Arhive zilnice: 2 iulie 2017

Bilet pe frigider

Când plânge îi curge nasul. Atât de tare încât am ajuns să cred că șervețelele umede sunt cea mai mare invenție a omului. Printre sughițuri și înjurături soft îmi spune „moacă” sau „prostule”. Depinde de dimensiunea dezastrului. Își trage nasul atât de poetic încât îmi dau seama imediat că se produce o declarație de dragoste. Și fug fâstâcit de această dialectică a iubirii. Pe contrasens, lovindu-mă de fluturi beți de lumină. Știe că hrănirea la sân e demodată și totuși îmi ofera sfârcul ei răzvrătit. Ca un steag alb al capitulării. Mi-e teamă să nu fiu acuzat de complicitate la sinucidere. O închid între pleoape și îi strivesc umbra de condiționalități imbecile. Îmi strigă din depărtare „moaca, esti un prost” și zâmbesc gândind că e cel mai frumos pleonasm. Și că dumnezeu, ca absolut, n-are ce face cu noi. Nici măcar nu poate să arunce primul cu piatra.