Quod quid erat esse

Te privesc precum marinarul bolnav de scorbut pânza zdrențuită a corăbiei.

Habar n-am să iubesc. Mușc până rămâne cotorul. Apoi pun semintele la uscat. Fiecare zi ciuguleste, flămândă, din ele  Batranii spun ca nu va mai fi acelasi rod.

Incerc un implant cu o umbra. Tacerea  îmi sufoca respiratia ca un smog.

Între cele spuse și cele nespuse e un spațiu al imanenței. Amestecat cu trupul tău. Mormânt al zeilor.

După fiecare beție cu Nietzsche, Dumnezeu pleacă la culcare împleticindu-se. Muritorii juisează. E clipa în care păcatele se suspendă. Și trupul devine extensia gândurilor murdare.

Frumoasă nu e iubirea, ci prelungirea ei. Cea risipită în gesturile atât de stângace ale singurătății. La maladie est la plus grande invention de la vie.

Drumul încă e plin de hoiturile urât mirositoare ale iubirilor. Dar ce dinți albi au!

59 de gânduri despre „Quod quid erat esse

  1. smaranda64

    Un măr la zi ar fi tare sănătos zice un proverb aproape international.
    Am căutat traduceri de titlu da n am găsit decât nişte filozofii pe italiană. Traduci sau explici?
    Oare cum suna pe vremuri limba latină vorbită?

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      ” …si, fiind acel ceva, pe temeiul caruia un lucru se oranduieste in genul si specia sa, este ceea ce semnificam prin definitie, care indica ce este acel lucru, filozofii au folosit in locul numelui „esenta” numele „cviditate”, iar acesta este ceea ce adesea Filozoful numeste quod quid erat esse, adica acel ceva prin intermediul caruia un lucru este ceea ce este” – Toma d’Aquino- Despre fiinta si fiind/ Ed. Polirom, Iasi, 1998, pg 37, traducere E. Muntean

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  2. smaranda64

    „Dar ce dinţi albi au”. Recitind în biblie faza cu leşurile, acu ceva timp, mi am dat seama că la prima citire, cu şi mai mult timp în urmă, am omis aceastã pildă prin neînţelegerea ei. Pe scurt, în tot răul şi un bine sau îndemnul de a focusa pozitiv.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Cudi

    Eu am rămas acolo unde îi spuneai lui Klaus să nu confunde omul cu artistul, să nu facă portretul unui autor după opera sa, apoi cu Renata că e ficțiune ce scrii tu. De unde și gustul incert, ușor amar, că atunci când folosești persoana I, nu e despre tine.
    În puii mei, ar fi trist să nu fie despre tine când e la întâia singular.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Stii formularile ” Acesta e un pamflet si trebuie tratat ca atare” si ” Orice asemanare cu fapte sau intamplari reale este pur intamplatoare” ? Stii cat de false sunt? Cudi, scriu despre iubiri si dezamagiri. A mi le asuma public inseamna a ma sinucide in explicatii

      Apreciat de 4 persoane

      Răspunde
      1. Renata Carageani

        Eu, de câte ori văd precizarea cu orice asemănare cu persoane, întâmplări etc., devin foarte atentă, fiindcă e limpede că autorul nu vrea decât să se pună la adăpost în caz că ar fi acționat în justiție, dar povestea e cât se poate de inspirată din realitate.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
    2. klaus

      Eu spuneam că omul și artistul care împart un singur trup sunt, pentru mine, două lucruri diferite. Poate o fi spus-o și Castanu’, ne încape țara pe amândoi :). Io, dacă eram în locul lui, nu dădeam nici o explicație, să creadă fiecare ce vrea. Mă rog, cel puțin câțiva….

      Apreciază

      Răspunde
      1. Cudi

        Eu știu despre Castanman un singur lucru (la fel, poate și alții de pe aici) – că numele lui de „scenă” este Castanman. Greșesc, probabil, identificând viața virtuală din spatele acestui pseudonim cu cea a artistului.
        Cred că nici ghilimele nu justifică chestia cu „două lucruri diferite”, omul și artistul. Unul e o parte din celălalt, retorica întrebare fiind care din care. Opera artistului n-ar fi fost cum e fără experințele omului, iar omul n-ar fi putut evoluat la fel dacă nu s-ar fi exprimat așa cum a făcut-o.
        Altfel, sinceritatea dă autenticitate și pentru asta ridic paharul.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        1. klaus

          Nu cred că contează dacă greșești.
          Ghilimele mele au fost o erată inutilă. Crezusem că l-am mâncat pe „sunt” :)).
          Iar pentru faza cu „sinceritatea dă autencitate” , ridic două pahare. Bonusul ar veni dacă e doar fantezie. Am putea da cep unui butoi.

