Călătorind până la sfârşitul lumii.

…Ultimele veşti mă deprimă. Vei rămâne o necunoscută, iubi. Un tip deştept, Munro, fizician, a socotit că 3000 de ani vor rătăci, câte 12 ore pe zi, doi muritori (aproape nemuritori), plasaţi în două locuri diametral opuse, pe o planetă asemănătoare Pământului, penru a se găsi unul pe altul. Nu-mi pot permite, ma cherie, o bătrâneţe atât de lungă, oricât de mare ar fi dragostea, tot te lasă articulaţiile. Şi celelalte, destul de importante şi ele pe harta dragostei.

Uşurel, bleguţule, mă încurajează fiinţa raţională ce-mi administrează portofoliul sentimentelor. Ştii bine ce plasă ne-am tras când măsurând energia dintr-un litru de spaţiu cosmic am obţinut o diferenţă între valoarea stabilită prin teoria cuantică şi cea stabilită prin observarea expansiunii universului de 10 la puterea 121. Wow! E cea mai mare diferenţă dintre teorie şi observaţie din istoria ştiinţei. Şi acum râd romanticii privind la lună de rezultatul nostru.

Încurajat de această discrepanţă dintre teorie şi practică, mă aşez în faţa laptopului şi încerc să scurtez călătoria analizând hărţile pixelate ale google-lui. Cineva îmi şopteşte să umblu cu monade. Refuz categoric. Lumea vitezei e plină de like, share, accept, ignore, maps. Colegul îmi cere 1000 de roni împrumut până în ziua de salar. Îi ofer 1024, să fie suma rotundă.

(iubitei mele de la capătul lumii)

Reclame

12 gânduri despre „Călătorind până la sfârşitul lumii.

  1. g g

    o soluție imediată (și ușor, doar parșivă)?
    cerc capabil de un punct dat: tu.
    în acest moment ai și datele problemei, și concluzia. moka, zic.
    de desfășurarea demonstrativă.. a demonstrației poți deja să te apuci.

    Apreciază

    Răspunde
      1. g g

        bingo!
        în logica matematică abordarea demonstrației presupune să reduci la absurd ipoteza.
        nu este valabil și aici.
        dar ai început bine cu punctul de tine.

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Eu am luat o de multe ori in freza cu cercul. In afara de faptul ca e suprafata geometrica maxima ce poate fi delimitata de o lungime data, imi pare rau de patratele lui Pitagora, pe partea de atribut al admirabilului mie mi a lasat un gust amar.Incercand un cerc niciodata nu am ajuns de unde am plecat

          Apreciază

          Răspunde
          1. g g

            ideea era nițel alta:
            pornind de la punctul de tine există posibilitatea trasării unui cerc prin distanța dintre tine și un alt punct. sintagma ‘cerc capabil de un punct dat’ am preluat-o din ideea de loc geometric, cum ar fi ‘arc capabil de un unghi dat’. 🙂 mdeci, poate începe să ți se prefigureze ideea de ce ești capabil tu, ca punct, în formula asta.
            întotdeauna literaturii i-a stat bine la brațetă cu matematica, filozofând și ele, deh.. de-ale vieții.
            ca un corolar: niciodată nu mai gândi ‘niciodată’, mai ales când îți propui să ajungi de unde ai plecat. chit că dacă mă întrebi pe mine, nu aș vedea rostul chestiei ăsteia; oricum cercul este generos și ne aduce în față puncte neștiute sau pierdute. mai mereu.

            Apreciază

            Răspunde
              1. g g

                da, dar doar două puncte, centrul și un altul, formează cercul. so, vezi de ce ești capabil TU, centrule, să-ți atragi punctul determinant pentru cercul ăla unic, de-altfel, în mulțimea cercurilor, fie ea și monotonă..
                asta mi-aduce aminte de bancul ăla cu elevul scos la tablă, pe care profesorul îl pune să deseneze un cerc. copilul o face și profesorul îl întreabă câte grade are cercul respectiv. copilul răspunde 360 grd. la care profesorul îi spune să facă un alt cerc, mai mic. copilul se conformează și proful îl întreabă câte grade are cercul mai mic, la care elevul stă nițel, se codește, se mai gândește și răspunde: cam 270 grd și ceva.

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  Mie mi aduc aminte cercurile de prostia lui Arhimede cand ii striga soludatului roman- Nu te atinge de cercurile mele! Cum sa aperi efemeritate cu pretul vietii. Erau desenate pe nisip. O indulceste Stanca, Radu, poetul, cu ” Sa nu te atingi de cercurile mele/ Ostas viclean! Si nici sa nu te nsele/ Asemanarea lor cu arcul tau”

                  Apreciază

                  Răspunde
                  1. g g

                    știi, deja mă simt scoasă la tablă.
                    sau la un concurs încrucișat.
                    m-am scotocit prin buzunare: n-am bibliografia la mine. de fapt, nici buzunare.
                    doar o cafea aburindă în față.
                    black.

                    Apreciază

                    Răspunde
                    1. g g

                      la cât de temporizat lași să apară răspunsurile și replicile la răspunsuri.. ajungem la ciorbă.
                      liberă, liberă, dar cu etalare deloc nedisimulată.
                      posibil să devină obositoare chestia asta la un moment dat, știi?
                      asta mi-a dat o idee de subiect, dar nu am cum să-l desfășor aici, am apucat sa-mi fac cont pe blogger.com, voi posta tot acolo. oricum, blogger-ul mi se pare ca este identic cu ce este și aici.

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s