsă in mijloc de alee,
    Privesc nălu-n zare,
    Imi strâng bucata de camee,
    Văd soare cum răsare.

    Să fie Ingerul visat
    Venit din timpul interzis,
    Să-mi dea cuvânt nefinisat
    Ce-mi umple un abis?

    Simt trupul greu cum se ridică
    Şi-n suflet eu incep să sper
    Că voi scăpa de-a vieții frică
    Dacă ridic ochii spre cer.

    Iar cerul văd cum străluceşte
    Şi simt ca el imi dă o veste
    Că timpul repede s-a scurs
    De când umblat-am pe pământ.

    … asta pentru că toți lasă ca insemne versuri, mă pun şi eu in rândul lumii 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu te pune în randul lumii, mie-mi plac oamenii deosebiți 🙂 O să-ti răspund şi eu cu cateva versuri cu îngeri 🙂 -” Un camp pustiu/ pe care cațiva arbori îți imită singurătatea/ sub un soare de plastilină roşie/ pe o străduță pustie spre seară/ alunecă un înger pe patine cu rotile/ aripile lui foşnesc ca un cearceaf/ pe care un soldat iubeşte o bucătăreasă de la cantina şcolii/ cineva aşează capetele noastre/ ca pe nişte nuci la o masă de piatră/ …/ se scutură castanii pe acoperişe de tablă/ sau poate sosesc în goană hunii/ omătul chipului tău s-a topit/…/ blestemați am fost să purtăm o povară în inimă/ noi cei ce în grabă am dat foc aripile noastre de ceară/…/ prieteni cu cerul suntem priponiți în pămant/ …/ şi nimeni nu ştie de ce îngerii toți au zburat aleluia. /” ( Ion Cristofor- Toamnă )

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  7. Camelia

    A fost odată ca niciodată un zmeu mereu rătăcitor
    care se îndrăgostise de o fiinţă dintre anotimpuri,
    o dramă solidă, asta despre asperităţile şi colţurile pietrei necioplite din care era zmeul
    şi foarte multa umplutură din care erau visurile fără clipe ale fiinţei,
    şi despre faptul că ori de câte ori încercau să îşi vorbească,
    le era cu neputinţă parcă,
    întotdeauna cuvintele lor împiedicându-se,
    dar tot ce se întâmpla era mai real decât orice alt cuvânt,

    zmeul locuia într-un loc cu ore târzii,
    fiinţa stătea undeva unde anotimpurile se ştergeau oricând dorea,
    lucru firesc pentru cei care le poartă,
    anotimpurile alea pe care le avem între piele şi inimă,
    plus sau minus câteva cicatrici,

    mă simt aşa de bătrân de-atâtea amintiri
    ale tuturor vremurilor de minciuni şi de adevăruri
    când clipele erau nişte santinele stând în post cu arme nevăzute în mână,
    prin faţa lor trecând drumuri de-ale mele crezând că duc într-o mare poveste,
    nu au fost altceva decât jocuri despletite,
    îi spuse într-o zi zmeul,

    am trăit prezenţe şi absenţe cu o extraordinară intensitate,
    am împuşcat fantome cu privirea strânsă,
    fantomele mele, toate, sunt pline de gloanţe dulci şi amare,
    mi-era dor apoi de oricare dintre ele, cu memoria şovăitoare,
    mi-e milă de aburditatea vieţii unora dintre ele,
    acum lumile mele gândite le mânuiesc după bunul meu plac,
    ele sunt foarte ascultătoare
    iar eu foarte antiquijotescă,
    am trăit atâtea lucruri cu supestiţia sincerităţii,
    i-a răspuns fiinţa dintre anotimpuri,
    am fost în ele căderi, dar fără pierderi fatale,
    m-am încăpăţânat să dau unora sens,
    pe altele să le inventez atât de bine, nu atât să le trăiesc,
    realul nu simţea nevoia asta,
    pot oricând să recidivez sau să rup din ordinea firească a lucrurilor,
    ştiu să tac, dar niciodată inert,
    ştiu să corectez fatalităţi dar asta e o o iluzie,
    în mine nu au început niciodată adevărate aşteptări.

    ………………………………………….
    tu nu mă vei urma,
    vei trece,până să mă dezmeticesc vei dispărea iar eu voi reintra în mine,
    ştiu cum e cu poveştile astea din ce în ce mai dezlănţuite,
    până la apusurile lor,unele dispar de la sine,
    poveştile astea care aşteaptă să fie împlinite,
    poate că a fost o vreme în care am investit în ele atâtea iluzii,
    mi-au luat sufletul,
    acum în locul lui e un uscat gol al oaselor lucii,
    ştiu că neliniştile tale au un nume, ar fi vrut el să îi spună,

    nu eşti curios să ştii cum mă cheamă pe cât de devreme,
    pe urmă îţi va fi mai greu,
    îl întrebă fiinţa într-o zi pe zmeu,
    nu, îi răspunse zmeul,
    pentru că toate numele anotimpurile care ajung să doarmă în jurul meu
    mor la pasul următor,
    dar o să merg încet, zise fiinţa,
    încă mai am nişte iluzii întregi,
    n’ai decât să te îndrăgosteşti de mine.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  8. no name

    Calatorule, sunt urmele tale
    drumul si nimic mai mult;
    calatorule, nu exista drum,
    drumul se face mergând.
    Mergând doar croiesti carare,
    iar de te uiti înapoi,
    vezi poteca ce nicicând
    n-ai s-o mai strabati, mergând.
    Calatorule, nu exista drum,
    ci doar urme peste mare.
    Antonio Machado

    Apreciază

    Răspunde
  9. Renata Carageani

    „Găzduitul călător
    dintr-o zare fără nor
    în somn tulbure ne cere
    și un pic de mângâiere.

    Se apleacă sora noastră
    si-l sărută foarte casta
    dar el doarme mai departe
    castă-i sora noastră foarte.

    Găzduite călător,
    s-a lăsat pe zare nor
    numai sora noastră cere
    și un pic de mângâiere.”

    Mi-am amintit poezia asta scrisă de un poet necunoscut, Gheorghe Anca, pentru că no name a lăsat un poem superb.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      @ren- ” Însă, vai mie, nu pe genunchi am aşezat frumusețea
      Asemenea lui Rimbaud, negustorul de arme,
      Ci doar pe o piele de caine bine tăbăcită
      Pe care am scris toate faptele negre din viața mea.

      Acum toate acele negre, întunecate cuvinte
      Aleargă ca o haită de caini pe urmele mele şi latră amarnic
      Şi nu ştiu dacă le auziți şi domniile voastre. „

      Apreciază

      Răspunde
    1. klaus

      Camelia, nu mai știu de câte ori am dat click pe semnul de carte ce mă poartă spre blogul castanului, fără să văd ce e cu clipul postat de tine. Mea culpa! Ce simplu-i să ceri scuze… well, trebuie să-l urmăresc de mai multe ori. După primul sfert mă uitam ca o maimuță la ce a urmat. M-au năpădit atâtea întrebări încât am clacat ca o babă. Extrage tu tot ce ar părea peiorativ! 🙂
      Ceea ce mi se pare interesant , la un moment dat Cudi, spunea că clipurile postate de comentatori, administratori sunt prea puțin urmărite. Adică oamenilor, prea puțin le pasă de ce spun ceilalți. Așa am ajuns să dau click și să văd mesajul. Nu mă întreba dacă am ajuns să-mi pese mai mult. Încă sunt năucit de primul sfert de videoclip, mai am trei sferturi… singura concluzie pe care aș fi în stare s-o trag acum e că ar trebui să iertăm mai mult din cauză că suntem atât de orbi.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  10. castanman Autor post

    @all- Mişto tot ceea ce ați postat răspunzand palidei mele provocări. „Precum bătranele nisiparnițe/ cu încetineală şerpuim/ în prundul luminii.” Mda, pană la urmă uitați dracului de tot şi scrieți. „Uneori/ un cantec,/ alteori/ un varf de cuțit/ sprijinit de vertebrele serii.” Vă mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
        1. klaus

          Castane, citibilule, mi-l închipui pe Wittgenstein arătându-ți semnul în sistem internațional (S.I.) a lui „muie”. Hai să coborâm cu picioarele pe pământ. Senzația poate fi la fel de pufoasă.

