Arhive zilnice: 24 septembrie 2017

Nichita (1)

Omenirea află la slujba de pomenire de patruzeci de zile, ținută de preotul Galeriu la biserica Silvestru, că numitul Nichita Hristea a murit cu mari datorii: nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare. Apoi se aud în biserică cele mai frumoase rugăciuni, versurile mirene ale Poetului.

Neîmpărtășit, poate că era. Nu-i nicio chestie. Că nici Supremul nu stă prea ok la chestia asta. Nespovedit, însă, niciodată n-a fost.  El, desfăcutul până la lacrimă în mii de cuvinte. Cu sufletul agățat la intrarea aia strâmtă și întunecoasă din fiecare.

Nichita, cel mai bun piar al îngerilor, era dator cuiva? Biserica lumii îi e datoare, încă, o confesiune completă. Iar confesionalul nu poate fi decât un „pod sub care trece doar timpul”.