Arhive zilnice: 10 septembrie 2016

Magicianul

Magicianul își strânse în valiză ultimile și cele mai de preț instrumente, cuvintele, erau stricate,  mutilate de absurdul existenței, lumea crezuse că erau butaforie și procedase în consecință cu ele, aruncă, zâmbind, la coș telefonul, numai poștașul și banca pot suna de două ori fără a cădea în ridicol, fusese la un pas, acum era destul de liniștit, învățase că nu există singurătate, doar oameni ce te fac să te simți singur, a dracu’ viața asta, îmbâcsită de indiferență, nu-i bai, e veche chestia și se întâmplă cu lucruri mult mai importante din univers, zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla superb al ” Învierii „, cu indiferența lumii la sosirea primăverii, fumă pasional ultima țigară, dreptul sacrosanct al condamnatului la viață, alergă câteva gânduri între migrația sufletelor și veșnica reîntoarcere a aceluiași, murmură doar pentru sine că și Schopi (enhauer) și Nietzsche o luaseră în freză cu teoriile lor, o femeie plecată e o altă femeie, intră în cabină și încercă să se demachieze, rămase surprins, pe obraji avea pictate două lacrimi, în ultimul spectacol jucase, fără să vrea, rolul clovnului.