Dezp(o)eticirea (2). Orfevreria sentimentelor

Poveștile de dragoste, adevărate, încep cu prepoziția „după”. Banal criteriu pentru ordine interioara. Sau motiv de revoltă. Sigur marker al indicibilului

Un „după” care începe când o altă ea, femeie haruspice, se va apleca asupra așchiilor trupului tău si va începe să-ți deseneze caligrafia mângâierilor nerostite.

Va da cu mir căpățânii rostogolite de pe butucul călăului și-ți va pune in loc o gutuie cât o toamnă.

Iți va încalța pașii cu vise copitate și va sculpta din cuvintele nerostite poem ciung pe buzele-ți arse. Din tăceri, curvele alea nervoase ce simt nevoia uneori să facă dragoste, nu-ți va face nimic.

Tribală, îți va oferi apoi sânul mirosind a timp nespurcat la veșnicie și te va face să simți sentimentul limitei, sufocându-te.

Femeia aceasta, complice la evaziunea vieții în gri,  va striga în fiecare noapte zeilor că ești un biet condotier al iluziei.

 

 

 

Anunțuri

27 de gânduri despre „Dezp(o)eticirea (2). Orfevreria sentimentelor

  1. Nergana

    Femeia aceasta, preot cu darul prezicerii, cea care iti mestesugeste trupul tomnoros, transformandu-l in opera de arta prin adaugarea gutuii ca nestemata a anotimpului in locul capului, cea care iti aseaza visele in picioare si te transforma in mercenar al iluziei… pare mai mult o fiinta neobisnuita, desprinsa din legendele lumii antice. O fiinta care respecta cultul tacerii, totusi.
    Interesanta fiinta descrisa de tine!

    Sigur nu ai contacte cu fiinte extraterestre? Prea multe calitati are scrierea ta pentru un muritor de rand.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu e interesanta femeia aceea, e o fiinta simpla, inecata in sufletul meu ce curge ca o apa 🙂 Eu am avut legatura cu extraterestii doar o scurta perioada de timp. Cand cateva fiinte terestre au profitat de lipsa mea de atentie. Acum vreau sa fiu „aidoma lui Dumnezeu/ bucurandu ma de intensitatea Dumnezeului/ dar vreau sa am si bucuria de vierme/ hranindu ma cu aroma de vierme” 🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. Nergana

        Oare ce curge ca o apa: femeia sau sufletul?
        De-o fi femeia, atunci e o apa vie, purtatoarea semintei pacatului primordiar si e serpoaica ce gutuia ti-o imbie! (si viermele are rostul lui: nu se poate hrani decat cu fruct neotravit 😉 )
        De-o fi sufletul, atunci poarta insemnul Dumnezeirii, pastreaza oglindirea cerului ce nu suporta decat reflectarea adevarului si doar limpezimea lui! ( talmacire proprie 🙂 )

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Ai chef sa folosesti cuvinte mari in talmacirea spuselor mele! Probabil e legat de starea ta speciala 🙂 in prima „Dezpoeticire”, Erika e pragmatica pana la sange, lama de cutit, in traducere, tu visezi, visezi…:)

          Apreciază

          Răspunde
          1. Nergana

            Am scuza tineretii 🙂
            Si apoi, cine uita a visa inseamna ca a pus aripi de plumb cuvintelor ce ii raman agatate de picioare, impiedicandu-l (si asta nu are nimic cu varsta, doar cu sufletul).

            Nu inteleg legatura mea cu prima Dezpoeticire, cu pragmatismul Erikai (pe care o salut cordial daca tot i-am pronuntat numele) si cu cea de-a doua Dezpoeticire, aceasta. Am inteles de mult inexistenta relatiei om – artist la Castanman 🙂

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Singura coincidenta e ca Erika in prima si tu in a doua „Dezpoeticire” ati incercat sa traduceti ce as fi spus. Fiecare altfel. Prima dezpoeticire inseamna de fapt prima trezire, Chiar are legatura cu omul Castanman. Era momentul cand a dat foc, dezamagit, universului anterior si a luat-o pe calea simplitatii netrucate. Iesea din minciuna.

              Apreciază

              Răspunde
  2. Iosif

    Când întelegi sistemul tainic al tri(u)nitatii,
    Si traversezi lejer aceste trei,superbe lumi,
    Percepi Un Adevar Suprem, etern al tineretii,
    Un voiajor (Columb) atemporal,prin trei dimensiuni .

    Apreciază

    Răspunde
  3. Erika Marginean

    După…prima frază am crezut că ai pățit ceva, că începi să scrii ca toți muritorii de rând! M-am și oprit din citit ca să verific, tu ești sau am greșit autorul.
    M-am liniștit, citind mai departe am înțeles că nu te-ai schimbat , adică ești bine mersi!
    Noapte bună, castanman!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s