Arhive zilnice: 11 iulie 2017

Vara, plecând…

Știi că mă fâstâcesc, habar n-am cum arată o despărțire politically correct, îmi dezbrac cuvintele de tricourile promoționale, arătau ca niște turiști japonezi plini de „i love london, paris…”

O să le-ngrop , cu o mână afară, deschisă, ca să fii convinsă că nu ți-au furat nimic. O să-mi fie dor de tine, mi-e teamă să neg, poligraful de sus m-ar pedepsi înjunghiindu-mă cu o altă iubire.

Știu că ți-am promis că o să petrecem sfârșitul lumii împreună. Și că o sa facem un partaj corect- tu o ură, eu o dezamăgire, tu un univers mecanic, d-ăla de-al lui Newton, eu un univers al luminii, de-al lui Einstein.

Ne vom hotarî la ultima cafea dacă suntem ființe predicat, cum spune Stagiritul, sau subiect, ca Platon.

Eu aș vrea să fim două numere complexe. Singurele concepte din întreaga matematică între care nu există relații de inferioritate. Pot fi doar egale. Să n-avem legătura cu ființa. Într-o noapte ți-am povestit de aiureala asta cu moartea la sfârșit.

Ce frumoasă ar fi fost viața dacă ne-am fi indreptat către o naștere! Egali. Goi și puri.