Iubesc cuvintele ca pe-o femeie încălțată în teniși…

Iubesc cuvintele ca pe-o femeie încălțată în teniși. Care ronțăie în fiecare zi, enervant, un covrig.

În fiecare noapte fac dragoste cu ele. Animalic. Desperant. Niciodată nu atingem orgasmul și ne prăbușim rușinați. Până la urmă, retrocedarea raiului e o chestie administrativă.

Cuvintele sunt matematică. O matematică în care  operăm doar cu rapoarte. Fiecare cuvânt e numitorul sau numărătorul altuia. Fără proprietăți de simetrie. Uneori se întâmplă să găsim în ele vagi urme de reflexivitate, comutativitate, asociativitate.

Cuvintele sunt o coordonată atemporală a timpului. Ecoul lor în „celălalt” sunt o coordonată aspațială.

Au aromă mistică: se distribuie fără să se împartă. Și sunt singurele care te ajută să obții eul minim necesar supraviețuirii.

Când au chef de joacă, găsesc câte un filozof și încearcă să releve neauzitul, l innoui, și negânditul, l impense (ultimul e accentuat).

Alteori nimeresc pe mâna unora care le consideră curve de centură și fac sex oral cu ele. Ele nu știu să se apere. Se întorc, le curăț și le așez în geamantanul ăla ros de uitare.

Ma tem groaznic de transformarea cuvântului în vorbărie.

 

 

Anunțuri

18 gânduri despre „Iubesc cuvintele ca pe-o femeie încălțată în teniși…

  1. Erika Marginean

    Pentru că e zurliu…că altfel ai fi lăsat femeia încălțată cu niște pantofi cu toc, nu chiar cui, dar ceva mai șic totuși. Ca s-o poți lua cu tine la teatru, la operă…să te plimbi braț la braț cu ea câțiva pași în fața unui hotel de lux, până la mașina. Astfel cuvintele s-ar simți și respectate, nu doar iubite…și ai putea ajunge cu ele dincolo de stele!
    Mai e nevoie să-ți spun că îmi plac cuvintele? Ce trist ar fi să rămânem fără cuvinte, nu-i așa? Prea multe întrebări! Când de fapt e vorba de o constatare! (Simt că mă molipsesc de stilul castanelor coapte! )

    Apreciază

    Răspunde
    1. Cudi

      Barieră între stele și dincolo de stele: pe aici nu se trece fără „pantofi cu toc, nu chiar cui, dar mai șic totuși”.
      Sau cuvintele nu se pot simți respectate țopăind vesele prin pădure, în cizme/bocanci/teniși/adidași? Doar sus, pe tocuri, prin fața unui hotel de lux?

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
        1. castanman Autor post

          @Erika/ ” Si daca-ti mai ramane un fular/ Pastreaza-ti-l la gat, doar pentru tine/ Sa nu te faci in lume de rusine/ Ca tot mai strangi castane-n buzunar” :))) . Habar n-am daca am voie sa citez din aceasta poetesa, dar imi plac enorm versurile 🙂

          Apreciază

          Răspunde
      1. castanman Autor post

        „Ce alb, ce negru de alb,/ cate stele in stele langa stele in alb/ si vine vartejul si vine vantul si vine/ suflare de aer/ si ne sufla si ne smulge/ si duce de pe noi/ cortul pielii noastre/…/si ramane numai zapada cea alba/ scanteietoare/ atat de scanteietoare cum este numai cuvantul/ atat de friguroasa cum este/ numai cuvantul. ” 🙂

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Circula o teorie redundanta a adevarului care spune ca acesta e o notiune superflua si nu ti-ar folosi prea mult participand singur la demersul asta. Ai nevoie de un feedback. Asa ca eu merg pe aia minimalista si veche de mii de ani, adecvarea gandirii la o realitate deja data. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
  2. Nergana

    Am stat pe gânduri asupra comparatiei din titlu: ,,iubesc cuvintele ca pe-o femeie incaltata in tenisi…,,.
    Cum ar fi sunat daca spuneai: ,,iubesc femeia incaltata in tenisi ca pe (niste) cuvinte (sofisticate)…,,? Ar fi sunat ca naiba, e clar, in primul rand pentru ca tenisii nu pot defini nimic sofisticat (la o prima vedere, superficiala, e clar).
    Asa cum poleiala (ca sa nu zic spoiala) ia vederea, tot asa un lucru ce pare neinsemnat poate avea valoare (pe langa valoarea lui proprie, si valoarea a ceea ce intra in acelasi timp cu el pe nisa lui, aceasta valoare din urma este destul de greu identificabila de o privire superficiala).

    Inca nu mi-am dat seama care sunt mai avantajate de comparatie: cuvintele sau femeia, dar cred ca femeia e sensibilitatea cuvantului tau (scris).

    Din nou surprinzator de frumoasa si calda, scrierea ta!

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Ea/ si-a intors numai atata chipul/ cat sa-i fie profil peste umar,/ si-a spus ceva din care am auzit/ daca am auzit…/ mie, singuratecul, mi s-a parut/ ca mi-a zis:/ a venit toamna, e timpul ca indragostitii/ sa stie numele iubitelor lor

      Apreciază

      Răspunde
      1. Nergana

        El/ o urmeaza ca o falfaiala de inima/ adunandu-i pasii nesiguri/in tremurul genelor lui stranse/ ca sa nu o scape pe obraji/ pierzand-o printre cuvinte nerostite./ Ssstt!! Numele iubitelor nu se spun…

        Apreciază

        Răspunde
          1. Nergana

            Spune-i simplu: ,,Iubito, orasu-i gol in lipsa ta/ statui, in vesnica miscare/ incearca sa-mi indrepte ,,S,,-ul/tragand de capetele curbe/ dar eu Sunt curb doar pentru tine/ sa-mi poti alerga prin vene contra timpului…

            Sau ceva de genul 🙂 (nu ma pricep la poezie ca tine) dar fara nume, fiecare femeie sa se simta in ,,Iubito,, , tu simtind ca toate se regasesc in ea 🙂

            Apreciază

            Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s