Ştiinţific, nu sunt trist

Mate, dacă dimineaţa, bărbierindu-te, te uiţi în oglindă şi mormăi: mâine, ce-ţi voi mai mâine spune?…că sunt utopic şi progresiv de trist?, iar ăla din oglindă te ignoră, nu te speria, nu e o afecţiune psihică legată de genul dedublării personalităţii, e doar cea mai frumoasă formă de manifestare a unei boli de prinţi.

Procedura mai nouă, revizuită şi adăugită, sugerează folosirea detaşării şi a autoironiei. Şi mult alcool.

Procedura mai veche, rămasă de la greci, impune adoptarea atitudinii de tip polytropos. Adică aceea care te obligă, spre binele tău, să foloseşti minciuna. Deşi adevărul nu-ţi este străin. Pentru acest lucru îţi este necesară şi o resetare minimă. Aceea de a înlocui criteriul adevărului cu justificarea erorii.

Fiinţă raţională, inginer, plec de la premisa că şi atributele acestei posturi sunt tot raţionale. Tristeţea-mi poate fi explicată, justificată, tratată. Chiar cu dispensă de la etic ( pentru a scurta terapia). Mă reped într-un studiu ştiinţific şi mă cuplez la ceilalţi treizeci de milioane de trişti anonimi ai Europei. Aflu că seretonina, cea care ar trebui să mă scoată din starea asta, e produsă de emisfera stângă a creierului. Ciudat! E aia cu ordinea, sistematizarea, limbajul. Cea dreaptă, unde îşi au sediul emoţiile şi creativitatea, nu gestionează nimic din stările pozitive. Şi eu mă tratam cu poezie, film  şi vise…Total greşită terapia. Continui studiul şi aflu încă un lucru îngrozitor. Sunt un trist atipic pentru simplul motiv că în depresie creierul se atrofiază şi regiuni întregi se micşorează cu aproape o treime. Normal, după calculele mele, eu ar fi trebuit să pierd aproape o juma de chil, iar pe cântarul de baie mie îmi apare unul în plus.

Îmi aduc aminte că ştiinţa nu are nimic de a face cu înţelepciunea şi cotrobăi prin filozofie. Nu găsesc decât o desperantă informaţie, cum că tristeţea mea n-ar fi decât un vechi răspuns la care trebuie găsită întrebarea.

Revin la prima procedură şi mă reped în primul pub. Alcoolul este viaţa şi viaţa e alcool. Tipul de lângă mine mă priveşte ca un psiholog genial, dar ratat, şi îmi strecoară  aproape conspirativ : man, decât o viaţă Cioran, încearcă măcar o zi Van Damme!

28 de gânduri despre „Ştiinţific, nu sunt trist

  1. g g

    ființă rațională, chiar oamă, la fel de inginer ca și tine, subscriu (pe alocuri parțial):
    1. autoironia bine dozată este obligatorie și de la sine înțeleasă
    2. minciuna, nu. poate, doar, ca amuzament.
    3. se pare că serotonina unește, fii atent aici, obsesiv-compulsivii și îndrăgostiții, pen’că în cazul ambelor specii nivelul ei este cu 40% mai scăzut decât în cazul normalilor.
    4. nu terapia e greșită, ci poziția cântarului.
    4′. la o adică, amorțirea celor nici 10% pe care, cică, îi folosim din capacitatea creierului, nu strică. mă refer la partea terapeutică melodioso-romanțoasă.
    5. despre filozofi numa’ de bine, dar am putea doar să ne întrebăm de ce delfinii sunt ființe mai inteligente, chiar și numai din perspectiva folosirii a 20% din capacitatea creierului lor, desigur?
    și, ca bonus, be my guest: https://www.youtube.com/watch?v=KxTNpEwN3ck
    nite.

    Apreciază

    Răspunde
      1. g g

        1. filantropica – nu-mi spune că nici pe ăsta nu-l știi…
        2. cele 5 puncte au urmărit logica celor 5 puncte desprinse din blogul tău. am venit cu ideile la care am subscris, doar parțial, și cu argumentele și completările mele de moment.
        3. ‘dada’? de la dadaism?
        p.s. o fac structurat, rațional, iginerește, pe puncte.
        derutează?

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          1. Filantropica, ok, imi place Caranfil, l am citit pe tacsu cu cronicele cinema, ce legatura are poetul Garii cu textul?2. Sunt de acord 3. Da, de la dadaism, sau de la postmodernismul lui Mazilescu, Virgil

          Apreciază

          Răspunde
          1. g g

            uff, deci derutează.
            dacă dorești analiză pe text, desigur că o putem face, dar nu cred că ăsta este sensul aici și asta se dorește.
            chiar! care este sensul scrierilor într-un astfel de areal?

            Apreciază

            Răspunde
              1. g g

                păi, tocmai că am ‘citit’, de-aia te rog să-mi spui tu acum, căci mi-e neclar, cu ce anume glumeai?
                punctul 1, 2 sau 3.. sau cu punctul capabil de un cerc dat sau doar așa, punctual?

                Apreciază

                Răspunde
                    1. g g

                      nope. doar cu o lumânare.. și niscaiva unde de metal blând sau jazz în fundal.
                      la urma urmei, cei care contează sunt mesenii.

                      Apreciază

                    2. castanman Autor post

                      Nu stiu cu ce sa viu imbracat la aceasta cina:). Tu ai vazut ce costum port, mi ai citit postarile, eu nu stiu ce rochie iti place:), risc sa fac nota distonanta.

                      Apreciază

                    3. g g

                      curios..
                      mă port mai mult în blugi.
                      am mai găsit acolo, la tine în debara, în mulțimea de răspunsuri de la subiectul fierbinte (al zilei, al lunii, nu mi-e clar), ei bine, am descoperit replica pe care mi-ai dat-o, dar mă bucur că a valorificat-o altcineva: replica aia nu era pentru mine decât conjunctural.
                      contextual, nu.
                      succes și ție cu.. redecorarea.

                      Apreciază

                    4. g g

                      1. aveam un mini-dialog deschis la subiectul zilei, care, în modul cel mai vizibil, îți mănâncă foarte mult din energie oricât ți se sugerează că nici măcar o luptă ideatică nu se duce acolo;
                      2. ceea ce se dorea un răspuns pentru mine acolo – repet: conjunctural – este, de fapt, dorința ta de a ieși la rampă, de a mai da, nu-i așa?… o bilă;
                      3. tocmai pentru că sunt nouă nu numai p-aci, dar și în dialogul cu tine, presupune ceva altceva decât gentilețea de a mă preveni că nu ești (încă) nepoliticos.
                      mă găsești în living.

                      Apreciază

                    5. castanman Autor post

                      Multe amanunte acum, nu mi doresc sa ies la rampa, nu vreau sa mai incasez fara sa facturez cate ceva:) Ai casa frumoasa, livingul are si un bar ascuns? As bea o tarie !:)

                      Apreciază

                    6. g g

                      :))) cu gândul la coniacu’ ăla nu faci legătura cu propriile tale afirmații și replici.
                      ești ca ăla căruia după ce i se spune bancul, trebuie să i se explice poanta.

                      Apreciază

                    7. g g

                      vezi cum a venit și vremea să te deplâng? (evident că te vei întreba ce mai înseamnă și asta; îți vin în întâmpinare: mai ieri aminteam despre, tot aici.
                      deh, nu fac decât sa-mi respect partenerii și liniile de dialog deschise cu ei,

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s