Băiatul care vinde duminici

Poartă sacoul casual al budhismului de catifea. Existența fără scop și sens.

Plătește corect, în fiecare dimineață, impozitul pe iubiri uitate sau ratate.  Tristețea de la cafea. Țigara i-o aruncă dumnezeul de serviciu. Azi e unul cu cearcăne. Obosit.  Nervos că poezia nu mai vindecă nimic. Ridurile, ca o cotație la bursă, arată că nemurirea s-a micșorat.

Ziua intră pe ușa. Scârție îngrozitor. Mecanica existenței n-are legătura cu tribologia. Știința aia din anul trei care te-nvață cum să combați uzura.

Băiatul știe că drumul lui duce în iad. Comerț cu substanțe interzise. Cineva i-a vândut un pont. Dacă totuși ajungi acolo, mergi mai departe. Nu te opri.

Habar n-are unde trebuie să ajungă. Știe că la finalul drumului trebuie să pună la dispoziția speciei povestea. Pentru absență se scade nota la purtare.

Reclame

13 gânduri despre „Băiatul care vinde duminici

  1. smaranda64

    Pontul îi super. Ce vine dupã iad nu se ştie încã precis. Am asistat involuntar la o discţie între îngei. Cu ochii la o coadã anemicã ce se formase la porţile raiului., şuşoteau miraţi de comportamentul inconştient al sufletelor? ‘Âştia ştiu cã intrarea se face doar când s: a adunat toatã suflarea?”

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Augustin – …ai infatisat cuvintele prin cuvinte, adica semnele prin semne, iar cele cunoscute prin altele, la fel de cunoscute. Eu insa as vrea sa mi arati , daca poti, lucrurile insele pe care le semnifica acestea
      Adeodat, fii su- Tu ceri acele lucruri care, orice ar fi ele, nu sunt in niciun caz cuvinte, iar pe ele mi le ceri totusi tu insuti prin cuvinte. Asadar, mai intai intreaba tu fara cuvinte, ca apoi sa ti pot raspunde si eu in acelasi fel
      Aurelius Augustinus- De magistro – Humanitas-1994-pg 31
      Acum sa mi spui tu, Renule, ce e Eternitatea…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. Renata Carageani

        Citatul tău mă depășește. Nu pot lua poziție de drepți în fața lui. Rămân așa, tolănită și zic ce cred în clipa asta, că poate mâine cred altfel.
        Eternitatea e atunci când, orice s-ar întâmpla, tu parcă știai c-avea să se întâmple. Parcă!…

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Eternitatea ca o suma de ipotetice deja vu- uri? Prea poetic, Renule. N-ai invatat nimic din vremea cand iti venea sa scrii poezii. Scriptul spune clar ca tarfa asta, eternitatea, e extensia unui fisier pe care l numim la un moment dat ” celalalt” 🙂 Citatul nu s-a vrut malitios:)

          Apreciază

          Răspunde
          1. Renata Carageani

            Nu achiesez. Eternitatea poate părea o sumă de deja vu-uri, dar nu implică nici un celălalt. Sentimentul celor care au mușcat Eternitatea e că ei văd doar filme în reluare. Celălalt se entuziasmează, ca la premieră, dar îl lasă în banii lui, să-și ia porția de fericire.

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Celalalt da culoare, fluiera la premiera 🙂 Nu te contrazic. Atunci poate fi eternitatea o resemnare? Noica are teza de doctorat intitulată – Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou. Citind-o am ajuns la concluzia că intarzierea in rationalism e pacatul de moarte al acestei lumi.

              Apreciază

              Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s