          Apreciază

          Răspunde
              1. castanman Autor post

                Care scuze? E doar o redimensionare a dialogului, puteam să-ți spun elegant ca nu rezonăm, dar, ținand cont că tie îți plac expresiile neaoşe, nu se face să stric orzul pe… Răspuns final, cum se zice pe la concursuri 🙂

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Nu, Klaus, nu mi-a scăpat stângul în șanț. Am crezut că lumea virtualã e mai directã, mai sincerã, fãrã mănuși sau ipocrizie ieftină, cã oamenii sub anonimat se aratã fară mãști, că te lasã sã analizezi cum gândesc și simt cu adevărat. Dar nu e așa, e la fel de falsã ca cea realã, uneori chiar mai falsã, ipocrizia e la ea acasã, oamenii nu spun ce gândesc ci le învârt așa, unii sã nu supere, alții să epateze, alții sã-și verse tristețea, amarul, veninul sau religia. Diferențele ies mai ușor în evidențã decât asemãnãrile. Așa cã e o mare pierdere de timp, chiar și de acele minuțele fugãrite pe bloguri de plictisealã sau de „ia sã vãd ce a mai zis lumea”.
                  Cică faptul cã omiți să spui tot ce gândești, deși poate fi un semn de înțelepciune, dacã schimbi ce gândești cu opusul, cu ce s-ar cădea, sau potrivi în online, oare nu e doar ipocrizie gratuitã? Pânã și în online, sub anonimat? Cred că oamenii sunt așa când sperã ca relațiile virtuale să se transforme în relații reale. E dreptul lor. Eu nu sper asta, din contra, sper să rãmână doar virtuale. Nu amestec online-ul/virtualul cu realul pentru cã eu cred cã nu e sănãtos și nici frumos. În plus efortul ar fi prea mare, iar uneori imaginea realã nu s-ar suprapune deloc peste cea virtuală. Optimiștii ar fi dezamãgiți maxim, pesimiștii mult prea impresionați.
                  E de înțeles și faptul că nu te poți duce la om pe blog să-l scuipi, că vine și el să te scuipe, e un fel de convețuire așa, în online. De tolerare, de ‘mi-mi-mi ce frumos și deștept ești tu’, ‘vaiii dar și tuuu’. Rãutãțile unora sunt glume, ale altora sunt doar rãutãți. Am simpatii și antipatii deopotrivã, dar antipatiile sunt mai puternice parcã, așa cã uneori nu mă pot abține, profitând de anonimatul meu și de faptul că nu mã afecteazã, cã mã impacteazã foarte puțin spre deloc, îi plesnesc cu nonșalanțã uneori. Evident că de foarte multe ori las de la mine, uneori și de lene, pentru cã știu că unii pun muuult mai mult suflet decât mine și i-aș rãni, așa cã nu le mai rup nasul, îi las în visarea lor.
                  Eu într-un conflict cu Renata de ex, într-un schimb rãutăcios de replici, mã avânt într-o luptă total nedreaptã, ea e ușor reperabilã, are toată viața ei în online, eu nu. Chiar numele meu real, complet, îl mai au cel puțin 8. De obicei trebuie să pun nu numai inițiala tatălui, dar și a mamei. Evident că au existat diverse încurcături din cauza aceasta, pe care le-a rezolvat CNP-ul. În timp ce pe Ren o impactează infinit mai mult. Eu pot sã îmi las oricând pelerina virtuală și sunt complet alta, ea nu. Dacã o vedeți pe ea că scapă sutienele în online, nu îi ziceți nimic, că deh, vă faceți că nu v-ați prins, o luați așa cum picã, că câinele ei de motan a regizat totul.
                  Pot transforma ușor simpatiile în antipatii dar invers- extrem de rar spre niciodatã. Pentru cã nu se meritã efortul. Balastul rãmâne, îți amintești ce a zis, chiar dacă ierți, de aceea în relațiile care contează e bine sã te abții, sã nu zici nimic la cald, să aștepți sã se domoleascã, vei gândi și vedea lucrurile diferit.
                  Nah, că i-ar m-am aprins la vorbà. 🙂

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. klaus

                    Elena, renul e cea mai tare zgripțuroaică din câte am cunoscut. Cred că ne vorbim de peste zece ani din cauză că n-avem pelerine.
                    Ți-aș explica legătura dintre un sutien și-o mâță da’ iar o dăm în gângănii.

                    Apreciază

                    Răspunde
        2. Anastasia

          CMan, daca „asculti” / „vezi” The Lake house_Kate&Alex_The best scene (postat aici de A 🙂 ), poate o sa te regasesti in ceea ce spunea Klaus : „ceea ce mi se pare interesant, la un moment dat Cudi spunea că, clipurile postate de comentatori, administratori sunt prea puțin urmărite. Adică oamenilor, prea puțin le pasă de ce spun ceilalți”.
          Și daca asculti si vezi, îl vei găsi pe Alex 🙂
          Elena, din cât te „știu” de-aici și de pretutindeni, „The Lake house”, e o poveste care sigur iti va plăcea. Să-mi dai un semn dacă nu-i așa :).

          Apreciază

          Răspunde
          1. castanman Autor post

            Scuze, dar numai în cazul Alexului pentru klaus, pe telefon nu mi s-a deschis decat un clip, ăla cu Africa, la „gara” nu mi-a dat voie Mosfilmul, iar celelalte două nu mi-au rulat. O sa vizionez pe laptop.

            Apreciază

            Răspunde
            1. klaus

              Io nu mai înțeleg nimic, da’ tot îți accept scuzele. Te scuzai ironic la un moment dat. E Alexul Anastasiei.
              Mosfilmul nu mi-a dat voie nici mie. Nu cred că-s mai catâr, da’ am citit tot ce zicea în mesajul ăla. Adică puteai să optezi pentru ceva gen ” vezi sursa inițială”. Sau altele, erau afișate în același mesaj vreo trei opțiuni.
              Zâmbesc acum, ironic și eu, pentru o „proastă” m-ai trimis în neant. Dacă tot menționai că sunt la categoria full option ai impresia că vorbesc degeaba? Sau că aș vorbi pentru niscaiva recompense? Pentru că o persoană de gen feminin a folosit același apelativ și, ghici, pauză, nimic, liniște. Păi ce poola mea-i asta?
              Uite, recunosc că-s catâr, te mai întreb odată: Vrei să tac? Vrei să fii Tudor Gheorghe? Omul l-aș uita mai mult decât bucuros, cu artistul aș muri de gât.

              Apreciază

              Răspunde
              1. castanman Autor post

                Văd că mi-ai răspuns folosind un mixaj din polemica cu papagigli. Lucru ce poate părea ironic. Pentru tine. Pe mine mă lasă rece. Deşi sunt convins că ştii că ignorarea ta de către acesta ți-arată că ai pierdut. Şi ca să pari şi mai important, probabil pentru auditoriul specializat în expresii licențioase, repeți cuvantul ” proastă” cu care ai intrat în lumea bună şi , totodată, în neant trimis de mine. Ştii pe cine am mai văzut eu că după trei fraze polemice aruncă expresia ” proasto! nebuno! „? Pe Narcisa Guță. Şi pe încă vreo două. Una chiar fără a fi băgată în seamă. 🙂 Există o graniță care ne deosebeşte pe noi, bărbații, de femei şi pe care dacă o depăşeşti rişti să nu mai găseşti drumul înapoi. Pe wp sunt mulți oameni sensibili pe care o etichetare superficială îi doare. Pe mine mă doare- n poolă dacă mă jigneşti. Sunt vaccinat la jigodism. O minimă precauție cred că e necesară înaintea folosirea cuvintelor grele. N-ai ce pierde de la omul sau „artistul” 🙂 Castanman. Niciodată, însă, sa nu iei gadilatul sau hăhăitul unor terți cand jigneşti pe cineva ca un preludiu. E semn că te-ai vandut. Şi tare ieftin

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Castaman, nu poți pierde ceea ce nu ai.
                  Iar cei ce aratã cu degetul spre defectele celorlalți, mai au cel puțin 3 degete îndreptate cãtre ei, semn cã modul prin care îi analizează pe ceilalți vorbește și despre ei. Da, e valabil și pentru mine.
                  Faptul că x sau y te denumește într-un fel – e doar percepția lui.
                  Ți-am mai spus parcã că în alte zone standardele de frumusețe sunt complet diferite de cum sunt la noi, de cum le percepem noi. Și ca să nu mă repet am să dau exemplul Japoniei unde fetele se duc la stomato ca să-și facã ceea ce la noi s-ar numi defect și s-ar dori corectat.
                  În plus, nici Klaus, nici eu, nici nimeni nu e dator să fie în vreun fel, să intruneascã niște calități dorite de ceilalți. Așa s-au inventat castele. Unii s-au gândit sã-i excludã pe alții cã sunt diferiți din anumite puncte de vedere: rangul familiei din care provin, etc
                  La fel cum și Sma cârcotește despre o tipă cã are dinții lopățele și nu ar mai trebui să zâmbeascã.
                  Oare de ce unii vor sã scoată în relief defectele altora ca sã pună în evidență opusul, calitatea lor. Cum Ren mã făcea piți doar ca sã pună ea în evidență că e o doamnã.

