„Scarlett O’Hara nu era frumoasă, dar…”

Acest text este un omagiu adus tuturor îndrăgostiţilor care n-au avut la vremea primei iubiri telefon mobil sau internet.

Cea mai tare dragoste e aia din clasa a noua. Dacă n-aţi avut parte de ea, sunteţi orfani.

Tipa era mai mare cu un an. Învăţa dimineaţa. Eu, după amiaza. În aceeaşi bancă, penultima, rândul de la geam. Nu era frumoasă. Era stranie. Plutea în mister şi avea o voce cum n-am mai regăsit decât târziu, la o femeie care m-a iubit nebuneşte şi pe care am iubit-o la fel (sfârşitul nu contează). Soseam cu o oră mai devreme la şcoală numai pentru a o privi câteva clipe. Acum, când vreau să-mi arăt cât de preţios este timpul, mă raportez la acele clipe.

Primul semn fizic pe care am hotărât să-l trimit pentru a-i sesiza faptul că exist a fost un fragment decupat dintr-o carte. O citisem de trei ori în vara de după examenul de treaptă. Era începutul din ” Pe aripile vântului” – Scarlett O’Hara nu era frumoasă, dar bărbaţii nu-şi dădeau seama de asta când erau sub farmecul ei... L-am pus în bancă, într-o crăpătură ce-l făcea aproape invizibil. De ce acest bilet? Nu ştiu. Poate pentru că dragostea neîmpărtăşită te face schizoid, bun de balamuc, rău etc., etc.

Nu am dormit în noaptea aceea. Făcusem zeci de scenarii legate de reacţia ei. De frică, a doua zi, nu am venit la prima oră. Şi…victorie! În aceeaşi crăpătură, un ghemotoc alb, de hârtie, făcu să-mi duduie cordul.

„Doar atât ai citit?”

După acest mesaj totul s-a schimbat. Pământul s-a învârtit invers, am luat nota trei la fizică (băiat premiant), m-am certat cu cel mai bun prieten, am scris cele mai multe poezii pe cap de fiinţă iubită.

Zi de zi, până la vacanţă, ne-am lăsat în bancă, câte două trei rânduri aiurite, despre ce am citit sau ce-am văzut în lunga noastră viaţă faimoasă. Ne feream de colegi şi ne zâmbeam  în cele câteva secunde cât dura părăsirea clasei. O priveam cum cobora scările şi câteva ore gândurile mele mestecau acele priviri. Nu i-am rostit niciun cuvânt până în ultima zi de şcoală a ei. Clasa a zecea termina mai devreme.  Am bâiguit un „succes”, aproape neinteligibil. Ştiu că m-a auzit pentru că mi-a mulţumit cu cea mai frumoasă voce din lume.

Nu a reuşit să ia examenul de treapta a doua, media nu i-a permis să rămână în acel liceu. A fost repartizată la un altul.

Mult timp după aceea ne-am scris. În fiecare scrisoare încercam să-i pun un fragment decupat cu începutul acela – Scarlett O’ Hara nu era frumoasă…La biblioteca oraşului erau patru volume. Niciunul nu mai are primele trei rânduri. O doamnă din Sinaia la care ne-am cazat într-o excursie şi acum se întreabă probabil cine i-a vandalizat biblioteca. Şi vreo trei prieteni. Şi toţi anticarii pe care i-am întâlnit. Ea se amuza teribil.

Nu ştiu dacă interesează pe cineva sfârşitul acestei poveşti redate pe repede înainte. Într-o zi poate o să fiu mai darnic. Nu cu voi. Cu mine. Sunt poveşti care merită reţinute numai pentru un cuvânt, o voce, un început.

Reclame

20 de gânduri despre „„Scarlett O’Hara nu era frumoasă, dar…”

        1. castanman Autor post

          Fratii Tarleton sunt girantii bunei tale credinte. Cand voi fi indeajuns de trist, iti promit ca o sa scriu (descriu) ceea ce a fost iubirea de clasa a noua ( impropriu spus, ea a avut o continuare in anii care au urmat)

          Apreciat de 2 persoane

          Răspunde
  1. lucillette

    Într-o primă iubire cauţi fiorul necunoscut până atunci, freamătul interior îţi dă ghes să o cauţi şi să o găseşti indiferent unde. Este vârsta la care iubeşti …iubirea. Ulterior iubeşti cu adevărat, adânc, cu tot ce eşti, tot ce ştii, tot ce ai, tot ce simţi. Iubeşti femeia/bărbatul şi nu doar ideea, emoţia, sentimentul.
    Prima iubire este curiozitate, ultima însă este …nebunie. Te întregeşte, te ameţeşte, te tulbură şi te înseninează în acelaşi timp. Îţi ia totul dar îţi dă infinitul. Şi este perfectă!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. calinakimu

    Iubirea adolescentină, curată, pură, o adevăerată dscoperire a miracolului, este umbrită, până la a fi ucisă de muțimea prejudecăților familiale, sociale și ale bisericii. Biserica, dintre toate aceste condiționări, are rolul cel mai retrograd, ea a inventat păcatul cărnii, un păcat fără de care mulțimea de popi și călugări…n-ar mai fi existat.

    Apreciază

    Răspunde
  3. castanman Autor post

    Caline, miracolul presupune un context religios. Hai sa-i spunem mirare. Mirarea aia explicata de Platon si Aristotel ca stare spirituala in care surpriza exterioara patrunde pana in interiorul fiintei in sensul constientizarii lipsei unei anumite plinatati interioare si a unei dorinte de a indeparta aceasta absenta. Cica din aceasta stare s-ar naste si filozofia 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Alex

    Emoționantă relatare. Mi-am amintit de ceva atât de asemănător, când am schimbat bilețele cu o colegă și în fiecare scriam câte un vers din Adrian Păunescu, poezia „Și totuși…” mă întreb dacă bieții adolescenți de azi mai trec prin asemenea emoții și asemenea sentimente pure… Sunt generații întregi care au pierdut mult din ceea ce era cândva…
    Aștept cu bucurie o continuare la această minunată poveste de iubire!

    Apreciază

    Răspunde
  5. castanman Autor post

    Si Scarlett si Rhett, doi imposibili. Doua negativitati din alea care caracterizeaza existenta omeneasca, cum spunea Kojeve, un filozof bun, fara notorietate insa. Negativitati care salasuiesc in prima determinare nemijlocita, dorinta. Conflictul cu celalalt trebuie inteles ca o alteritate: hai sa ne privim pe noi insine prin ochii celuilalt

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nergano, reinterpretezi. Rhett a plecat avand cele mai solide motive. Povesti sunt toate din jurul nostru. Si tristete mai multa ca-n carti. De ce as gira eu ” nu-i asa?”-ul tau, putin inocent, putin retoric? Crezi ca le stiu pe toate? Am ratat multe finaluri

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s