Efcinciu

Tu-i mama mă-si de treabă-netreabă, vine iar toamna și ne prinde rătăcind în plină iluzie, suntem victimele Creației imperfecte, căutăm prin noi butonul ăla de „refresh” de ne ia dracu’ și nu găsim decât emoticoane ieftine ” bună, ce faci? bine, dar tu ? și eu bine…”, numărăm femeile care ne-au trecut prin pat sau prin gând, cea care a văzut mai multe tavane decât Michelangelo și cea pură ca nu știu ce apă minerală din reclamă nu se contabilizează, sunt micile fraude sufletești pe care ni le permite sistemul în cazul ființelor prezumtiv atemporale, ne lovim de dogmele, normele, poruncile și conceptele seci din arealul nostru , o biată suprafață finită ca mărime, dar fără margini când vrei să cauți ceva în tine, din când în când ne permitem câte-o confesiune la botul calului, n-avem timp, fiecare vorbă poate fi o spânzurătoare, nimeni nu mai mijlocește certitudini, m-am săturat de adulți încremeniți în seriozități absolute, nu poți fi Prometeu doar cu o vagă patologie a ficatului, dă-mi și mie, amice, cu împrumut, o juma de tescovină, din aia roasă, de anu’ trecut și spune-mi din nou povestea aia marqueziană cu îngerii căzuți pe furtună și închiși în ograda păsărilor doar pe criterii estetice, vine toamna din nou și certifică incapacitatea noastră de a gestiona dezastrele, hai să-l recitim pe Bloch cu-al său principiu-speranță, actul acela de orientare al speciei cognitive, temeiul pe care se întemeiază ontologia lui a-nu-fi-încă…Pe unde o fi F5?

33 de gânduri despre „Efcinciu

  1. anamariadeleanu

    Într-o dimineața lipsită de orice motivație, al reușit să îmi aduci o schita de zâmbet scrijelit
    si întreb fără urmă de răutate: cati dintre cei care dau like stiu despre Bloch?
    Dumneata stiu că nu te superi pe mine
    Zile bune și cu spor!

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      „Dumneata” nu se supara pe „dumneavoastra”. Era un dialog interior, plec de la prezumtia ca cei care mi-au dat laicuri sunt mult mai inteligenti decat (ca?) mine si astept ca macar unul sa ma intrerupa si sa-mi spuna – ” hei, hombre, n-ai un foc?”

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  2. anna c. ronescu

    Eu aveam o tastatură veche, pe care tasta F5, dacă nu cumva mă-nșel, ținea loc și de print screen. Mi-ar folosi acum pentru păstra, preț de-o lectură-n plus, textele dumneavoastră – adevărate poeme. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Anna, te implor, nu lua parte la complotul asta cu „dumneavoastra”, o sa ajungem sa comunicam in curand prin inscrisuri oficializate la notariat, redactate prin avocati. Si mie imi place poezia ta, o citesc cu mult inainte de a avea bloguletul asta.:)

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  3. lucillette

    Când vrei să cauţi ceva în tine nu dai cu tescovină. O fi ea tratament universal, plină de vitamine şi minerale, poate aduce şi oarecare înţelegere a freseclor lui Michelangelo, poate întreţine şi iluzii (şi de Prometeu:)), etc., dar nu vei mai găsi niciodată f5-ul.

    Apreciază

    Răspunde
        1. castanman Autor post

          Ti-a sarit tie cineva in ajutor vreodata? Si , apoi, eu scriu cu mintea, nu cu sufletul, dupa cum a sesizat Zaraza, n-am buton F5, imi place doar albastrul. Ca masinarie, e un paradox, cel mai frumos albastru, dupa mine e ala care-ti apare cand crapa Windowsul

          Apreciază

          Răspunde
          1. lucillette

            Când vorbeşti despre „principiu-speranţă” atribui în mod normal principiul, minţii şi speranţa , sufletului. Eu cred că vrei doar să te alinţi când spui că nu sufletul căuta f5-ul.

            Apreciază

            Răspunde
    1. zaraza26

      Scaparea e sa ne schimbam atitudinea inainte sa se apropie lupii prea mult. Lupii mei nu sunt reali, asa ca totdeauna daca mi-am imaginat ca am timp sa gasesc o solutie, am gasit-o. Daca vei converti frica in puterea de a gasi solutii, lupii isi vor cauta alta victima. Nu e treaba ta daca lupii vor muri de foame.

      Apreciază

      Răspunde
      1. castanman Autor post

        Am ajuns la capatul unei experiente din care am invatat sa ignor lupii. Sfatul era pentru cei care, sub o forma sau alta, imi sunt aproape. Inocenta si puritatea trebuie sa ramana atribute protejate

        Apreciază

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s