Duminica (2)

Îmi place să te privesc cum stai înghesuită în tine. Cum îți tragi, stingheră, trupul peste sufletul obosit. Ca un funcționar plictisit, mânecutele peste manșetele roase.

Înțelege că între arbitrariul cartezian și necesitatea spinoziană nu e nicio cale, au pus un dumnezeu de duzină, adolescent cu coșuri, căruia îi place, pervers, să privească, prin gaura cheii, mâinele când facem dragoste. Nu fugi.

Singura realitate palpabilă e dunga de pe ceașca de cafea pe care ne-am promis-o într-o noapte. Biet strat geologic din care vei afla de când sunt lângă tine. Mă tem că firimiturile ființei sunt pentru niciodată.

Știi că filozofia n-a rezolvat nimic niciodată. A ajuns întotdeauna prea târziu la locul faptei. De aceea te voi învăța să aprinzi focul. Postdiluvian, e singurul element căruia n-au reușit să-i pună cod de bare.

Nu căuta să ai adevărul aliat în lupta cu ceilalți. Învinge doar cel care supraviețuieste. Și nu spune niciodată ” prea târziu „. Pentru asta oamenii au inventat moartea. Am aflat-o dintr-un film.

12 gânduri despre „Duminica (2)

  1. Renata Carageani

    Superbă duminică, C-man! Unii se laudă cu producția la hectar, tu numeri bună-starea cuvintelor la centimetrul pătrat.
    Ah, voiam să-ți zic ceva mișto, ceva ce s-ar fi ridicat, oarecum, la genunchiul textului tău, dar am uitat. Era ceva cu „duioșia războiului” Ceva ca lumea, jur!

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Hai, măi, Renule, ” nevrednic sunt de astre și de zbor/…/dar nu-s defel nevrednic de O mie de fermecate nopți și încă una”, ca să-ți răspund din Borges, lasâ lauda, mușcă și spune ce voiai să spui cu oximoronul ăla ca lumea, în rest, tot citându-l pe B, acestea ” nu sunt apocrife/ sunt monumentele fidele ale unei nostalgii”

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
          1. castanman Autor post

            Orientul nu are basme. Are istorie. Si eroi. Occidentul le-a dat poleiala comerciala. Borges chiar face asocierea lui Ulise cu Sindbad Marinarul. Si povesteste si despre un Alexandru cel Mare care nu moare la 22 de ani in Babilon. Nu l lasa Orientul. Il imbatraneste si i da numele de Alexandru Bicornul. Arabii spun ca nimeni nu poate citi pana la capat O mie si una de nopti. E o carte infinita. Basmele nu sunt infinite. Si Borges se uita un pic cu teama la cele 17 volume ale versiunii lui Burton

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde
  2. Nergana

    De frumoasa cititura avui parte! Gandirea ma duce inspre imaginea unei fiinte ce cauta cunoasterea bazata pe explicatii ale unor studii, in care indoiala e opusa instinctiv increderii pentru a obtine o informatie plauzibila.
    Momentul meu de bypass duminical, urmat de o privire aruncata fugitiv in oglinda.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      E doar imaginea unei fiinte perecheate cu viata, aceasta curva care i tot spune ca nimeni nu picteaza curcubee, sa nu nu mai caute, are nevoie doar de o ploaie. De ce te ai uitat in oglinda? Ai grija, folosind bypass ul o sa anulezi o parte din artere…:)

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      1. Nergana

        Frumoas ai surprins si redat in cuvinte ceea ce tu numesti ,,fiinta perecheata cu viata,,!
        Azi esti purtatorul metaforelor in buzunarul de la piept. Scrierea iti este o incantare pentru aceasta zi de duminica.

        Bypassul de azi a avut ca efect revascularizarea cordului, iar in oglinda cautam ploaia si poate un capat pictat al curcubeului.

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Ai grija cu bypass ul, sa nu fii acuzata de malpraxis de insasi fiinta-ti intr-unul din momentele de reverie din oglinda. Nu stiu cum este a ta, dar fiinta mea e tare uracioasa, mereu imi reproseaza cate ceva. Ultima oara m-a acuzat ca am ratacit insotit de iluzii butaforie

          Apreciază

          Răspunde
          1. Nergana

            In oglinda nu se traiesc momente de reverie ci de profunzime. Fiinta-mi este insuportabila, rece si calculata. Ultima oara m-a acuzat ca port in nasterea mea ca femeie, intreg pacatul primordial si ar trebui sa fiu pedepsita pentru asta.
            Uneori, in zilele bune, fiinta mea imi scrie scrisori de dragoste sa ma imbuneze. Ea nu stie inca cat de mult o pretuiesc eu.

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Din ce vad, iesi in avantaj, chestia cu pedeapsa e tardiva, majoritatea ne am ispasit o, nu prea stiu sa dau sfaturi in legatura cu relationarea corecta cu a ta fiinta, mi am luat o in freza cu a mea, incearca si tu un discurs motivational care incepe cu ” si ce daca” … 🙂

              Apreciază

              Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s