Nothing else matters

Ziua în care constați că o femeie nu mai există e la fel ca cea în care afli că nici Moș Craciun nu există. O zi anostă, cenușie, mediul perfect pentru un biped oarecare ancorat într-o dezordine spațio-temporală, o zi în care cuvintele primite fug înapoi către proprietar, dezvăluindu-li-se codul de bare, simple cuvinte-marfă părtașe la un barter pe care ne place să-l numim echitabil, dezvrăjite de orice atribut al miracolului. E o zi în care ai dreptul să uiți dar și să memorezi că adevărul e curb și timpul rotund. Să recunoști că ai purtat vălul Mayei până în ultima clipă și că nu vei mai purta niciodată costumul casual al budhismului de catifea ce implica o existență fără scop  și sens, în așteptarea eternei reîntoarceri. E o zi în care amesteci senin puțin din nemaiființa ei cu puțin din viața ta și pui prima cărămidă între tine și regresul infinit al cauzei, totul nefiind decât o dialelă tâmpită, în care premisele și concluziile se presupun reciproc. O zi în care nu ai țigări de ajuns și cineva ți-a șters ” nothing else matters”-ul din playlist

67 de gânduri despre „Nothing else matters

  1. smaranda64

    Din partea mea, Maya nu are decât să-și care singură perdeluțele tromboniste iar Budha , costumul. În ce-l privește pe Moș Crăciun, acesta sunt convinsă că există atâta vreme cât oamenii se gândesc la el, chiar dacă-i doar sezonal. Femeia? No aici nu mă pricep.

    Apreciază

    Răspunde
        1. castanman Autor post

          Pentru ca atunci cand afli ca Mosul nu exista privesti cu alti ochii tot ceea ce ai crezut ca ti a parvenit pe cai aproape transcendente. Intelegi ca ti au sosit prin nu-stiu-cinele din camera cealalta si ursuletul de plus unicat e de fapt o marfa de duzina

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
  2. lucillette

    nothing else matters-ul şters din playlist de „cineva”, spune : „niciodată nu mi-a păsat ce fac ei / niciodată nu mi-a păsat ce ştiu ei” şi „nimic altceva nu mai contează”. Păi, dacă sunt cuvinte simţite şi nu doar ascultate întru perindarea timpului spre într-acolo unde s-a pornit el încă de la începuturi, cum se face că…?

    Apreciază

    Răspunde
          1. lucillette

            Nu ştiu ce să spun, depinde şi de frecvenţa cu care trăieşti sărbătoarea, probabil. La mine, de exemplu, este extrem de rară şi-şi păstrează extrem de bine magia. Neschimbată, ba chiar amplificată, ştii că ce nu atingi frecvent începi să idealizezi.
            În altă ordine de idei, ori – nu, fiindcă de acolo a pornit discuţia, trebuie să precizez că, după mintea mea – care şi-o fi pierdut ea multe dintre atribute, dar sper ca măcar logica să-i fi rămas – când şi în titlu şi în fraza de încheiere se regăseşte aceeaşi afirmaţie, mi se pare că nu e departe concluzia.

            Apreciază

            Răspunde
              1. lucillette

                Asta nu are nicio relevanţă pentru cititor, ci doar autorul poate înţelege nuanţa în care a fost gândit textul. Cum bine spuneai pe undeva, jumătate din gând rămâne în umbră, nefiind capabili să-l recităm pe tot. Se vorbeşte, deci, pe partea ce se lăfăie în soare. Uneori frige de atâta tolăneală…

                Apreciază

                Răspunde
                  1. lucillette

                    Nu mi-a plăcut niciodată soarele. Prea fierbinte. Prea orbitor. Prea evidenţiază defecte. Prefer luna , te lasă să respiri, să exişti, Uneori te lasă chiar şi să trăieşti. Şi movul e o culoare a echilibrului.

                    Apreciază

                    Răspunde
          1. M.C.