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. castanman Autor post

                    E un punct de vedere. Referitor la nişte spețe total diferite de ceea ce reproşez eu. Tu chiar ai căutat polemica, ai folosit armele tale, ei pe-ale lor, nu te victimiza, ai scuipat şi tu pe wordpress. La tine a fost voluntariat. 🙂

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. Elena

                      Victima, uneori, e doar în aparențã victimã. Nu au nimic a-mi lua din ceea ce contează pentru mine. Bunurile mele de preț nu sunt în online. Deci nu am ce pierde. Nici oamenii care conteazã pentru mine nu sunt aici. Nu sunt deloc genul care ar întoarce și celălalt obraz, ci genul care ține minte și te rãsplãtește chiar cu un supliment (verbal)- dar sper totuși să le fie lecție. Sã nu se arunce altãdată în luptă gratuit. Căci fiecare poate fi rănit. Dar cred că nu acesta este scopul. Să ne arãtãm defecte și sã ne rănim. Funcționez după regula: ai grijă ce faci căci îmi dai dreptul sã fac și eu la fel – să vezi cum e. Nu am investit în online mai mult decât ceva timp, dar nu din cel de calitate, ceva curiozitãți, foarte puțin pentru ce am primit înapoi: idei noi, lămuriri, jocuri de cuvinte, etc.
                      Dubios pentru o persoanã ca mine care crede în karmã, nu?
                      Abia când faci rău gratuit „te vinzi ieftin”. Îți amanetezi sufletul. De ex, prin absurd sã presupunem cã un prieten, genul CorleoneGG, prieten bun, îți dã sarcina să „scapi” de o tipã, cãreia el i-a zâmbit frumos și fals, vorbi mieros cã i-ar reda libertarea, dând-o de fapt în mâinile unui călãu – care misogin fiind acceptă ușor- pentru el femeile nu au valoare, e un fel de animal sacrificat, ceea ce coordoneazã, manipulează așa cum mânã unii turma pe o pãșune. Niște bunuri asupra cărora au drepturi- chiar de viațã și de moarte -ele fiind supuse ca niște animale
                      O ucide – atunci s-a vândut ieftin. Pentru că la reîncarnare- poate fi un copil abandonat la naștere, Corleone îi fi poate tatã dar nu îl va putea ajuta prea mult. Femeia e cea care dă viațã, se îngrijește de noua viațã, de ea depinde cei 7 ani de acasã, de ea depinde iubirea ce i-o transmite, foarte multe. Aversiunea față de femei îți poate da un destin nefast. Un copil instuționalizat, crescut de niște femei reci, care admonesteazã, le cresc aversiunea fațã de femei. Vor căuta apoi femei pe care să le foloseascã, nu să le iubească. Femeia gen animal căruia îi asiguri niște condiții și pentru asta i te crezi stãpân. Nu va cunoaște dragostea adevărată niciodatã și mereu va avea un gol în suflet, o nemulțumire, va fi nefericit în profunzime. Poate va întâlni din victimile din alte vieți si sufletul va simți să compenseze rãul făcut în alte vieți, trimitând un val pe care tu îl va interpreta drept iubire, legământ cu sânge – când de fapt e doar o undã karmică transformatã în obsesie. Rãul se înlãnțuie dacã nu scapi de aversiunea față de femei – care te face să le cauți pe cele care „meritã” sã fie date la consum între prieteni. Acele fete, indiferent cine sunt, Laura, Ana, Maria, Carmen, whatever, sunt și ele fiicele cuiva, pot fi mamele cuiva, trebuiesc respectate, așa cum sunt, au și ele un suflet. Infirmitățile sufletești, aversiunile netratate, „sufletul amanetat pentru alte vieți”, nu se vãd cu ochiul liber, dar într-o zi se vor vedea aceste infirmitãți netratate prin terapie, conștientizare…
                      Asta numesc eu „a te vinde ieftin”. 🙂
                      Știu, gândim diferit, again…

                      Apreciază

  11. Renata Carageani

    Elena, în răspuns la tot ce-ai aberat pe-aici despre mine, îți spun că, de fapt, n-am nimic cu tine, nu-mi pasă de tine, îmi sunt suficiente persoanele de genul tău pe care trebuie să le accept/gestionez, ca să-mi iau salariul în real și să le împiedic să ia decizii absurde cu privire la sănătatea lor fizică și mintală.

    Netul e o opțiune, o scuză contra spălat vase, dar dacă mâine EL ar cădea definitiv, există cel puțin zece oameni cărora le-am salvat numărul de telefon sau adresa unde locuiesc ei și putem organiza întâlniri cu rață pe varză reale, Vrei nume? klaus, DoarF, Vero, Oana, Krantz,, Arlech, psi, sorin, Vader, Zâzania… Cumva, o să-i contactăm și pe canadieni. Vorbim la Consulat și-i găsim. Ei, dacă tot e sfârșitul lumii virtuale, sper la Klaus niște scăricică și gogonele de-alea îmbujorate, cu obrăjorii moi și pline de zeamă.
    Cred c-am putea rămâne și o lună insieme fără să ne plictisim.
    Știi despre ce cred că nu vom discuta? Despre tine, puișor. Păi, când trosnesc lemnele și se-nvârte „sacrificatul” în proțap, când cineva bate mujdeiul și altul face baițul de uns ofranda, crezi că fix la tine, o midinetă, o să ne poarte gândul?
    Păi tu știi ce povești nescrise are Dr. Vader? Dar Alrech? Dar Cudi? Dar eu? Și Vero o să ne introducă în misterioasa muncă a rescrierii unui roman, în maternă, din engleză.
    Doooamne, abia aștept să moară netul
    Să vezi trai pe vătrai!

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
      1. Renata Carageani

        Da, din greșeală mi-am dat like. E fo problemă, conița mea?
        Tot ce-ai putut să storci drept comentariu e bagabonțeala aia cu hotelul și cu sexta mare. Dovadă că, pe lângă cele câteva scurte minuțele pe care le pierzi online, mai aloci câteva clipuțe din prețiosul tău timp și Gării.

        E, tot e bine, cu ocazia acestei ciufuleli ai descoperit cum să faci să fii iubită. Scrii câteva idioțenii și, undeva, la un colț, zici de mine. De rău.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  12. castanman Autor post

    @bluenightetc- termină cu mitocăniile. Urăsc etichetarile de genul celei emise de tine. Şi băgatul in seamă cand doi au ceva de disputat pe un canal personificat. Îmi place polemica de calitate. Taieturi fine. Nu o oala cu cacat răsturnata pe blogul meu.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Renata Carageani

      Ah, ce crud ești Castane! Coșmărelul îmi detese un laic la comentariul în care o fac bagaboantă pe Elena! 🙂
      Prietene, cred că e mai sănătos pentru blogul tău să tac.
      Te folosești la maximum cu texte bune, și venim noi, gâștele, la o ciorovăială de uliță.
      O ultimă dedicație din vechea mea turbincă:

      „Să fie toamnă numai pentru tine
      să se golească visterii de miere
      să calci pe–ndureratele rubine
      să plângă chihlimbare de plăcere

      să-şi pună toamna vulpea ei roşcata
      la gâtul întristaţilor castani
      în zori să cadă brumă parfumată
      cum n-a căzut pe-aici de mii de ani

      că numai ţie-ţi dăruiesc aceste!” –
      mai zise Prinţul şi apoi tăcu,
      iubindu-mă mirat ca-ntr-o poveste…
      Şi-ndată numai, toamnă se făcu.

      Apreciat de 3 persoane

      Răspunde
      1. Elena

        Renata, știu cã Mili e primul tãu motan, că mai înainte ai avut câine, dar animaluțele se manifestã diferit, e bine sã fii mai atentă pe viitor, de asta ziceam. Da, sutienul tãu alb și nouț, frumușel de altfel, tineresc cum se zice, iese bine în poză în contrast cu motanul, dar albul nu prea atrage, cică inhibã. Te duce cu gândul la puritate, la gingãșie, știi? 🙂
        Tu ești o persoanã subtilă și deșteaptă, dar bãrbații nu cred că asta cautã neapãrat când vor o aventurã. Poate doar gerontofilii sã caute femei care au culturã generală, experimentate, care știu unde sã punã virgula, să viseze cum sãrutã o femeie deșteaptã între riduri. Știu că termometru tău indică „hot”.
        Probabil năzuiai să stârnești niște reacții, să primești un telefon în miez de noapte, sã te îmbraci rapid cu creația ta din petice, să încaleci pe măturã și să zbori spre camera de hotel – care cum ziceai – nu are nici trecut, nici viitor, unde sã asculți cu plăcere sexta mare.
        Cred că berbanții caută mai degrabă fete naive și tinerele, pe care sã le mintă, și sã le facă să se îndrăgosteascã de ei. Ele nãzuind că se vor mărita cu vreunul din lista lor de bãrbați de succes și că rezervei îi va face vânt când îi va străluci inelul de logodnã pe deget, să se atace/bârfeascã/trãdeze între ele, să creeze competiție, neștiind de jocul mișelesc al berbanților care vor și ei să se mai simtă doriți, încă valabili, iar apoi sã le lase vexate și sã caute altele și altele. Noutate, adrenalină. Fiecare are impresia că deține controlul, că el/ea e cel/cea care „pãcãlește”, „profitã”, „trișeazã și că nimeni nu știe/nu va afla”, dar când colo toată lumea se păcălește, dar important e cică jocul, nu cine câștigã sau suferă pierderi (emoționale, sufletești, materiale, etc). La urma urmei ce contează dacă cineva suferã, așa e viața. Durã.
        Roata se întoarce mereu. Karma. 🙂
        Ai grijã în cine și cum arunci bumerangul că se va întoarce. Îl arunci tare – tare te va lovi. Îl arunci de multe ori, tot de atâtea ori se va întoarce. 🙂
        P.S. Mi-a plăcut interviul dat de tine la ziar în care afirmai cât de mult iubești tu copiii. Normal, că doar ai scris o carte pentru copii.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Renata Carageani

          Elena, îmi vine să-ți cer iertare! Am zis că nu-mi pasă de tine, afectiv, dar dacă ai fi bolnavă grav și unul dintre cunoscuții noștri virtuali m-ar ruga să-ți recomand un doctor bun, n-aș sta la tocmeală.
          Deci nu-mi place să te văd așa, dezbrăcată de ultima coajă a aparențelor – fix în pielea goală a creierului tău. Lasă-ne măcar iluzia că ai ce înghesui într-un sutien feciorelnic – cele două emisfere cerebrale abia date în pârg.
          Cred că dex-ul știe să facă diferența între elucubrație și delir. Citește și vezi pe unde te încadrezi.
          Încă două precizări și jur că ni-ți mai consum prețiosul timp real pe care-l petreci cu logofătul…logopedul… logodnicul tău istoric, care aprofundează istoria antică din producții americane cu și despre Spartacus.
          1. Sutienul e crem. Blitzul l-a scos alb.
          2. Nono e un roman pentru adulți. Adolescenți inteligenți pot gusta/înțelege 70% din poveste. Dar e păcat să-l citească prea devreme.
          Nu te condamn că ai tras concluzia că e carte pentru copii. Așa li se întâmplă celor care se uită doar la ilustrația copertei. Nu, să nu-mi spui că l-ai și citit! Nu știu cum te-aș mai putea scuza în fața celorlalți. Spune ce știi tu mai bine: că n-ai timp de pierdut cu cărți scrise de mine.

