Arhive zilnice: 14 Octombrie 2017

Scrisori dintr-o sâmbătă

Deprava-m-aș și n-am cui, ești încă departe, știu că atunci când ne vom atinge vom începe să murim otrăviți de infinita serie recesivă de „de ce „-uri, cerul mi te-a așezat lângă zăpadă și m-a bătut șmecherește pe umăr, alt gest sublim de capitulare în fața rugilor mele laice ,presărate cu înjurături, obiect al unei sesizări emoționale către cea mai înaltă instanță, mi-e dor de ochii tăi, cea mai frumoasă pereche  de cătușe pe care am purtat-o în închisoarea asta de fiecare zi, o să întârzii cu paharul de vin, fă-ti, între timp, din cuvintele mele, rochia pentru balul de absolvire a singurătătii, nu e nevoie să o probezi, suntem deja fluizi și luam forma vasului în care suntem puși, nu închide ochii cand te sărut, rămâi pe vârfuri suspendând clipa, știu ca și tu mă îmbrățișezi, mi-a apărut o lacrimă la coada ochiului, am crezut că e din cauza frigului, cerul, însă, s-a jurat că habar n-are

Maifrenț, acum e ocazia perfectă de a pune alb pe Marile Cuvinte și de a nu mai bate la porți, inima nu achită rambursuri, se spune în poeziile bune, lăsati-vă de ce -urile în pubele și căutați prin sertare altfel-ul care vă vine bine la întâlnirea cu voi, lumea e frumoasă, nu vă mai listați tristețea la bursă, să mă ierte Noica, nu e nimic mai adânc în noi decât noi înșine, doar violarea sălbatică a eu- lui ne poate trezi oferindu-ne adevărul ăla aflat la promoție cu o cupă de cucută- dragostea e o prăbușire continuă, adrenalină la maxim ce ne face să uităm că la final vom pupa  violent asfaltul și disprețul, scrieți frumos, către voi , versul ăla americănesc „to my oldest friend , whose silence is like a death”…dragostea apare, de fapt, ascunzându-se.

Anunțuri