Filipică

Litoticul meu „te iubesc” l-ai pus pled pe prințesa adormită din tine. Mi-ai spus să nu mai zbor. Sunt ridicol.Singuratatea dă bine pe o aleea pietruită. Paşii au ecou. Zborul nu. „pierderea Poeticii aritostelice a dus la naşterea Numelui trandafirului” spune Eco pe undeva. Am rămas vameş între noapte şi zi. Mi-ai interzis să-mi mai agăț poemele în colțul lunii ca să nu-ți afecteze mareele. Între timpul meu şi timpul tău, o lume.

Anunțuri

33 de gânduri despre „Filipică

  1. smaranda64

    Când poetul zboarã işi devine poemul iar cititorul priveşte coli albe. Cuvintele nu se mai târãsc pe hârtie lãsând urme, ele se transformã în energia zborului.
    Sã atârni poeme în colţul lunii… obrãznicie curatã. Mã întreb câte maree sunt afectate? Nici nu i de mirare cã vremea o ia razna. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Nergana

    Cat de violent si acuzator suna! Iar ecoul pasilor singuratatii, pe strazi pavate cu dale de piatra, e sinistru. Singura protejata, in acest decor, e printesa ce-ti doarme, linistita, sub lintoliul iubirii.
    O scriere cu efect de ecranizare! Frumos!

    Apreciază

    Răspunde
      1. Nergana

        ,,Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii ??,,
        Dacă cuvintele şi-ar dărui oameni aşa cum oamenii işi dăruiesc cuvinte, cum s-ar rosti oamenii?

        Apreciază

        Răspunde
                    1. Nergana

                      Ratiunea iti este, de cele mai multe ori, bolovan legat de picior, pentru ca intai vezi ansamblul de riscuri si apoi, daca consideri ca pierderile ar fi prea mari, renunti la a da drumul mingii si ramai la nivelul confortului initial (daca o fi chiar un confort).
                      Dar, sa ne intelegem, este strict parerea mea personala despre castigatorii din viata aceasta.

                      Apreciază

                    2. Nergana

                      Chiar daca cunoasterea inseamna putere, pentru a atinge un obiectiv fixat inseamna sa alegi cea mai buna varianta dintre multele promisiuni si amagiri care iti ies in cale, iar asta presupune a risca. ,,Marcator,, (cu sensul de cel care reuseste) este cel care isi asuma riscurile si nu cel care sta si se gandeste cum sa culeaga fructul din copac fara sa-si asume riscul ca acesta sa-i cada in cap si sa il murdareasca.
                      Cred ca cel mai mare risc al nereusitei este neasumarea riscurilor.
                      Dar, este fix parerea mea si poate fi combatuta oricand 🙂

                      Apreciază

                    3. castanman Autor post

                      „Cunoaştere”, „căderea fructului in cap”- astea mă duc spre Newton şi legea gravitației. Toți suntem niste bieți căzători ( unii sunt căzături 🙂 ) . Sau spre legea atracției universale 🙂

                      Apreciază

                    4. klaus

                      Un bolovan legat de picior e departe de o minge legată de picior. N-au în comun decât piciorul…prea puțin spre aiurea.
                      Dar ai colți albi, leoaică tânără-i iubirea!

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s