Dragostea e o spaimă

La sfârșitul fiecărei zile aflăm că dragostea e doar o spaimă. Spaima de a nu putea intabula tot ceea ce locuiește în cuvânt.

Nu e chimie. Și nici alchimie. Chiar dacă e un material supus unui proces de progresivă perfecțiune. Paradis nici atât. Prea dulce. Grețos de dulce.

Hai să spunem că e ceva suspendat între experiența unui nonsens și pătrunderea violentă și neprevăzută a unui sens care se află dincolo de înțelegere. Nici măcar nu se trăiește. Și nu ne aparține. E nontemporală.

Uneori e victoria dezamăgirii asupra individului. Nu asupra speciei. Paradoxal, aceasta are toate instrumentele pentru a o înțelege.

Dragostea nu înseamnă aproape. Ci doar o metodă de a afla cât îți ești de străin. Un shortcut existențial pentru a-ți pipăi marginile aflate dincolo de tine.

E doar un Dumnezeu ce nu se poate elibera prin actul Facerii.

Mi-e dor de-o Cădere…

 

Anunțuri

33 de gânduri despre „Dragostea e o spaimă

  1. Nergana

    Interesant punct de vedere referitor la dragoste! Sincer, chiar nu mă aşteptam să il intâlnesc la tine. Orice altă definiție dată dragostei de către tine o puteam ințelege, dar nu că ,,e o spaimă,,.
    Spaima aceasta e un fel de bau-bau?

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Am intalnit cateva variante ale dragostei care m-au surprins prin evolutia lor in timp. Asa ca vorbesc acoperit. De ce nu te asteptai la mine, Nergana? Ce te a surprins? Vulnerabilitatea? 🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. Nergana

        Tu, vulnerabil in fata dragostei? IMPOSIBIL
        In primul rand esti barbat si poti rade in voie in fata oricarei evolutii surprinzatoare in timp a oricarei forme de dragoste manifestata de catre o femeie ( incepand de la cea normala si terminand cu cea obsesiv-compulsiva ).
        Despre ce vorbim…

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
          1. Nergana

            O singura dragoste este fatala: prima (cea din liceu), restul sunt ca sa simti ca traiesti viu 🙂
            La sfarsit nu se rade, se incuie usa si se merge mai departe (pozitia de mers conteaza: pe burta, in genunchi sau cu capul sus 😉 Pana la gata tot fiinte bipede suntem si ne obliga coloana, daca o avem, sa mergem in pozitia corecta ) 🙂

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Asta e teorie. Cum sa incui usa? Chiar nu te- a pleznit nicio dragoste d-aia adevarata care te nauceste? Las-o p-aia din liceu. Nimeni nu iese din dragoste in picioare. E impotriva naturii. Desi dragostea e un abuz al acesteia

              Apreciază

              Răspunde
              1. Nergana

                Ba da… dragostea finala, ultima, cea dupa care simt ca nu va mai exista nimic…. dar asta creste cuminte in mine si nu face obiectul dialogului prezent 🙂
                Castanman, am trait sa aud ca baietii se pot indragosti cu o dragoste naucitoare care sa le produca spaima neputintei cuprinderii in cuvant a sentimentului. Toata viata am crezut ca dragostea asta apartine doar fetelor.
                Se pare ca nu suntem specii chiar atata de diferite, dar noi nu stim nimic despre voi, iar voi aveti idei gresite despre noi 🙂

                Apreciat de 1 persoană

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  Chiar crezi ca toti barbatii pot fi cuprinsi intr-o specie? Sau femeile? N-ar mai fi dragoste. Ar fi un tipar. Fara erori. Plictiseala totala. Fiecare individ are ceva ce sfideaza caracteristicile speciei. Si el habar n-are. Asta cautam. Ceva-ul…

                  Apreciat de 1 persoană

                  Răspunde
                  1. Nergana

                    Sunt rare exemplarele care fac nota discordanta cu specia, indiferent ca vorbim de barbati sau femei, si asta sigur o stim amandoi 🙂
                    ,,Ceva-ul,, pe care il cautam e perla rara. Putini au norocul sa il gaseasca si si mai putini au fericirea de a-l recunoaste si de a-l pastra aproape.
                    Tu ai putea defini ,,ceva-ul,, acesta? 🙂

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. castanman Autor post

                      Ceva-ul nu se poate defini. Seamana cu gogosile din copilarie. Cu tigarile din liceu. Vorbesc de aroma. Iar ca element palpabil cred ca umarul primei fete invitate la film e cel mai aproape ca senzatie

                      Apreciat de 2 persoane

  2. Renata Carageani

    Nuuu, nu dragostea, ci viața însăși e o spaimă. Dragostea e acea perioadă, mai lungă ori mai scurtă, în care spaima ia vacanță. Dacă ești norocos/oasă, ai parte de câteva asemenea vacanțe într-o viață de om.
    Părerea mea! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
            1. castanman Autor post

              Cred ca ultimul vaccin antigripal a fost supradozat. N-ai incercat si tu toata perioada asta sa stai fara batista la gura in fata unuia care tuseste? 🙂 Asa a dracului a fost ultima gripa?

              Apreciază

              Răspunde
  3. Aripi de albatros

    Dragilor, titlul este, doar metaforic, adevărul stă în fraza aceasta: ”Dragostea nu înseamnă aproape. Ci doar o metodă de a afla cât îți ești de străin. Un shortcut existențial pentru a-ți pipăi marginile aflate dincolo de tine.”
    Citind printre cuvinte, cărarea sufletelor este atât de imprevizibilă, încât, metaforic scriind, putem
    ajunge… unde, nici prin gând nu bănuim! 🙂
    Mă bucur că te-am descoperit! Ai un stil de-a scrie încât poți acapara atenția! Mulțumesc!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s