            Sa știi ca am primit cam aceeași replică: „cum să primești dacă tu nici măcar nu-i ceri?” Doar ca mie nu-mi place sa cer nimic de la nimeni. Niciodată. Habar n-am de ce…

            Apreciază

            Răspunde
  3. zaraza26

    Si daca nu fumezi?… Probabil te apuci…
    Daca faci aluzii la Maya si buddhism, ma mananca degetele sa-ti scriu ca a avea o existenta fara scop si sens e punctul de la care intelegi ca tu/eu/noi/oricare ne putem croi un scop asa cum ne vine mai bine, indraznind sa ne punem in realitate visele cele mai frumoase. Pentru ca de aceea suntem pe pamant, pentru a face din el un spatiu minunat.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
      1. zaraza26

        Eu n-am zis asta… Visele astea trebuie transpuse in realitate, nu sa visam la propriu… Cine n-a avut vise niciodata o sa ajunga salahor, na! E ca si cum ai renunta la speranta.
        Secundo: azi imi indeplinesc visele de ieri.
        Tertio: am un fel propriu de a vedea realitatea, stiu.

        Apreciază

        Răspunde
              1. zaraza26

                Ce-s alea conditionalitati si resemnari? 😀 Ca femeie n-o sa lupt asa cum fac barbatii si unele femei ca sa… acceada undeva. Luptele consuma energia, numai o lume masculinizata poate functiona asa… Totul se intampla dupa un plan, eu am „functia” mea in lume si aici nu conteaza daca sunt sef sau nu, daca venitul mi se dubleaza in fiecare an sau se reduce de la an la an. Desi un om care face ce trebuie are asigurat un trai convenabil. Eu nu trebuie decat sa ma cunosc pe mine cat de bine se poate, eu trebuie sa nu fiu sabotata de propriile mele convingeri. Aceste convingeri trebuie indepartate pas cu pas sau chiar mai repede. Eu trebuie sa imi deschid aripile si sa nu imi doresc ce nu este in planul meu divin. O floare nu zboara, un vultur nu inoata… Eu am drumul meu si trebuie sa il curat ca sa pot inainta. Telul meu e descatusarea frumusetii din oameni.

                Apreciază

                Răspunde
                  1. zaraza26

                    Aici nu există eșec. Orice eșec e destinat să ne facă mai plini de viață, ca să zic așa… Nu am un plan anume, deși el există, chiar dacă nu-l știu eu. Nu contează decât să îmi/ne păstrez/păstrăm bucuria de a trăi.

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. zaraza26

                      Nu pot sa raspund la ultimul tau comentariu, asa ca voi raspunde la al meu. Nu sunt regulile mele, sunt regulile vietii, ale universului, care spune sa te bucuri ca existi, sa te bucuri de tot ceea ce intalnesti in viata, de experientele tale.

                      Apreciază

                    2. castanman Autor post

                      Zara, universul nu mai imi spune nimic atat timp cat nu mi am inteles semenii de pe planeta asta minuscula. Bine, nici eu n-am insistat sa-i inteleg si, atat timp cat universul asta e si al lor, refuz cunoasterea

                      Apreciază

                    3. zaraza26

                      N-ai aflat ca suntem Una? Ma rog, e o lozinca pentru unii, dar pentru mine nu mai este. Intelege-te pe tine si vei intelege tot. Fiecare din noi e o picatura in oceanul inteligentei universale, in oceanul constiintei universale. Oceanul ne cuprinde pe toti, ne sustine in masura in care nu ne taiem singuri craca de sub picioare. Fiecare picatura are caracteristicile sale, dar avem o origine comuna si un viitor comun. In ultimele milenii am experimentat separarea. La momentul actual traim criza iesirii din ceea ce credeam ca e separare si intrarea (pentru cine o vede) intr-un timp al uniunii, unificarii si recunoasterii existentei unui Creator universal. Acest Creator nu se mai tine deoparte, el se face cunoscut treptat oamenilor. Re-cunoscut.