          Sper să nu mă mai provoci la replici, până se schimbă anul. De-aia , zic, să ai parte de sărbători vesele și cât se poate de reale!

          Apreciază

          Răspunde
          1. Elena

            Renata, ești amuzantã uneori când te aprinzi și cauți să gãsești cuvinte care să mà atingă. Logodnicul meu nu e istoric, e pasionat de istorie, citește cărți de istorie și urmãrește filme ispirate din istorie, la fel cum unui om interesat de psihologie îi plac filmele psihologice. Nu mai divaga că devii penibilă – ai bãtut apa’n piuă cu faza asta de prea multe ori, și te-am lãsat. Pentru comparație cel puțin, pentru că știm cã scenariștilor și regizorilor le mai scapã erori, sau lucruri care îndepãrteazã de adevãr. Adevărul doare. De multe ori simt oamenii dupã reacțiile lor. Dacã e un anonim și eu zic ceva cu direcție clară dar voalat, la modul general așa, sub forma unei relatãri, îl simt în reacții, creez o aversiune, un fight back. 🙂 Un fel de joc psihologic.
            Nu ți-am citit cãrțile, doar un fragment de pe un site. Da, susții că romanul tãu se adresează culților, oamenilor inteligenți, și cum în România majoritatea ascultă manele…
            „O gustă, la nivel de povestea unei jucării, un puber de 12-14 ani, inteligent, cu participări la olimpiada de română, faza pe județ și orice adult care învată istorie din spartacus […]”
            Și zf a scris despre romanul tău, și alte zeci de bloguri, dar mie mi-a plãcut acest interviu:
            http://m.jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/lumea-vazuta-de-la-40-de-centimetri-duioasa-poveste-a-ursule-ului-nono-632572.html

            Am sã mai revin mai târziu dacă voi avea timp. 🙂

            Apreciază

            Răspunde
      2. castanman Autor post

        Frumoasă dedicație, Renule. Poate într-o zi o să scrii povestea acestei poezii. Şi o să fii liberă. Şi o să scrii din nou poezie 🙂 Ciorovăiala inteligentă nu mă deranjează. Am oroare, insă, de etichetele lipite cu scuipat.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
    1. Elena

      Ei, Klaus, mie nu îmi place să injur, mai ales o doamnã ca Renata. Dar îmi place așa, și mie ca și ei, când Renatei îi cade cașcavalul din plisc. Îmi place sã o analizez și eu cum a făcut și ea, înțelegi? 🙂
      Ea a inițiat „jocul”. 🙂

      Apreciază

      Răspunde
  13. Pingback: Ce părere aveți de Linux? – Quodixit

    1. noname

      Pasărea cu clonţ de rubin
      S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
      Nu mai pot s-o mângâi.

      M-a strivit,
      Pasărea cu clonţ de rubin,
      Iar mâine
      Puii păsării cu clonţ de rubin,
      Ciugulind prin ţărână,
      Vor găsi poate
      Urmele poetului Nicolae Labiş
      Care va rămâne o amintire frumoasă…

      1956
      🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. castanman Autor post

        Nu ştiu cați ştiu ca 1956 e anul morții lui Labiş şi asta e ultima lui poezie. Mă tem să intreb şi cati ştiu cine e Labiş. În franceză „Moartea caprioarei ” ( La mort de la biche) sună la fel ca Moartea lui Labiş ( La mort de Labis). Premonitorie omofonie. E bine însă să stiti si ultima poezie tiparita a lui Nichita, in Flacăra din 9 decembrie 1983, la rubrica, alta premonitie?, ” Noua frontieră a sufletului uman” – Mai mă las şi eu cateodată/ între un altfel de plată/ nenăscut fiind/ nimeni nu mă ma vedea murind/ Dar m- apucă dorul cel mai dor/ de coasta amanduror/ să mă nasc ca să şi mor/ să mă nasc ca să si mor”

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Poezia se numea Plautilla. Dupa numele unei gagici gravate pe una din monedele romane pe care le colecționa. Si care semana perfect cu Dora. Nu stiu sa postez imagini, credeti- ma pe cuvant.

          Apreciază

          Răspunde
        2. Elena

          Cine nu știe de Moartea Căprioarei? Mănânc și plâng
          G.Jung – teoria similitudinii – ai auzit de ea? Scarabeul a fost pentru el ceea ce a fost mãrul pentru Newton.
          Dar despre sincronicitate ai auzit? Pe mine mã fascineazã paranormalul, mistica, premonițiile…

          Apreciază

          Răspunde
                1. Elena

                  Știința e neputincioasã la fel ca inventatorii ei. Materialiștii. Dã puterea științei în mâna unor involuați și vei vedea poluare, resurse supraexploatate, bombe atomice, cu neutroni, drone predator, lăcomie, distrugere prin luxul dorit de prea mulți, prostituție, etc.
                  Biblia spune cã Dumnezeu, Cel mai Evoluat dintre Duhuri, Duhul Sfânt, când a creat lumea văzutã, a fãcut cerul și apoi a văzut că e bine. Deci a analizat și dupã. Omul, în micimea și neputința lui, nu prea face asta. Nu meditează la ce e bine și nu. Aleargã de dimineațã până seara și nu are timp sã analizeze, sã gândeascã, „băi, fu bine? fu rãu?” Nu. El e perfect, el vede întâi paiul din ochiul celuilalt, nu se uitã la bârna din ochiul sãu. Mândria – cel mai mare pãcat a lui Lucifer, nu te lasã sã admiți când greșești, deci nu te poți corecta, și prin urmare nici evolua – persiști în rãutate și eroare. Dar trãiești cu impresia că ai fãcut bine ce-ai fãcut. La fel și marii tirani ai lumii credeau că ei fac bine UNORA dacă îi sacrificã pe ALȚII- care în mintea lor era „rãi” pt că erau evrei, erau țărani proști, erau rãzvrãtiți și nu doreau să asculte de cei „în putere”.
                  Tu crezi că deții adevãrul absolut? Cã ești pe drumul bun? Ești sigur că cunoști adevãrul? Ești sigur cã ai dreptate? Sau doar ai încredere în ce au zis alții care PAR a avea dreptate dupã argumentația lor?

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. Elena

                      Da, citit. Și mi-am mai expus o dată punctul de vedere vizavi de Dumnezeul cel crud care omora, etc., în V.T. Gândește-te doar cã în vremurile în care Biblia a fost scrisã limbajul nu era atât de evoluat ca acum, plin de termeni științifici, nu erau atâtea concepte explicate, cuvinte inventate, iar Biblia a fost scrisă pentru oamenii de atunci, la nivelul lor. Și totuși întâlnim conceptul de „karmã” dar explicat altfel: Legea Talionului (sper cã o știi). Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Pãcatul strãmoșesc – omul va plăti pentru pãcatele sale pânã la al 7-lea neam (gen reîncarnare -7 vieți), apoi mai apare în Biblie menționat că oamenii vor plăti pentru pãcatele, faptele lor și cã cei cu fapte bune vor învia spre slava lui Dumnezeu iar cei cu fapte rele (ateii) vor învia spre osândire. Chiar Iisus când a fost capturat îi spune unui apostol să nu ridice sabia că cel care ridică sabia de sabie va muri. Și în V.T. Dumnezeul Cel Viu a fost identificat cu Creația Sa. Dacă Dumnezeu a creat un sistem perfect unde omul are un corp energetic și atrage conform karmei sale diverse situații și întâmplări unde el poate alege din nou, tu cum ai fi explicat acest lucru la nivelul oamenilor din vremea când Biblia a fost scrisã, folosindu-te de limbajul de atunci?
                      Dacã eu inventez o cutie în care te pun și acolo tu la fiecare cuvânt greșit rostit, vei primi un pumn în moacă, eu punându-te acolo sã te învãț diferența dintre cuvintele bune și ziditoare și cele rele care te dãrâmã, tu vei zice că cutia e de vinã sau eu? Mã vei identifica cu creația mea (cutia), ori ba? Dar ai liberul arbitru, tu poți rosti cuvinte urâte dacă vrei, numai că mașinãria te va pocni dacã folosesti cuvinte ulâte. 🙂
                      Noi avem liberul arbitru (cum a zis și Sf Augustin și mulți alții) putem alege între bine și rãu, dar avem o Karmã, existã legea iubirii care guverneazã. Trebuie sã evoluãm, sã învãțãm binele și rãul și sã alegem sã fim ori grâu, ori neghinã. Sã ne asemãnãm ori lui Dumnezeu fiind ca El: buni, milostivi, iertãtori (dar aici e complex că unii cred cã a ierta e a le da șansa sã îți facã rãul la infinit), etc sau sã alegem sã fim ca Satan: vicleni, răi, etc pentru că e facil și ispititor a face asta în lumea aceasta văzutã pentru a obține un „bine iluzoriu” sau pentru a ne atinge un scop. 🙂
                      Conceptul de reîncarnare a fost scos parcă prin 335 la unul din Consiiliile de la Niceea (dacã-mi amintesc bine), la ordinul împ. Ctin și….Elenaaaa. 🙂

