Scrisori (2)

Iubita mea,

dezarticulată şi perpendiculară, privirea ta e o maşină de cusut norii…ieri te-am căutat toată ziua la mica publicitate.

Cum aş putea să te uit când circuli fără bilet pe toate liniile palmelor mele, când în fiecare dimineaţă când mă bărbieresc tu eşti acolo, mă aştepţi şi îmi dai ” bună dimineaţa ” din oglindă? Când tu vii la mine în fiecare noapte, despici fereastra în două şi intri, şi ieşi, şi intri şi te uiţi, şi mă uiţi, îmi intri pe sub piele epilându-mi venele prin interior şi te plimbi cu gondola tăcută pe arterele mele şi îmi tulburi sângele.

Să taci, îţi scriu fiindcă-i noapte limpede ca o frunte de ied, fiindcă mi-e cerul gurii amar ca pieliţa nucilor moi, îţi scriu fiindcă suntem uituci amândoi.

Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât, cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză şi ţi-aş şopti în urechea ta fleaţă şi confuză: afară plouă laic şi-s trist şi mi-e urât…

Mi-e dor de tine peste tot. Am putea privi acelaşi tavan împreună. Iadul înseamnă să nu te mai pot gândi şi pedeapsa pentru prea puţină dragoste nu e moartea ci nenumărate morţi.

Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din privelişti cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit.

 

roll tănase bănuş brumaru dragu cassian

12 gânduri despre „Scrisori (2)

      1. Erika Marginean

        Îmi place să cred că eu fac ce vreau, iar dacă nu am de ales, (după ce tun şi fulger împotriva zeilor care m-au pus într-o asemenea situaţie ), mă calmez spunând că a fost alegerea mea!
        Ce ar fi fost de adăugat?
        Dar de tăiat?

        Apreciază

        Răspunde
  1. lucillette

    „Vorbind despre iubire ai pierdut puţin din magia ei, dar ai salvat puţin din tine fiindcă, altfel, ai fi simţit cum mori uşor şi sigur şi singur, cum te pierzi în abisul ei, cum te trage, te aspiră în cele mai joase adâncimi pentru a te arunca apoi spre înalt, spre fierbinţeala astrului ceresc al zilei, unde ca unui fluture plăpând căruia i se pot topi aripile de la intensitatea razelor, tot aşa şi ţie iţi ard toate”

    Apreciază

    Răspunde
  2. Eva

    Totul a mai fost odata, sarpele e timpul absolut, eva e unicul timp posibil, marul e fatalitatea inexorabila, adam e doar un moment databil. Sau le-am amestecat pe astea toate, care-i care?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s