Arhive zilnice: 14 august 2017

Povești nemuritoare (5)

„Timpul trecea nepăsător și iar mă gândeam la aceste ființe secrete, femeile, la ceea ce produc ele: poeme, procese, cuvinte frumoase și invective, satisfacții de trei minute și rătăciri pe străzi, când divine, când cu sufletul de hingher, catedrale ale urii, splendide, superbe sau banale (ca o stradă goală de provincie, duminică la ora două după masă), când nu te mai interesează, când le-ai consumat, nu astfel și înainte, când le dorești, când îți dau bătăi de cap, când te amână, când te inspiră, când te rumegă, când fac din tine un rug arzând nesfârșit. Totul atât de relativ și de trist, și iar se ivi din memorie femeia aceea atât de devotată, atât de gata să-ți sărute palmele, să-ți spună cât de inteligent ești, cât de singur și neînțeles, lăsându-te să pricepi că ai o singură șansă: că ai întâlnit-o pe ea”

Eugen Barbu, ”Ianus”, pg.61, Editura Gramar, București, 1993

Precizări: Această postare încearcă să lămurească doar câteva aspecte omise, din lipsă de talent, din „Barbatul insulă”. Nu face parte din lecturile obligatorii. Eugen Barbu e doar un autor uitat de alții și iubit de mine. Și totodată o poliță plătită lui windwhisperer, care m-a acuzat, pe undeva, acum ceva timp, că n-aș cunoaște prea multe despre Barbu. Fiind plecat demult din țară, sunt convins că n-a citit Ianus-ul 🙂