                      Apreciază

                    2. Elena

                      P.S. Dumnezeu e Drept, deci și sistemul lui e drept, apoi dacã e drept, de ce se nasc unii bogați, alții săraci, unii handicapați, alții frumosi, unii în familii groaznice, alții în pufuleț?
                      Totul e o energie, de exemplu Prof Dr Dulcan explica un experiment foarte interesant fãcut pe un embrion la animale. I s-a secționat o porțiune din picioruș și alipit în altã parte, dar acel fãt în procesul lui de formare s-a reformat și a ieșit normal. Ceea ce, așa cum zicea și el și alții, explică faptul că sufletul (anima) intrã în „carne” la concepere. Așa susținea și S Demetrescu. Și karma sa – învelișul energetic dezvoltã corpul sã material – dar nu întâmplãtor x se naște la familia x – ci prin legea rezonanței. Corespunde – nimic nu e întâmplãtor.
                      Pãcatul strămoșesc – nu se referã la rãul fãcut de pãrinți, bunici, cã nu ar fi Drept, ci sunt păcatele tale din alte vieți, dar totuși pot rezona cu cele ale familiei tale – cã nu degeaba te-ai nãscut acolo – cine se aseamănã se adună.
                      De regresie în viețile anterioare ai auzit?
                      Ai citit ceva de N.S. Lazarev? Dar S Demetrescu? Prof Dr Dulcan?
                      Eu am citit Cioran în liceu – dat BAC – ul la filosofie – luat cea mai mare notã pe Jud. Nu îmi place Cioran.

                      Apreciază

                    3. castanman Autor post

                      Decat pe Dulcan l-am citit şi doar „Inteligența materiei”, cateva chestii medicale legate de creier, îmbrăcate literar, supoziții multe şi multe recunoaşteri că nu înțelege anumite fenomene pe care le direcționează subtil către divinitate, o carte bună pentru cine e setat pe o anumită aşteptare, nu mi-a plăcut modul cum a tratat subiectul legat de şarlatanul ăla din Brazilia care opera fără incizie. Mai ales că a fost acolo. Mă asteptam la mai mult. Cioran nu e obligatoriu la lecturi. La bac, pe vremea cand era întradevăr Bac, eu am luat 10 la mate şi 9, 75 la limba si literatura romană 🙂 Pe bune! 🙂

                      Apreciază

                    4. Elena

                      Ai luat notă așa mare la limba și literatura română și folosești „decât” în loc de numai? Lasã, toți scriem cu greșeli, mai ales de pe tel, când ne grãbim, când suntem în trafic, când … 🙂

                      Apreciază

                    5. castanman Autor post

                      Dacă-ai şti cate alte probleme am la capitolul ” Limba romana”…Nu mă scuz cu graba şi cu telefonul. Accept corecturi de la oricine şi-mi însuşesc greşelile. Pe vremea mea, de bază, la clasele de real, era întelegerea unui text literar. Dacă ajută la întelegerea notei. 🙂

                      Apreciază

                    6. castanman Autor post

                      🙂 Rea cu mine? Nu ți-aş dori. Chestia cu greseala de limba semnalată mi se pare un gest frumos. Sper să-ți faci şi tu o verificare atenta a comentariilor.

                      Apreciază

  14. klaus

    1. Cred in om.
    2. Cred in mizeriile si candorile lui fromidabile.
    3.Cred in aversiunea fata de dezumanizare
    4. Cred in leprosii care sunt oamnei.
    5. Cred in ura acerba impotriva acelor care urasc cinstea si demnitatea, deci urasc oamenii.
    6. Cred in oamenii care fac paradoxul.
    7. Precum si in oamenii care nu fac paradoxuri.
    8. Cred in paltonul meu.
    9. Cred in paltonul meu, de aceea sunt om.
    10. Cred in paltonul meu, deci si in painea mea, si in vina mea.
    11. Cred in toate acestea, dar mai presus de toate
    intru viziunea larga a omenirii lase.
    12. Cred in tot ceea ce e rau dat mie,
    s-a intamplat cevat urat si necurat.
    13. Cred in satan.

    Tot 1956

    Apreciază

    Răspunde
  15. Elena

    S-a trecut la extirparea commenturilor dureroase? Daca tu ai constiinta impacata ca ai procedat corect ca ai sters ceea ce il jignea pe un OM, dar ai lasat jignirile aduse ALTUI OM, e ok.
    Sarbatori fericite, o viata linistita, un destin linistit si fericit pe masura evolutiei tale spirituale!

    Apreciază

    Răspunde
      1. Elena

        Poftim? Vezi că ești subiectiv. Ea m-a atacat prima și aici și în alte locuri.
        De ce? Pentru că în neștiințã de cauză a crezut ea că asta ar ajuta cu ceva pe cineva. Nu poți să ai pretenții de la unii oameni…

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Eu nu sunt împotriva atacurilor. Încercam să-ți spun că ai partea ta de vină declanşandu-le. Eu sunt împotriva polemicii care foloseşte ca instrumente atacul la familie, intimitatea, injuriile şi jignirile. Eşti prea mică pentru a-ți aduce aminte de nişte polemici celebre ce-mi provocau orgasm.

          Apreciază

          Răspunde
        2. Lotus

          Elena, Renata a întrecut măsura în dialogul pe care l-a șters Castan, dar din câte rețin, tu ai provocat-o. Cu cartea pe care nu i-ai citit-o dar care denotă nu-știu-ce despre psihicul ei, cu copilăria, cu taică-so, cu pana mea: așa se face?

          Faptul că nu realizezi greșeala pe care ai comis-i și pe care ți-o semnalează mai multă lume te face lipsită de obiectivitate.

          Apreciază

          Răspunde
          1. Elena

            Ba se face. Chiar Dumnezeu o face pentru a-l salva pe om de la involuție îi aduce neliniște, necazuri, suferințe pentru a se întoarce pe calea cea bunã. Involuția duce spre cãdere în întuneric – ca îngerii decăzuți dacă știi cine sunt.
            La ce ți-ar folosi tot binele din lume dacă îți vei pierde sufletul? Oamenii „fãrã suflet” sunt cei mai urâți! Exceptând aspectul fizic.

            Apreciază

            Răspunde
              1. Elena

                Da, dar unii mai decăzuți decât alții. Unii mai negrii on suflet decât alții. Zici tu că Dumnezeu nu vrea sã evoluãm dar totuși a creat aceastã lume pentru noi?
                A pocãi – vine de a post cãință. Dupã căințã. Cãința e regretul cã ai greșit și pocãința e ceea ce se întâmplã dupã ce ți-ai dat seama că ai greșit : îndreptare din erroare – renunțarea la rãu/greșealã.
                Errare ( Errasse) humanum est, sed in errare (errore) perseverare diabolicum.” Seneca

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  Pentru ce să mă pocăiesc? Pentru că lumea e o promisiune neonorată? Pentru că avem nevoie de miracole pentru a fi fericiti, în locul gesturilor obişnuite? Ştiu ca imi vei spune, prin prisma afinității tale catre anumite chestii ezoterice, că miracolul e o chestie energetica. Dar asta te va obliga să te duci spre fizica cuantică, cand de fapt premisele tale sunt de natură palamită. Tare mi-e teamă că esti o atee fundamentalistă, dar îti place să porți din cand în cand rochia asta cu paiete a sfințeniei

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Nu te confund pentru că nu te cunosc. Ştii care e cel mai mare truc al diavolului? Să ne facă să credem că nu există. E o chestie dintr-un film. The usual suspects. La origine e a lui Baudelaire.- Le spleen de Paris. Legat de lupta continuă cu nevăzutele 🙂 E posibil să am un viclean în spate 🙂

                      Apreciază

                  1. Lotus

                    Castane, nu-i prima dată când, în contact cu cineva care are niște convingeri de natură spirituală, tragi concluzia că în sinea ei este atee.

                    Cu riscul să fie considerată o întrebare puerilă, ce nu-i bine în universul ăsta și de ce-i el o promisiune neonorată?

