Luni…

…ai dreptul să mă arzi pe rug, să mă vinzi ca sclav, să mă urăşti iremediabil.

În restul zilelor mă poţi iubi. Nu pentru trupul meu, simplă ficţiune a sufletului. Nu pentru inima mea, această felină obosită. Nu pentru cuvintele rostite-ţi. Ci pentru versul acela al lui Brumaru, nerostit ţie,  nedespărţit mie:” afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât”, pentru tipul acela ce-ţi zâmbeşte la semafor şi te dezbracă hulpav, pentru libertatea noastră, cea care rămâne după ce noi, cei condiţionaţi, restituim condiţionării, sartrerian, iubirea noastră.

Da, poate adjectivele s-au mai răcit, dar disperarea , ca şi speranţa, n-au în comun decât iluzia, mi-e frică să nu -ţi construiesc o lume ilegală, neprinsă în PUZ, iar tu, nevinovată, să fii obligată să o demolezi la cererea autorităţilor.

9 gânduri despre „Luni…

  1. Crisa

    Cred că…luni s-a supărat pe mine și m-a trimis în spam 🙂 Offf…și eu i-am spus că vreau spa 😂
    Vineri zici ?? Zi scurtă…hmm, hai să o lăsăm pe marți 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s