Arhive zilnice: 4 iulie 2017

Testament

Când vezi soarele răsărindu-ți în față, întoarce-te brusc pentru că el îți răsare de fapt în spate!

Când ți-e frig, dezbracă-te că altfel riști să te arzi!

Nu da importanță și timp de auz strigătului, Apropie-te alergând de cel care strigă.

Oroarea nu e de sânge ci e de inimă. Dragostea nu e de femeie ci de nașterea pe care ea o poate îndura.

Nu se face niciodată seară decât pentru proști! Răsăritul stelelor e mult mai măreț decât răsăritul soarelui.

Dacă este un păcat faptul că suntem oameni, nu este o ispășire faptul că murim.

Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mult mai important decât dragostea pe care urmează abia să o pierdem.

Globul pământesc e mult prea mic și mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singur la eroare. Fii perfect aici, ca să poți greși între două stele, unde e loc liber și imens, și înțelegere pe măsură!

Lumina soarelui este orbitoare, dar atât. Adevărata lumină nu este nici măcar cea a stelelor care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-și aduce aminte de sursa ei.

N-ai cum să te ferești de ea.

Trupul în care locuiești e cu mult mai de departe decât ți-ai închipuit depărtarea.

Faptul că el te doare sau faptul că el îți dă plăcere, nu are nicio rubedenie cu tine.

Află că mai apropiat este trupul pietrii de piatră, deși distanța dintre el și ea este infinită, decât clipa pe care o străbați de străbaterea ta în clipă.

Tu, sufletul meu este bucuros că știi să citești. Dacă și înțelesul celor citite te va dori, te va fii, fiindu-te. Dacă nu, nu!

Adio!

Notă: Acestea sunt cuvintele unui poet către iubita lui. Cea care îi suporta toate  mizeriile existențiale. Nichita catre Dora. Aș vrea ca măcar o singură silabă din cele de mai sus să fi avut inspiratia să transmit si eu celor care au avut curajul să mă suporte.