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. Elena

                      Lotus, nu te mai prefã cã nu înțelegi. Renata s-a luat de mine de nenumãrate ori și m-a făcut în toate felurile, ea a inițiat disputa și era conștientã de acest lucru pentru cã a și menționat. Deci și-a căutat-o, zgândãrind demult pentru astan Când ea se ia de logodnicul meu insinuând cât e de aiurea doar în baza a doua afirmații fãcute de mine, poate exprimându-mã greșit, că citește cãrți de istorie, din pasiune, și că a vizionat filme inspirate din istorie, inclusiv Spartacus, când alții se uită la porno și sunt ok, atunci îmi dã și mie dreptul sã mă iau de ea. Poate când e vorba despre mine sunt mai indulgentã, dar când te iei de persoanele importante din viața mea… Dacã tu te interesezi de prietenii mei, de ce citesc, de etc, și mã tot cauți ca sã mă steesezi inutil, îmi dai dreptul sã mã interesez și eu și sã fac la fel dacã va fi cazul.
                      Dacă te bagi complice, fie cã știi în ce te bagi, fie că nu, tot complice ești și ai și tu o parte din vinã. Chiar de nu știi ce riscuri îți asumi.
                      De exemplu, dacă niște prieteni te invitã să faci o spargere pentru a obține niște înscrisuri pe care le-ai putea valorifica, sau anumite date sau bunuri personale, iar în timpul spargerii apare proprietarul și conflictul degenereazã într-o crimã, chiar de nu tu i-ai dat în cap proprietarului, ci altul care te-a cooptat, tu ești complice la constituire de grup infracțional și crimã. Legea se aplicã și chiar de pedeapsa îți va fi mai mică decât a celui care a comis crima, tot vei fi pedepsit și vei avea moral, karmic și legal o vinã. Înțelegi? Omul de obicei când își dã accordul la delict, fie cã și-a dat accordul pentru un delict mic care a degenerat într-unul mare, se face vinovat și el, nu mai bine sã nu te implici când nu cunoști nici mãcar o parte din riscuri/detalii?
                      Și nu mã mai lua la rost pentru ceea ce fac și spun eu, ai grijã de ceea ce spui și faci tu, uitã-te la bârna ta. Eu îmi asum ale mele, iar uneori, când nu cunosc destule detalii, când simt cã cineva poate ascunde o parte din poveste sau o poate complet falsifica pentru a-și urmãri țelul, nu mã bag pentru că nu vreau sã comit o eroare în necunoștințã de cauzã, la care sã port vinã, și pe care sã o regret tardiv.

                      Apreciază

                    2. Lotus

                      Elena, unde m-am prefăcut eu că nu înțeleg? Am înțeles perfect. Tu ești cea care, în opinia mea, nu realizează unde a greșit.

                      Nu mi-a plăcut acea referire ironică la prietenul tău istoric cu care Renata n-a schimbat nici o vorbă, dar a fost o intervenție de câteva cuvinte. De acolo tu ai pornit un tăvălug cu familia, copilăria, tatăl ei bun sau vitreg și alte tâmpenii. Plus cartea pe care-a scris-o și pe care n-ai citit-o, dar pe care ai folosit-o ca instrument de psihanalizare a Renatei. Ai reacționat exagerat la o mică ironie nejustificată, dar mică. Și nu se face chiar așa. Că nici Renata nu s-a apucat să toarne pe blog istoria iubitului tău, cine l-a crescut și unde, sau pe a ta. L-a atins doar cu o remarcă, în treacăt.

                      Iar ceea ce a făcut altă dată, cu alte ocazii, nu se pune. Nu scoate la suprafață conflicte vechi.

                      Apreciază

                    3. Elena

                      Lotus, Ren m-a făcut piți, bagaboantã, a făcut psihanaliza textului scris la tine (pedeapsa), virgină șiușuraticã totodatã (la C&K) -incidentul cu Papa, și câte și mai câte…
                      Și-a cãutat-o…
                      Nu înțeleg de ce mai dezgropi trecutul…de ce scormonești…unde vrei sã ajungi? Ce urmãrești?

                      Apreciază

                    4. Lotus

                      Lmao, îmi spui că te-a agresat pe alte bloguri și cu alte ocazii, după care mă întrebi de ce dezgrop trecutul și ce urmăresc! De ce îl dezgrop eu! 😆 😆 😆

                      Puteai s-o faci și tu hoașcă bătrână la schimb, uzată, depășită sau ce vrei tu. Pe alte bloguri. Dar să nu te legi de tată și familie, înțelegi? Sunt niște limite. Tu nu pari să le percutezi.

                      Apreciază

                    5. Elena

                      Pentru mine logodnicul meu e ca și familia mea. Înțelegi?
                      Ea a căutat război cu mine, nu puteam sã o mai suport, m-a făcut și retardată, bla bla, unde mã vedea pac și ea cã-i plãcea cum îmi picã mie cașcavalul din plisc. Păi când cineva te înjosește public și te umilește, nu mai ai ce pierde, așa cã ai tot deptul să dai înapoi cum știi, pentru cã deja reputația ta e praf și atunci…
                      Lotus, crede-mã, puteam și pot mai mult…
                      Mă tot întreb dacã ce a scris Klau mai jos e poezie sau ce o fi…

                      Apreciază

                    6. Elena

                      Lotus, eu și Ren avem stiluri diferite de a jigni. Ea aruncã cu înjurãturi și cuvinte urâte care denigreazã, tot un mod de a te irita și face la psihic, eu nu. Am alt stil.
                      Eu mã bazez pe altceva, pe explicații, pe demonstrații de cuvinte, dar tot cu scopul de a rãni înapoi, de a da o lecție, de a nu mã lasã cãlcatã sub picioare, îndur-îndur dar pânã când și mai ales de ce? Dacã ea își permite, eu de ce sã nu îmi permit? De ce să întorc și celãlalt obraz sau sã depun armele în fața ei? Nu îi datorez nimic. Nici ei și nici ție. Nu mi-a demonstrat valoare în fața cãreia să cedez eu, ci din contra: non-valoare, ipocrizie, polealã de culturã care ascunde rãutate. Pentru mine miezul conteazã, un sufletul bun, cald, zâmbet sincer- nicidecum diplomele sau ceea ce pioți cumpãra vu bani și relații- funcțiile, banii, cultura – poleială.

                      Apreciază

      1. Arlech

        Păi, castanule, dacă n-ai fi în faza de involuţie spirituală, nu ţi-ai pierde vremea cu de-alde Elena! 😛 😀
        Scuze! Nu m-am putut abţine. E OK dacă-mi ştergi comentariul.
        Sărbători fericite!

        Apreciază

        Răspunde
          1. Arlech

            Îţi par, dar aici chiar n-am fost.
            Ai spus: „Urăsc…. şi băgatul in seamă cand doi au ceva de disputat pe un canal personificat.”
            Asta am făcut eu: mi-am băgat nasul unde nu-mi fierbe oala. Deci n-am motive să mă supăr dacă-mi ştergi comentariul.

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Cred ca am folosit „personalizat”, nu ” personificat”, era un mesaj direcționat, nu mi se părea corect ca cineva să intervină într-o discuție doar pentru că frustrarile cuiva dădeau în clocot. În rest, cred că ai decriptat incorect ca ” discuție” schimbul de mesaje dintre mine şi Elena.

              Apreciază

              Răspunde
              1. Elena

                Castanman, vrei, te rog, să specifici frustrãrile cui dãdeau în clocot?
                Dacã noi nu aveam o „discuție” atunci ce aveam? Cum numești tu acest schimb de mesaje?

                Apreciază

                Răspunde
                1. Renata Carageani

                  Na, că nu mă pot abține! 🙂
                  Manevre de resuscitare. Castanul, cu vestă portocaliu-fosforescentă, făcând masaj cardiac. Un-doi-trei-patru-cinci… PAC! S-a frânt o coastă. Nu-i nimic! La resuscitare se întâmplă. Și: un-doi–trei-patru….

                  Acest comentariu e doar un pamfelt, Castane, plus omagiile mele!
                  🙂

                  Apreciază

                  Răspunde
                2. castanman Autor post

                  Erau frustrarile unei alte persoane. Pentru mine discuția cu cineva înseamna plus valoare din partea interlocutorului pe un subiect care sa suporte plus valoare. Intre noi au fost cateva lamuriri. Nici unul dintre noi n-a venit cu plus valoare

                  Apreciază

                  Răspunde
              2. ioji

                ”@bluenightetc- termină cu mitocăniile. Urăsc etichetarile de genul celei emise de tine. Şi băgatul in seamă cand doi au ceva de disputat pe un canal personificat. Îmi place polemica de calitate. Taieturi fine. Nu o oala cu cacat răsturnata pe blogul meu.”

                Sa ramanem totusi cu adevarul , domnule autor

                Apreciază

                Răspunde
              3. Arlech

                N-am citat din memorie 😀 , am apelat la metoda copy-paste. Şi n-am folosit cuvântul „discuţie”.
                Oricum, ideea era că ai decriptat incorect ca răutate referirea la ştergerea comentariului.

