Poveste (1)

Într-o zi, femeia care scria poezii a murit. Natura și Dumnezeu au fost indiferenți, iar lumea a încercat să compenseze pierderea printr-o plonjare în atemporal și gregaritate excesivă.

Înțelepții spun că nu ne putem lecui de moarte. Știința confirmă acest lucru și recomanda izolarea dimensiunii uzurpatoare a timpului, aia cu amintirile. Și să nu uităm că orice călătorie pe care o facem e pentru a fi singuri. De asemenea, e interzisă siluirea timpului dincolo de legile mecanicii newtoniene.

Dostoievski are un tip, Feodor. pe care îl caracterizează în trei propoziții: ” îl podidiră lacrimile. Era sentimental de felul lui. Hain și sentimental. ” Întodeauna am uitat să trec în CV chestia asta, deși o rostesc la fiecare spovedanie.

Femeia care scria poezii se pare că nu a existat. Cum nu cred că a exitat nici Lazăr, dintr-o altă poveste. Matematica sugerează c-ar fi o asimptotă la existența-mi absolut plicticoasă, nedivizibilă cu doi.

Cehov spunea că Ibsen nu e dramaturg, piesele sale ne-având nimic din viață. Un altul spunea că păcatele ne sunt date pentru a crede. Între chestiile astea, povestea. Și mirosul pestilențial al adevărului.

 

 

 

Scrisori (12)

Strânge-te puțin, iubi, fă-mi și mie loc în mine, sunt obosit, încerc zadarnic să sparg ferestre în cerul ăsta declarat, statistic și arhitectonic, perfect, nu-mi iese nimic, dumnezeii, și ăia teiști și ăia panteiști, mă-njură că le tulbur odihna cu pickamerul meu ruginit, nimeni nu vrea să privească, sprijinit pe pervaz, gloata

fuga spre roșu aduce somnul mai ceva ca musca țețe, treji mai sunt doar câțiva îngeri fără aripi puși să supravegheze iubirile mutilate de plictiseală, bieți ciocli ce reușesc să le-ngroape, până la sfârșit, în banala și bovarica plimbare de duminică, în doi, cu coșul, prin hipermarket

nu există alternativă imanentă la mizeria umană, poate doar o altă mizerie, nedefinibilă conceptual și neanalizabilă, căreia îi spunem mister dintr-o comoditate a rațiunii, nimeni nu mai răspunde întrebărilor puse în somn, iar braille-ul ăla cu care descifram scrijeliturile sufletului a fost aruncat în lada cu păcate

dă-mi, iubi, o gura de cafea amară și hai să căutăm prin noi urme ale ființei, mă tem ca singurul semn de sus va fi o flegmă disprețuitoare și toți vom exclama fericiți – vai, cât de aseptică e !

Scrisori (11)

Iubito, ia ruleta și compasul și vino repede, e belea mare, i-au prins pe pământeni cu falsuri in declarații, Everestul nu mai e cel mai mare, măsurat de la centrul sferei ăsteia bombate, cică e un oarecare Chimborazo, ne-a pus dracu să ne dăm mari, să declarăm dragostea asta „cea mai”, sigur ne vor verifica, e un afront impardonabil adus cenușiului ce-am făcut noi, pune ruleta pe începutul cuvintelor de azi-noapte și vezi până unde se aud, lasă ecoul, îl vor verifica cu Schrodinger, doamne, păcat de ecuația aia frumoasă c-o folosesc în scopuri administrative, cu trupurile e mai greu, nu accepta ăștia termodetectorul pentru temperatură, mergem pe arsura buzelor, aș folosi și retina ca probă, nu știu dacă îl pot chema și pe neamțul ăla bătrân ca martor, până la urmă fiecare adevăr omenesc este doar o eroare irefutabilă, hai, iubi, grăbește-te, deja a apărut o contestație cum că noi nici măcar n-am fi, ne-am inventat doar pentru a justifica o iubire atat de mare, ciupește-te, e cea mai empirică și sigură metodă de verificare ontologică și ontică, sigur îți va rămâne semn, dacă ești…

Inutilitatea miracolului

Toată lumea știe că pe ambalajul miracolelor originale scrie clar că-s de unică folosință. Nimic mai enervant pentru un biped inginer, cu gena de vânător-culegător neatrofiată. Nu tu o reparație, niște piese de schimb ori posibilitați de returnare în 30 de zile. Ce dracu să faci cu miracolul când nu știi nici măcar firma care trebuie să-l pună în funcțiune sau să-i asigure garanția? Netul zice și că cele mai multe sunt expirate și că au în componența lor urme de dezamăgire, fapt ce le fac(e) improprii consumului. Iar terapiile de contingența pentru care au fost strict construite au fost înlocuite cu imitații ieftine, de comportament simulat. Acest fapt a dus la o scădere puternică a cotei de miracole alocată muritorilor cuprinși în intervalul deschis maimuță-înger. Neexistând nicio autoritate care să reglementeze producerea, alocarea și  folosirea acestor produse, există riscul apariției unor grave discriminări. Mie, de exemplu, mi-au fost alocate doar câteva : o zapadă, un cireș în floare, o noapte cu cortul și una, două iubiri. Menționez că iubirile, deși făceau parte din gama premium, prezentau mari vicii de fabricație, dovedindu-se foarte fragile și casante

Under a violet moon

Istoria lumii, de dinainte și de după Christos, va consemna că aceasta n-a fost o iubire, ci doar un desuet război pentru dreptul de proprietate asupra celor mai banale teritorii, longitudinalele și latitudinalele „mneața” și „noapte bună”.

Cetățenii onorabili vor căuta eroii pe wiki și vor găsi că erau oameni cumsecade.

Ea era proprietara pi-ului unui cerc în care el își depozitase artefactele sufletului și bastonul alb cu care rătăcea orb prin cetate.

El era un homelles  căruia îi plăcea să strângă rouă, doar pentru a număra răsăriturile.

Amândoi aveau buzele umede de sângele întâmplărilor nenăscute, le plăceau să jefuiască timpul. Pe vremea lor, finitudinea nu era păcat si îndoiala vierme.

Istoria lumii, de dinainte și de după ei, va consemna rece, statistic, cu o mică aromă de Saramago, că moartea a ucis mult mai puțin decât oamenii.

Ubique et nusquam

Singurul meu viciu, rarele tale cuvinte glazurate cu de omnibus dubitandum est, mi-arată că limita dintre noi rămâne Neștiutul, unul dedus din chiar ființa ta eterna și neschimbată, aristotelică aș spune, doar pentru a-i enerva pe păzitorii filozofiei și ai rațiunii pure, cei care știu ca grecul nu s-a gandit la o femeie. Da, dar eu sunt un biet nebun convins că tu nu ești decât o disperare a gândului Și că în timpul liber îți place să tapisezi cu oglinzi camera mizeriei mele individuale. Că esti ireductibilă. Și incomprehensibilă. Relativă. În niciun caz un nonsens.