Arhive zilnice: 19 august 2016

Efcinciu

Tu-i mama mă-si de treabă-netreabă, vine iar toamna și ne prinde rătăcind în plină iluzie, suntem victimele Creației imperfecte, căutăm prin noi butonul ăla de „refresh” de ne ia dracu’ și nu găsim decât emoticoane ieftine ” bună, ce faci? bine, dar tu ? și eu bine…”, numărăm femeile care ne-au trecut prin pat sau prin gând, cea care a văzut mai multe tavane decât Michelangelo și cea pură ca nu știu ce apă minerală din reclamă nu se contabilizează, sunt micile fraude sufletești pe care ni le permite sistemul în cazul ființelor prezumtiv atemporale, ne lovim de dogmele, normele, poruncile și conceptele seci din arealul nostru , o biată suprafață finită ca mărime, dar fără margini când vrei să cauți ceva în tine, din când în când ne permitem câte-o confesiune la botul calului, n-avem timp, fiecare vorbă poate fi o spânzurătoare, nimeni nu mai mijlocește certitudini, m-am săturat de adulți încremeniți în seriozități absolute, nu poți fi Prometeu doar cu o vagă patologie a ficatului, dă-mi și mie, amice, cu împrumut, o juma de tescovină, din aia roasă, de anu’ trecut și spune-mi din nou povestea aia marqueziană cu îngerii căzuți pe furtună și închiși în ograda păsărilor doar pe criterii estetice, vine toamna din nou și certifică incapacitatea noastră de a gestiona dezastrele, hai să-l recitim pe Bloch cu-al său principiu-speranță, actul acela de orientare al speciei cognitive, temeiul pe care se întemeiază ontologia lui a-nu-fi-încă…Pe unde o fi F5?