                Apreciază

                Răspunde
                  1. Arlech

                    Nici măcar ironie. Întotdeauna mi se atribuie atenţii naşpa când nu le am.
                    Şi viceversa! 😛
                    Nu obişnuiesc să mă pliez pe nimic şi nu mă plâng dacă mă şterge cineva. Nimeni nu e obligat să primească în casă pe toată lumea. Când faptul că am ajuns în tomberonul cuiva mă deranjează, mă mulţumesc să-i ocolesc bârlogul.

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. Elena

                      Ce subtil ești, îți e fricã de ceva anume? Uite, plec! 🙂
                      Oricum, stai liniștit, dacã cineva o sã scrie vreo poveste care o sã atingã zone sensibile, Castanman o sã strângă cioburile și o sã le arunce la coș. Nu știm dacă vor fi vreodatã reciclate, dar îi mai zice și recycle bin. 🙂

                      Apreciază

                    2. Arlech

                      Nu-s toate comentariile de-aici aluzii la tine, primă filozoafă a judeţului. Nu intra în panică, n-ai devenit buricul pământului.
                      Dinspre partea mea, n-ai decât să te dai în stambă în poala castanului pân-o face plopu’ pere.

                      Apreciază

                    3. Elena

                      Ai dat o replică de om frustrat! 🙂
                      Ți-aș recomanda să-ți faci niște analize hormonale bune, adicã la un laborator serios, nu la din cele unde reporterii au dus suc de mere și analizele au ieșit perfecte. Știi că sistemul endocrin corespunde chakrelor? Stresul prelungit, chiar dacă scorpionii îl gãsesc stimulant, și le place să se confrunte cu noi și noi provocãri „își trăiesc viața, nu o păcălesc” bumți-bumți în club, hãrțuiesc gagici, la un moment dat obosește și Glandele adrenale – care e responsabilã de buna funcționare a organismului, produce neurotransmițãtori esențiali ca adrenalina, noradrenalina și dopamina (hormonul plãcerii), și dacă nu funcționeazã bine produc tulburãri chiar și fe ordin psihic și mari dezechilibre în organism. Bag seamă că la tine tot ce mai produce biata glandă obosită, se duce tot în testicule. Încearcă și terapia prin masaj, acupunctură, lasã-te de prostii.
                      Sãrbãtori fericite!

                      Apreciază

                    4. castanman Autor post

                      Ideea de a ajunge în tomberonul Castanului pentru a nu-i mai călca blogul mi se pare un pic masochistă. Si de neînțeles. La fel cum mi se pare şi imaginea Elenei în poala mea. Dacă o să citeşti atent dialogul meu cu ea, o să găseşti nişte commuri-marker ce pot decripta corect relația

                      Apreciază

                    5. Arlech

                      Am lucruri mai bune de făcut decât să citesc cu atenţie un dialog cu Elena – care, din câte am citit adineauri în diagonală, tocmai a descoperit ce ajunge în testiculele mele 😆 şi-mi dă sfaturi. Sunt înduioşată până la lacrimi.
                      Dar recunosc că m-am pripit şi e adevărat că graba strică treaba. Formularea corectă era „la poalele castanului”. (M-a furat asemănarea dintre „poala” şi „poola” – cum îi zici tu – şi deh, poola, în poola…) Mea culpa.
                      Rămâneţi cu bine.
                      Sărbători fericite!

                      Apreciază

                    6. castanman Autor post

                      Hai să ne oprim aici. Vorbeam de commurile mele. Poate m-am exprimat gresit invocand dialogul. Sigur ai alte lucruri mai bune de făcut. Chestia aia cu ” poală” / „poolă” mă face să cred că nu ți-ar fi frică de tălmăcirea comestibilă a unui ” Tropicul Capricornului”. 🙂 Sărbători fericite, Arlech!

                      Apreciază

                    7. Elena

                      Scuze, Arlech, cred că îmi amintești de un stalker pe care l-am poreclit „Ciuleadru” – pentru că își luase Ciuleandra, care îl pãrãsise dupã ce i-a pus somnifer în băutură, la bãtaie (cum zice în versurile cântecului Mariei Tănase – Ia Ciuleandra la bătaie).
                      De stalkeri scapi greu, iar după ce mi-am schimbat nr de tel (ce rău mi-a pãrut dupã acel nr), și setat fb pe privat tot, când să intru pe e-mail aveam două mesaje de reactivare a vechiului cont de facebook. Dau sã intru pe vechiul cont – nu mai mergea parola veche… Evident cã m-am ofticat, am plâns, am blestemat să cadã lat cine a făcut asta, să sufere, sã nu se ridice de jos, sã pãțeascã și o persoanã dragă lui la fel, să fie victima unui stalker, și după multe lacrimi inutile m-am resemnat. Dacă asta e plăcerea lui bolnavã, să intre în intimitatea unui om, sã-i violeze corespondența privatã, ca un hoț, un imoral, asta e. Cred că stalkerul mai avea nevoie de alte și alte id-uri de fb de-ale prietenelor mele ca să le împartã cu berbanții lui. 🙂
                      Îl detest pe stalker maxim. Oare când o înțelege sã renunțe?

                      Apreciază

                    8. castanman Autor post

                      Elena, stop. Deschide-ți un blog, sigur ai multe de spus, eu am o flexibilitate a dialogului pe care tu mi-o pui la încercare, nu mai provoca discuții din categoria asta. Cunosc cat de cat potențialul celor pe care îi ataci, nu ai şanse cu ei pe o polemică cum mi-aş dori, aka dialog onest , sigur se va ajunge la chestii urate, dacă ai ceva legat de postarea mea, fă-o, dacă nu, caută alt teren. Chiar provoci şi asta mă deranjează. Încă o dată, accesul tău aici va fi strict pe postare. Nu mă intereseaza ce ai tu de împărțit cu alții. Sărbători fericite!

                      Apreciază

  16. castanman Autor post

    @ elena- hai sa ne întelegem. Eu nu sunt un tip bland, întelegător etc. Cu tine am jucat un rol. Atat de bine încat ai ajuns să mă compătimeşti. Nu mă interesează să- mi fac aliați pentru că eu nu sunt în război cu nimeni. Şi chiar dacă as fi, l-aş tine doar pentru mine.
    @ Camelia- te-am şters, ai blog, Arlech are blog, nu văd de ce ai purta un război la mine.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Elena

      Știu cã nu ești un tip blând, înțelegãtor, etc, pentru cã rolul nu ți l-ai jucatprea bine. Te compătimesc tocmai pentru cã ești așa. Practic ești incompatibil cu iubirea, nu? De aceea poate cauți sã o sorbi din poezii, din ce au simțit și transmis alții prin operele lor. Parcã simți parfumul ei în nãri, ai impresia cã e o himerã pe care o știi de undeva, dar nu….Dacã era bun, cald, înțelegãtor, empatic, etc – calități care sunt compatibile cu iubirea adevãratã – te-aș fi apreciat, poate chiar invidiat. 🙂
      Oameni dificili, neînțelegãtori, lipsiți de blândețe, empatie se gãsesc pretutindeni.

      Apreciază

      Răspunde
      1. castanman Autor post

        Ştiam că am probleme. Dovada- autoďenunțul ăsta sub forma postării „Aproape perfect” Adică imperfect. ” În afara câtorva virgule puse sau nepuse aiurea pe wordpress, sunt un tip perfect…, bine, treacă de la mine, ar mai fi o chichița vestimentară, cutele de pe cămașa, vă jur, însă, nu ies la călcat, gurile rele spun că acolo ar fi ascunsă o femeie. Fiți serioși, ce, sufletul e o matrioșcă ? Recunosc și problemele legate de geografie, întotdeauna colorez cu galben intens deșertul așteptării pe harta vieții. Ce e viața, bă, o lămâie? m-au persiflat prietenii, te rătăcesti sigur p-aici, nu poți naviga cu gugălmapsul, n-ai trecut femeile-intersecții, de unde dracu să știi tu când să schimbi direcția, amețitule, sensul nu se negociază, desenează și calea norocului, iar linia orizontului fă-o cu albastru … Compensez cu talentul meu ieșit din comun la chimie, știu că Mendeleev a lăsat la sfârșit grupa cu elemente incompletă, conform numărului și a masei atomice ele există în natură, trebuie doar să le cauți, mare borfaș rusul ăsta, eu cred că a făcut-o intenționat, la fel cum Dostoievski a încercat subtil, și a reușit, să-mi schimbe paradigma cunoașterii, mântuire prin frumos, nu prin adevăr, un fel de a rămâne cu gura căscată, nu e nimic grav, empatie de la mama ei, trezirea cu ajutorul dezastrelor e un concept perimat…Și ar mai fi ceva, nu am citit și eu nicio carte din aia beton, gen ” Orbitor ” sau ” Ulysses „, carte ce-ți poate schimba destinul după cum vorbesc toți, eu sunt obsedat de ” Cireșarii ” și de dragostea pierdută a lui Tic. Ați zâmbit ironic? Nu vă mai spun nimic, nesuferiților”