                      Apreciază

                    4. zaraza26

                      Ceea ce spun, au spus-o maestrii spirituali de milenii. Critici Creatorul de parca ti-l imaginezi ca pe o fiinta oarecare. Gandeste! Think!! Ce legi sunt in universul asta ca sa functioneze astfel? Ca noi vedem greseli cu mintea noastra limitata e o treaba… Dar mintea asta are un rol anume, insa noi am inceput din cauza separarii traite din plin sa ne bazam pe minte in loc sa privim dincolo de aparente. Stiinta ne-a bagat in cap in ultimele decenii ca totul se reduce la materie, in loc sa admita ca nu are inca aparate care sa inregistreze campuri mai subtile. Stiintei nu-i ies nici experimentele cu oamenii clarvazatori, pentru ca, asa cum stim de fapt, observatorul influenteaza experimentul. Dar oamenii de stiinta prefera sa blameze ce nu le convine si sa continue sa dea credit unor teorii materialiste. 2. Se pare ca nu ai citit nimic despre posibila aparitie a civilizatiei umane. Toate povestile din biblie, cu Adam si Eva, cu caderea din rai, sunt metafore. Inteligenta universala a creat acest spatiu terestru unde fiintele care suntem pot experimenta o foarte larga gama de trairi, sentimente, afla ce e durerea, bucuria, suntem privilegiati sa traim aici. La momentul 2, dupa inceputul crearii omului s-a intervenit insa si omul a fost dotat cu o capacitate mai mare decat era prevazut initial ca sa fie separat de Creator. Ma rog, nu mai pot intra in detalii, ca nu mai mi le amintesc, dar asta explica ego-ul mult marit cu care ne confruntam si care ne-a impins pana acum la razboaie, ura, invidie, lacomie etc. Am citit aceasta creare a omului in doua variante, la intervale de cativa ani. Prima data zicea clar ca fiintele ce existau inaintea noastra au intervenit in crearea noastra, pentru ca ele sa isi asigure un camp de joaca, ceea ce pentru noi s-a tradus de fapt in campuri de batalie. Suferinta nu trebuie incriminata, deoarece noi suntem picaturile alea de constiinta ajunse in corpuri fizice, astfel avand acces in aceasta lume terestra. Noi suntem nemuritori. Doar ce e pe pamant este muritor, corpuri fizice, biologice, care asigura reciclarea materiei. Stiinta se ocupa doar de lumea terestra, accesibila cu mijloacele create de ea.

                      Apreciază

                    5. castanman Autor post

                      Cred ca privim lumea un pic diferit, mai ales din perspectiva interogativa cu privire la fiinta. Aproape invers. Eu cred in lumea pornind dinspre om si nu omul pornind dinspre lume. Imi place mult cum gandeste Blumenberg aceasta lume, incercand sa inlocuiasca mai vechea conservare a creatiei de catre Dzeu, mai ales ca Acesta este degrevat de raspunderea fata de lume, mai cu seama fata de relele din ea, ” punerea in paranteza a teodiceei si a antropologiei” , dupa cum spune filozoful. Cine poarta raspunderea pentru faptul ca s-a permis finitatea pe Pamant? Si de ce oare Creatia perfecta necesita Mantuirea? Oare gradul de urgenta al mantuirii nu atesta cat de imperfecta este Creatia?

                      Apreciază

                    6. zaraza26

                      La ce bun sa ne batem capul cu ideile astea? Mintea singura creeaza gandurile astea si ne impiedica sa ne bucuram simplu de ceea ce suntem. Mare lucru ca exista asa-zisa moarte pe pamant… Pe cine deranjeaza?? Ar fi plictisitor ceva perfect. Este mult mai provocator sa existe asa-zisa mantuire. Toate sunt vorbe ale unor oameni separati de Creator. Totul e perfect asa cum este, fiindca asta este planul Creatorului. Ah, minte, numele tau este Lucifer! Acceptati joaca asta, pentru numele lui… Dumnezeu!

                      Apreciază

                    7. zaraza26

                      Nu ne jucăm de-a Dumnezeu, ne jucăm așa cum a lăsat Dumnezeu. Nimeni nu se poate juca de-a Dumnezeu, pentru că noi chiar suntem dumnezei. E însă uneori un pic de lipsă de respect pentru dumnezeul din ceilalți.

                      Apreciază

                    8. zaraza26

                      Acum jucăm jocul ce ni l-am scris dincolo. Aici ni se pare doar că facem ce vrem, trăim spaime și bucurii. Dar totul e doar iluzie. Nu riscăm nimic, suferința e doar într-un film, moartea e doar a unei materii ce îi zicem corp, dar e numai un vehicul în această lume minunat de frumoasă.

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s