          Apreciază

          Răspunde
          1. Nergana

            Domnule, cât de tare veți zâmbi, dacă eu in acest moment vă mulțumesc, din senin pentru dumneavoastră, dar vă spun că sunteți spiriduşul Klaus care intr-o clipă a salvat ziua cuiva cu replica ,,Bonusul ar veni dacă e doar fantezie.,, Ştim cu toții că cel mai erogen organ al omului e mintea, de ce nu ar putea fi fantezie scrierea Castanman-ului?
            Dacă aş avea cramă in pivniță, eu i-aş deschide ambele uşi pentru o asemenea destăinuire 🙂
            Mulțumesc, domnule, pentru că mi-ați făcut ziua!

            Apreciază

            Răspunde
                1. klaus

                  Fantezia nu cred să-i lipsească cuiva. Doar curajul de a ridica lespezile ce o acoperă. Cu cât sunt mai multe cu atât mai inexistentă e. Uneori e prea greu să fii ceea ce ești. E simplu să mai pui o lespede.

                  Apreciază

                  Răspunde
                    1. Nergana

                      …. dar nu si ceea ce-ti doresti 🙂 bucura-te ca nu ti-am cerut cartea de identitate, la mine problema nu se pune legata de ,,ce esti,, ci de ,,cine esti,, (in general vorbind, fara sa implic partile fizice in discutie).
                      Cat despre cata fantezie am (cam putina, dupa cata poti suporta la un interlocutor): nu putem avea toti statut de dive cu colturi multe dupa care sa-si agate oricine, vrea si are, dorintele. Imi prefer statutul de sfera neteda, de care nu se poate agata nimic si nimeni (fara acceptul meu).

                      Apreciază

                    2. Nergana

                      Cudi, dacă nu se simte că am rămas cu ,,un mic colțişor pentru o tandrețe de pisic,, din copilărie, acum la maturitate nu cred că aş mai putea găsi asemeneta tandrețuri (deşi recunosc că smotocesc orice pui de viețuitoare care mi se gudură pe la picioare). Plus că ultima aventură, extrem de recentă, cu un motan (al cărei stăpână a murit şi era infometat tare) e furtul unui cotlet de vreun kilogram jumătate de pe masa din bucătărie, de la țară 🙂 aşa că nu mă poți sensibiliza, dar pot să te asigur că nu vor muri de foame. Pisicile se pliază perfect pe orice stil de viață. Imi pare rău că nu te pot ajuta.

                      Apreciază

                    3. Cudi

                      Nergana, mulțumesc că ai citit apelul prietenei mele virtuale. Nu cred ca tine, că pisicile se pliază pe orice stil de viață, au și ele nevoie de grijă, de iubire, cel puțin de un minim confort pentru a fugări zmei imaginari, de a se lua la trântă cu ei, de a apăra teritorii închipuite, de a fi „dive”.
                      Aici doream să ajung, la „divele” despre care aduci vorba mai sus. Nergana, dacă unii își agață, fără acceptul tău, dorințele de tine, nu înseamnă că ești divă. Dimpotrivă. Faptul că puțin îți pasă de cerșetorul care nu îndrăznește să ridice ochii mai sus de șireturile tale, sperând că-i vei arunca un ban, nu te face mai puțin divă. Faptul că un bărbat te iubește în taină și ție puțin îți pasă de el, nu înseamnă că spre deosebire de o altă femeie, care i-ar îmbrățișa toate dorințele, tu nu ești o divă.
                      Cred că greșești când spui că „Cat despre cata fantezie am (cam putina, dupa cata poti suporta la un interlocutor): nu putem avea toti statut de dive cu colturi multe dupa care sa-si agate oricine, vrea si are, dorintele. Imi prefer statutul de sfera neteda, de care nu se poate agata nimic si nimeni (fara acceptul meu).”
                      Ce treabă are statutul de divă cu gradul de fantezie? Gândește-te la tragica condiție a omului de geniu, căruia numai fantezia nu-i lipsește. Apoi, urmând raționamentul tău, numește-l div. Nu crezi că e aiurea?
                      Colțurile alea care spui că-ți lipsesc (deși am aruncat o privire peste ultimele tale articole și tu însăți îți agăți de colțurile altora propriile dorințe) nu indică statutul de divă, dimpotrivă. Cu cât ai mai multe colțuri, cu atât ești mai banal, mai neînsemnat și mai neobservat. Cu cât ești mai cuier pentru dorințele și așteptările altora, cu atât ești mai afundat în prozaic, dragă Nergana. Poate tinerețea e șansa fiecăruia la statutul de divă, când îți permiți să spui „nu am chef azi”, dar timpul trece și rând pe rând, toți coborâm de pe scenă, pentru ca într-un final să părăsim definitiv sala.
                      Cu fantezie ne naștem toți, dar e un dar atât de fragil, pe care-l putem pierde atât de ușor. Și aici vine partea aia frumoasă, când descoperim, spre exemplu în feedul de wordpress, unul dintre puținii eroi care încă-și mai poartă fantezia ca pe o coroană, câte un The Great Pretender (I’m wearing my heart like a crown).

