Scarlett O’Hara nu era frumoasă…(2)

(…) Priveam listele cu admișii examenului de treapta a doua și descopeream cu fiecare secundă ca existau mai mult de 70 000 de universuri ale sufletului, dupa cum incercase sa ma păcăleasca Ibn Arabi. Tropăiam sufletește, sus-jos, pe o scara a lumii reale incercând sa invoc divinitatea pentru a amâna deznodamandul. Știam puține lucruri legate de identitatea ei. O chema Corina. Atât. Credeam ca nu am nevoie de mai mult. Incerc in ultima vreme multe mirari comparând cat de puține date (statistice?) imi erau înainte de ajuns pentru a fi fericit si cât de multe, complexe si de neințeles, asociate si cu relații de cauzalitate sulfuroase, folosesc acum. Și pentru mult mai puțin: securizarea sentimentului. Și totul din teama de ridicol, cea pe care o descoperi undeva pe la 25 de ani, cand ți se confiscă copilăria si terfelirea oricărui ” te iubesc” ți se pare o crimă. Ce tampiți suntem noi, maturii, în loc să dezvoltam un sentiment frumos, îl supunem legilor si prejudecaților cutumiare.

Mă speria gândul că ar putea fi două sau mai multe Corine, că ar putea fi rezultate diferite, că aș putea fi confuz, că…Eroare de predicție. Realul nu lucrează decăt in sistem binar, 1 sau 0, cupă de șampanie sau cupă de cucută. Eșecul beneficiaza chiar de un pachet premium, cucuta are aromă și buchet, uneori e un cupaj de angoase anterioare, rafinament, ce mai! Chiar  și Socrate a fost forțat sa inteleagă ce e la capătul oricărei filozofii. Era o singură Corina. INCE, nume complet. Picată. Cu o medie ce arăta ca luase treapta, dar pierduse liceul. O dramă, după cum mă pregatiseră pentru viață ai mei. Ciudat! Eu nu simțeam nimic. Rezultatul examenului nu mișcase niciun val. Ceva era ilogic. Sau instinctul meu de conservare intrase in acțiune, micsorănd dezastrul prin schimbarea abscisei cu ordonata. Beatitudinea dădea cu bățul in tristețea ce  ma lătrase ceva vreme. „Pe tac-su il cheamă N, numele de familie  I nu e prea comun, cu o carte de telefon pot afla foarte simplu un număr si o adresă completă, fără să mai fur catalogul cand oi fi elev de serviciu”. Atinsesem ținta printr-un eșec. În loc sa-mi fie răpita, imi era restituită pâna la nivel de monada. A fost singura dată in viața cănd lumea adulților mi-a oferit ceva gratuit.

Imi priveam mâna. Era albastră de cerneală amestecată cu  transpirație. Ținusem strâns ultimul bilet al ei catre mine. Acum era indescifrabil. Nu era bai. Il știam pe de rost. Ca pe toate celelalte. În ăsta incercase sa ma impresioneze cu câteva citate dintr-o carte a unui cascador francez. „Se face ziuă. Încearcă sa traiești.”, era unul dintre ele. Chiar așa! Aveam o lume de câstigat, cum vor spune clasicii, mult mai târziu.

 

 

Reclame

8 gânduri despre „Scarlett O’Hara nu era frumoasă…(2)

  1. lucillette

    Ei, tâmpiţi! Deloc. Un sentiment frumos trebuie apoi întreţinut. Prea mare efortul. Mai aproape ne este mirarea. Mirarea că terfelirea unui „te iubesc” este considerată crimă la orice vârstă. Mirarea că tăcerea nu-ţi este înţeleasă. Mirarea filozofilor că nu-şi pot aşeza concluzia despre lume, despre viaţă, într-o singură propoziţie.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Marian

    Omule , ” lucillette ” spunea ca ” un sentiment frumos trebuie APOI intretinut ” si…cred ca nici macar nu-si da seama ce mare adevar a enuntat ! Daca este vorba despre un sentiment frumos…initial , incipient , ” intretinerea ” sa , al anuleaza ca sentiment si-l transforma in obsesie . Daca este insa vorba despre ” APOI ” , atunci …fireste ca trebuie sa intretii acel ” sentiment ” indiferent cum l-o chema fie dupa tat-su fie dupa ma-sa ! Si-ntr-un caz si-n celalalt ai numai d e pierdut deci , incearca ” sa castigi lumea ” cum vor spune clasicii …mai tarziu 😉 ! Si …apopos : Scarlet O’Hara , n-a ramas in istorie pentru frumusetea ei ci doar pentru modul in care s-a luptat pentru ceea ce iubea , de fapt pentru ceea ce dorea . N-o confunda pe Vivien Leight cu …Scarlet caci , nici macar aia n-a fost prea frumoasa .

    Apreciază

    Răspunde
  3. Marian

    N-asi dori sa ma-ntelegi gresit : chiar imi place postarea dumitale mai ales ca , la vremea mea fireste { ca n-oi fi doar dumneata detinatorul absolut a varstei d e … douazeci si cinci d e ani } …am avut si eu parte de-o…” Corina ” si , mai bine incercam s a castig lumea 😉 . Deci , vezi ce ma recomanda in afara ….familiei .

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s