        Apreciază

        Răspunde
        1. Elena

          Cman, nu te intereseazã ce am eu de împărțit cu alții dar te lași folosit ca o cârpã, te-a hipnotizat șarpele adamic, pentru cã cel mai greu e să reziști ispitirilor lui. E atât de viclean, încât nu ai putut sã-i faci fațã, ești prea slab. Așa e el, vorbește prin alții – știe cum sã exploateze punctele sensibile ale celorlalți și se folosește de orice poate manipula, fãrã nici o jenã sau remușcare.
          Pentru vicleanul șarpe toți sunt simple unelte, nu numai Evele și Adamii ci și toate animãluțele, gen ursulețul panda Auricã, un bãiat de zahãr, care sãlãșuiește în grădina de bamboos, pentru cã șarpele se crede regele creației, mai presus de cei de care se folosește prin ispitirile lui. De fapt, e chiar invers, șarpele hipnotic e sub toți pe scara evoluției spirituale. Tabloul lui Mendeleev ține de teluric-lumea materialã. Chimia nu e punctul meu forte. Vorbim în dodii ca nebunii doar ca sã nu le spunem pe bune. Dacã nu poți cuceri inima și mintea unei femei cu ceea ce ești sau ai putea fi, nu ar trebui sã-ți dorești nici sã o vezi în carne și oase. Pentru că trupuri sunt pretutindeni, mult mai tinere și frumoase. Și cu forța asta e tot ce poți obține – dar te vei murdãri din nou – karmic. Pentru că orice încălcare al liberului arbitru – se pedepsește karmic cu suferințã dupã legea talionului. O femeie care te detestă în mintea și sufletul ei – nu te poate suferi nici fizic. Sã-ți asumi riscuri prea pari pentru ceva material, cu pierderi sufletești și morale, e o absurditate. Ce câștigi vs ce pierzi? Vrei sã te răzbuni pentru ceea ce alții nu simt și consimt? Sã cultivi și să înmulțești suferința pentru încă câte alte vieți? Stop it. Mai bine investește în a te cunoaște, în a te înțelege, în a te vindeca, a evolua, a stopa suferința pe care singur ți-o produci pentru că ești în incompatibilitate cu iubirea. Just think! Fã ceea ce ar face un înțelept, fã ceea ce ar face un om bun, un om care iubește cu adevărat, un om care poate empatiza cu ceilalți, un om care își recunoaște defectele și le diseacã pânã se transformã în ceva mai bun. Asta înseamnã evoluție! Când reușești să te transformi pe tine pentru a reuși sã-ți fie bine, sã te adaptezi la ceea ce lumea îți poate oferi, sã-ți cauți fericirea în interiorul tãu cã de acolo izvorãște, să-ți faci Rai din ce ai, sã rezolvi probleme cu ce ai – asta e adevãrata provocare. Sãrbãtori magice!

          Apreciază

          Răspunde
        2. Elena

          Cireșarii- cavalerii florilor de cireș: Dan (un băiat destul de năzdravan) Victor (un elev model cu o logică extraordinară), Ursu -un mare gimnast și aventurier 🙂
          Castelul fetei în alb – al doilea volum din Cireșarii – am înțeles cã Laura a vrut sã se împrieteneascã cu cavalerii florilor de cireș la îndemnul mamei ei, nou venită în marele lor oraș, dar totuși ceea cw m-a dezămãgit cel mai mult, și nu am înțeles, a fost șantajul și faptul cã ea a cooperat cu cireșarii oferindu-le info. Ce personaje!
          Bine cã nu le-a transmis decât informații incomplete și … aproape cã i-a încurcat de tot. Documentarele nu au prizã la „public”. Iar cei care muncesc fãrã cap, depun prea mult efort pentru mai nimic. Îmi plac mult filmele psihologice sau cele inspirate din cazuri reale sau romane celebre: Gheișa, Ana și Regele (o poveste tristã, dramã. Ana n-a avut noroc), Discursul regelui, etc. am o listã imensã de filme bune și poate nu asta e ordinea corectã-sunt doar câteva exemple …la întâmplare.

          Apreciază

          Răspunde
          1. castanman Autor post

            Sărbători fericite, Elena! Lasă încrancenarea, chestia aia cu stilul de a jigni m-a perplexat, înseamna că o faci intenționat şi nu e ok. Între ironie şi jignire e o graniță pe care ar fi bine să o afli. Doar ” Discursul regelui” am vazut si mi- a plăcut. Încă o dată, îngroapă tot!

            Apreciază

            Răspunde
            1. Elena

              Da, am îngropat niște prietenii cu fetele pe care le-am jelit așa cum jelești moartea unui om apropiat și drag – dar mi-a rãmas în inimã câteva sãgeți otrãvitoare care încă dor. Uneori nu primești nici mãcar explicații …
              Te-a perplexat? Zãu? Cuvintele astea din online te-au perplexat? Cuvintele aruncate între douã ființe virtuale care s-au duelat în jigniri fiecare având tehnica ei? Mie astea mi se par nimicuri față de alte chestii … Dar cum oamenii nu-și vãd propriile defecte dar sunt deranjați de ale celorlalți…
              Sãrbãtori fe…pe mãsura sufletului, a faptelor și cuvintelor voastre!

              Apreciază

              Răspunde
              1. castanman Autor post

                Eleno, tu chiar mă crezi un handicapat pe care il poti aborda cu mina asta superioara? Tine-ti urarile de tipul ăsta pentru tine şi lasă-mă în poola mea cu motivaționalele de orice natura, intre „doar” şi „decat” mult mai criminal mi se pare (ne)folosirea pluralului, mă abțin cat pot să nu sar calul, prea esti Gică Contra..

                Apreciază

                Răspunde
                1. Elena

                  Nu am mină superioară, sunt frustratã și ofticatã, am explodat. Poate că nu meriți tu să mã suporți așa. Așa a fost să fie să-mi fure șarpele/Satan/Ursul o îmbrãțisare în aeroport și să plãtesc scump, și pentru aceastã „singurã apropiere furatã” sã-mi otrãveascã anturajul și viața. Faptul că tu ești bun prieten cu Satan, nu e vina nimănui. Sper să fie ultima oarã viața aceasta când mai aud de el si ai lui. Infirmitãțile sufletului nu se vãd dar uneori se simt.
                  Nu mai scriu în virtual. Vã las.

                  Apreciază

                  Răspunde
    2. Elena

      Oamenii ca tine ori vor fi tolerați pentru alte compensații sau false beneficii, ori se vor lovi de singurãtate, vor urma același tipar, vor culege fãrâme de aparentã fericire și împlinire, dupã care totul se va spulbera asemeni baloanelor de sãpun. Pentru că nu-i suficient pentru o iubire: sã minți, sã trișezi, sã te prefaci pentru a smulge câteva clipe de fericire, fãcându-ți iluzii cã ele îți vor astâmpãra nevoia de afecțiune și iubire. Cã ele vor petici golul imens pe care îl simți în suflet ca un hãu ce te apasă.

      Apreciază

      Răspunde
  17. Camelia

    Nu port niciun război pe blogul tău, n-am făcut decât, dintr-un motiv anume, să îi dezvălui indentitatea celei care îşi zice Arlech, dimpreună cu alte zeci de feluri.
    Sărbători în tihnă!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Arlech

      Camelia X-ulescu (dacă te-o fi chemând într-adevăr Camelia), dezvăluirea identităţii mele (oricare ar fi ea) nu declanşează creşterea coeficientului tău de inteligenţă. Şi al personajului care-şi zice Elena (şi n-avem de unde şti dacă nu şi-o mai fi zicând şi în alte zeci de feluri) rămâne neschimbat.
      În contextul discuţiilor de aici, adevăratele identităţi n-au nicio importanţă.
      Încearcă să te gândeşti la asta în tihnă, cu toată obiectivitatea de care eşti în stare.

      Scuze, castanule, iar nu m-am putut abţine. N-o să se mai repete, fiindcă n-o să mai comentez pe blogul tău. Nu-mi place peisajul floral.

      Apreciază

      Răspunde
    1. Lotus

      Camelia, știi bancul cu groparul? Seara, după ce termină de săpat o groapă pentru a doua zi, un gropar se așează pe o lespede să se odihnească. Dintr-un mormânt iese un strigoi, care încearcă să-l sperie. Groparul nici nu-l bagă în seamă. Strigoiul se apropie de el și face „Buhuhu!”, dar groparul îl ignoră în continuare. Plictisit, strigoiul dă să iasă din cimitir, când se trezește cu o lopată după cap: „Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!”

      Și eu am mai multe nick-uri. Chestia cu nick-urile ține de o alegere privată, intimă. Chestiile de pe net țin de virtual. Băi, te cerți cu cineva, îl înjuri, îl faci în toate felurile, îi spui că mă-sa prestează fără număr, dar nu-i dat CNP-ul pe blog și nici numele mamei. Știi cum zic? Indiferent ce ai avea cu el (în virtual). Este o limită peste care nu treci, orice ar fi, din onoarea de om, dar peste care și tu și Elena ați trecut. Nici ție nu ți-ar plăcea să-ți facă cineva publice datele personale, instituția la care lucrezi și alte asemenea. Chestia asta nu se face, pur și simplu.

      Dacă trebuie musai să-l înjuri pe respectivul pe numele lui, o faci în privat. Privat care sper că va fi și locul unui eventual răspuns al tău, ca să nu deraieze și intervenția asta, ca atâtea altele de mai sus.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s