                      Apreciat de 1 persoană

                    4. Nergana

                      Legatura dintre dive si fantezie: divele sunt obiectul/subiectul fanteziei. In rest, la naiba, Cudi, nu stiu ce vrei sa imi transmiti. Mereu am stiut ca vorba multa-i saracia omului. Imi poti face o concluzie scurta la polologhia asta de cuvinte? Te rog! Ca sa dorm linistita in seara aceasta ca desi m-am nascut saraca cu duhul (ca sa nu zic altfel 🙂 ) , am ocazia de a nu muri la fel. Serios, Cudi: care-i scopul prelegerii tale?

                      Apreciat de 1 persoană

                    5. Nergana

                      Toti suntem saraci. Altfel nu am fi aici. Sunt de parere ca putem lasa garda jos. Nu am de gand sa sar la schimb de replici colturoase si nu caut prieteni noi.
                      Seara frumoasa iti doresc!

                      Apreciază

                    6. Cudi

                      Nergana, n-am ridicat vreo gardă, n-am fost colțuroasă și n-am căutat prietenia ta, deși ar fi fost win-win să fii mai puțin încordată. E drept, am încercat un dialog. Rămâne pe altădată. Noapte bună!

                      Apreciază

                    7. Nergana

                      Nu te chinui, Cudi, sa mai incerci dialoguri cu mine prin case straine, te asigur ca nu avem nimic de impartit si prea putine puncte comune, de aceea ,,altadata,, este complet inexistent.
                      Daca tot imi rasfoiesti blogul, gandeste-te ca eu nu scriu pentru cititori cat scriu pentru mine.
                      Si o ultima remarca: nu iti poti forma o parere despre cel cu care schimbi trei vorbe, decat pornind de la o imagine in oglinda, asa ca vezi de incordarea aceea, ca nu e si starea mea.
                      Ramai sanatoasa!

                      Apreciat de 1 persoană

                    8. Cudi

                      Măi, faza aia cu imaginea în oglindă e cam overrated.
                      Și nu e nici un chin, și nu te caut, și nu te cert.
                      Mulțumesc pentru sănătate, s-avem parte cu toții!

                      Apreciază

                    9. klaus

                      Nergano, nu problema unei cărți de identitate contează. Ți-o trimit pe mail dacă chiar crezi că e necesar.
                      Iar dacă fantezie crezi că au doar divele, mă roade să suspectez că sfera ta e prea plată pentru a nu semăna cu o lespede.

                      Apreciază

                    10. Nergana

                      Cred ca te roade tot atata cam cat ma roade pe mine ca tie ti-ar lipsi viziunea in spatiu sau ca vezi colturi la cercuri 🙂
                      Dar si viziunea asta tine de fantezie (asta ca sa incheiem cumva rotund dialogul, dupa ce l-am plimbat prin morminte, dive, etc. si mai nou pisici, eliminand din discutie multumirea pentru ca mi-ai salvat ziua de duminica).
                      Oricum cartea de identitate o avem toti, aici, pe blog, prin modul de manifestare, nu e necasara si identificarea fizica trimisa cu posta electonica.

                      P.s. Eu chiar gust fantezia, dar nu garantez ca imi place si gustul ce ramane dupa ce o citesc/palpez 😉

                      Apreciază

      1. alex

        Nu . Nu ne cunoastem .
        Cu atit mai bine .
        Se pare ca nu m-am inselat .
        Si cred ca m/am nimerit in locul si momentul total nepotrivit . Iertare .

        Ostilitatile – dupa voia d-voastra , din acest moment , sunt retrase .
        Viata vesnica va doresc !

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Cand intri pe blogul cuiva, necunoscundu-l, si declari ca ai dubii asupra caracterului acestuia, amice, fii convins ca vei primi un raspuns de genul celui primit de tine. Iar „viata vesnica” cu care m ai gratulat acum ma face sa nu regret nicio clipa raspunsul pe care ti l am oferit anterior. Tu nu te ai inselat. Eu nici atat

          Apreciază

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s